Greşeală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie.  

---

Confuzie, substantiv feminin
Sinonime: greşeală, eroare, inadvertenţă; (figurat) amestec, încurcătură, zăpăceală, (Transilvania) îngăimăceală, (familiar) halima; imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (figurat) nebulozitate.  Cusur, substantiv neutru
Sinonime: abatere, aluzie, anomalie, culpabilitate, culpă, defect, eroare, greşeală, imperfecţiune, meteahnă, patimă, păcat, racilă, rest, restanţă, vină, vinovăţie.  Deficienţă, substantiv feminin
Sinonime: carenţă, cusur, debilitate, defect, defectuozitate, deficit, feblețe, fragilitate, greșeală, imperfecțiune, indigență, insuficienţă, lacună, lichea, lipsă, meteahnă, neajuns, nedesăvârșire, păcat, penurie, racilă, răutate, scădere, slăbiciune, tară, teahnă, viciu, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (popular și familiar) beteșug, (regional și familiar) hibă, (regional) madea.  Delict, substantiv neutru
Sinonime: infracţiune, greşeală, abatere, eroare.  Eres, substantiv neutru
Sinonime: prejudecată, superstiţie, absurditate, eroare, greşeală, erezie, păcat, rătăcire, (rar) necredinţă, (învechit) minciună; abatere, culpabilitate, culpă, vină, vinovăţie.  Erezie, substantiv feminin
Sinonime: apostasie, deviație, deviaționism, eres, eroare, greşeală, heterodoxie, messalinism, rătăcire, sacrilegiu, schismă, viziune greșită, (învechit) minciună, (rar) necredinţă.  Eroare, substantiv feminin
Sinonime: greşeală, inexactitate, neadevăr, aberaţie, absurditate, gafă, vină.  Gafă, substantiv feminin
Sinonime: greşeală, impoliteţe, indelicateţe, nesocotinţă, poznă, prostie, stângăcie.  Greş, substantiv neutru
Sinonime: abatere, culpabilitate, culpă, cusur, defect, eroare, greşeală, păcat, vină.  Greşi, verb
Sinonime: a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.  Hibă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: cusur, defect, deficienţă, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, nevoie, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.  Inadvertenţă, substantiv feminin
Sinonime: nepotrivire, greşeală, eroare.  Incorectitudine, substantiv feminin
Sinonime: comportament incorect, corupţie, greşeală, incorecțiune, înșelătorie, lipsă de corectitudine, necinste, necorectitudine, neonestitate, neregulă, rea credinţă, șarlatanie.  Meteahnă, substantiv feminin
Sinonime: defect, cusur, lipsă, slăbiciune, beteşug, imperfecţiune, neajuns, scădere, greşeală, păcat, hibă; (figurat) patimă, pasiune; suferinţă.  Nerozie, substantiv feminin
Sinonime: prostie, neghiobie, nătângie, greşeală, (figurat) poznă, boroboaţă, nebunie, năzbâtie.  Păcat, substantiv neutru
Sinonime: vinovăţie, vină; rătăcire, abatere, greşeală; defect, cusur, meteahnă, viciu, slăbiciune, lipsă, scădere, imperfecţiune, neajuns.  Sminteală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, aiureală, bătaie, ciomăgeală, culpabilitate, culpă, daună, defect, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nebunie, necaz, neconformare, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pagubă, păcat, piedică, pierdere, prejudiciu, scrânteală, stavilă, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, zăpăceală, (familiar) țăcăneală.  Culpă (culpe), substantiv feminin
Sinonime: greșeală, vină, vinovăție; (mea culpa) greșeala mea.  Teahnă (tehne), substantiv feminin
Sinonime: abatere, greșeală, meteahnă, vină.  Ponos (ponoase), substantiv neutru
Sinonime: abatere, belea, bucluc, consecință neplăcută, culpabilitate, culpă, cusur, dandana, defect, deficienţă, dezonoare, eroare, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, necinste, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, nume, pacoste, păcat, plângere, pocinog, poreclă, rău, reclamație, rușine, scădere, slăbiciune, supărare, supranume, viciu, vină, vinovăție; (a trage ponoasele) a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni.  Săblaznă (săblazne), substantiv feminin
Sinonime: greșeală, păcat; scandal, zarvă; poluție, masturbare.  Smintă (sminte), substantiv feminin
Sinonime: (regional) abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, defect, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, (variantă; învechit) smântă.  Rătăcire (rătăciri), substantiv feminin
Sinonime: (figurat) greșeală, eroare; nebunie, demență.  Fault, substantiv
Sinonime: (sport) act nesportiv, eroare, greșeală, henț, infracțiune, offside.  Offside, substantiv
Sinonime: (sport) greșeală, ofsaid, poziție neregulamentară de joc.  Solecism, substantiv
Sinonime: confuzie, greșeală de sintaxă, improprietate, incorecțiune.  Incorecţiune, substantiv
Sinonime: greșeală, incorectitudine, necinste, necorectitudine.  Greşală, substantiv
Sinonime: (învechit) abatere, eroare, greşeală, vină.  Nereproșabil, adjectiv
Sinonime: desăvârșit, exemplar, fără greșeală, impecabil, inatacabil, indiscutabil, ireprehensibil, ireproșabil, perfect.  Neexactitate, substantiv
Sinonime: afirmație inexactă, contrasens, erată, eroare, erratum, falsitate, greșeală, imprecizie, improprietate, inexactitate, inexactitudine, lipsă de punctualitate, minciună, neadevăr, netemeinicie, paralogism.  Blaznă, substantiv (regional)
Sinonime: ademenire, arătare, atracție, cursă, greșeală, iazmă, ispită, înșelăciune, lucru prost făcut, lucru stricat, monstru, pocitanie, pocitură, prostănac, seducere, seducție, sminteală, tentație, (variantă; regional) bleznă.