Grabă, substantiv feminin
Sinonime: goană, iuţeală, nerăbdare, nestăpânire, precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, rapiditate, repezeală, repeziciune, urgenţă, viteză, zor, (învechit şi popular) repejune, (rar) grăbire.  Grăbar, substantiv (regional)
Sinonime: carpen, (Banat) sfineac, (Oltenia) cărpeniță.  

---

Febrilitate, substantiv feminin
Sinonime: încordare, înfrigurare, agitaţie, grabă; activitate intensă; atmosferă vie.  Fugă, substantiv feminin
Sinonime: alergare, alergătură, dezertare, evadare, goană, refugiu, repezeală, repezitură, scăpare, viteză, (Bucovina) scopcă, (figurat) zbor, (învechit) repeziş.

Fuga, adverb
Sinonime: curând, iute, în grabă, într-un ritm rapid, repede.  Grabnic, adverb
Sinonime: curând, fără întârziere, imediat, iute, în goană, în grabă, prompt, repede.  Grăbi, verb
Sinonime: a (se) iuţi, a (se) precipita, a (se) pripi, a (se) sârgui, a (se) sili, a (se) sprinteni, a (se) steji, a (se) zori, a accelera, a acționa în grabă, a acționa mai repede, a da zor, a devansa, a face ceva în mod pripit, a face să se grăbească, a merge în grabă, a spori, a urgenta, a-și iuți mersul, (grecism învechit) a proftaxi, (învechit şi regional) a (se) păzi, (învechit) a (se) curânda, (livresc) a (se) alerta, (regional) a (se) purta.  Iute, adverb
Sinonime: repede, accelerat, în grabă, rapid; imediat, numaidecât, îndată, neîntârziat, fără întârziere, în pripă.

Iute, adjectiv
Sinonime: repede, vioi, sprinten; violent, impulsiv, nestăpânit, aprig; tare, concentrat.  Iuţeală, substantiv feminin
Sinonime: repeziciune, viteză, rapiditate, grabă.  Îndelete, adverb
Sinonime: cu încetul, fără grabă, fără zor, nepripit.  Pripă, substantiv feminin
Sinonime: grabă, zor, repezeală.  Pripeală, substantiv feminin
Sinonime: grabă, zor, precipitare; (figurat) căldură, arşiţă, dogoare.  Rapid, adverb
Sinonime: iute, repede, în viteză, în grabă, grabnic, îndată, fără întârziere, fără zăbavă.  Repede, adjectiv
Sinonime: iute, rapid; grăbit, expeditiv, prompt; abrupt, povârnit, înclinat.

Repede, adverb
Sinonime: iute, în grabă, grabnic, imediat, îndată, curând, fără întârziere, cu viteză, fără amânări, degrabă.  Repezeală, substantiv feminin
Sinonime: iuţeală, grabă; repeziciune; (figurat) goană, fugă.  Repeziciune, substantiv feminin
Sinonime: iuţeală, viteză, repezeală, rapiditate, grabă, goană.  Urgenta, verb
Sinonime: a grăbi, a accelera, a da zor, a zori, a iuți.

Urgenţă, substantiv
Sinonime: grabă, imperativ, necesitate, obligație, tribut, zor, (învechit) sârguială, (Transilvania) sorgoșeală.  Zor, substantiv neutru
Sinonime: grabă, urgenţă, febrilitate; sârguinţă, însufleţire, elan; necesitate, nevoie, presiune, strâmtoare, necaz, iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire, precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, toi, (popular şi familiar) dârdoră.  Precipitare, substantiv
Sinonime: grabă mare, iuțeală, pripeală; (chimie) precipitaţie.  Precipitaţie, substantiv
Sinonime: celeritate, grabă, zor, precipitare, promptitudine; aversă, ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină, ninsoare.  Grăbire, substantiv
Sinonime: accelerare, devansare, grabă, iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor.  Pripire, substantiv
Sinonime: grabă, pripă, zor; ardere, coacere (timpurie), dogorire, încălzire.  Sorgoşeală, substantiv
Sinonime: grabă, urgență, zor.  Mătrăşi, verb
Sinonime: a alunga, a arunca, a asasina, a ascunde, a azvârli, a căra, a cheltui, a concedia, a da afară, a depărta, a distruge, a dosi, a face să nu mai existe, a fugări, a fugi, a goni, a irosi, a izgoni, a împrăștia, a îndepărta (în mod forțat și obraznic), a mistui, a muta, a nimici, a omorî, a pleca în grabă și fără voie, a prăpădi, a risipi, a scoate, a se căra, a se cărăbăni, a sili să plece, a suprima, a șterge de pe fața pământului, a transfera, a ucide, a zvârli.  Rapiditate, substantiv
Sinonime: agilitate, brevitate, celeritate, diligență, grabă, iuțeală, precipitare, precocitate, presteță, promptitudine, repeziciune, velocitate, viteză (mare), vivacitate.  Mintenaş, adverb
Sinonime: (regional) curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, în grabă, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede, (regional) minten.  Postâmpi, verb
Sinonime: (învechit) a pleca, a se apropia, a se îndepărta, a se îndrepta, a veni în grabă, (figurat) a se înstrăina, (învechit) a ostâmpi.  Dămol, adjectiv (regional)
Sinonime: domol, fără grabă, încet, lin, liniștit, potolit.  Carpen, substantiv
Sinonime: (botanică; regional) carpăn, cărpeniță, cărpinar, grăbar, sfineac.  Cărpeniță, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) carpen, cărpiniță, (regional) grăbar, (regional) sfineac.  Ușchi, verb
Sinonime: a fugi, a ieși brusc, a pleca precipitat, a pleca repede și pe neobservate dintr-un loc, a se retrage în grabă.  Schelma, verb (regional)
Sinonime: a fugi, a scăpa; (locuțiune verbală; a o schelma) a dispărea pe furiș, a fugi (în mare grabă și pe furiș), a o lua la sănătoasa, a o șchelma, a o șpardi, a o șterge, a o tuli, a spăla putina.  Năvălire, substantiv
Sinonime: asalt, atac, erupție, invazie, irupere, irupție, iureș, izbucnire, înghesuială, năpustire, năvală, răbufnire, repezire, revărsare, țâșnire, (învechit și regional) șturm, (învechit) grabă, (învechit) năbușeală, (învechit) viteză.  Iuțime, substantiv
Sinonime: grabă, rapiditate, (despre gust) iuțeală, (figurat) enervare, (învechit) durere acută, (învechit) necaz mare, (popular) asuprire, (popular) comportament aspru, (regional) neliniștire.