Geniu, substantiv neutru
Sinonime: dar excepţional, spirit creator, talent deosebit, înzestrare.  

---

Genial (genială), adjectiv
Sinonime: de geniu, excepţional, formidabil, fără egal, ieşit din comun.  Gigant, substantiv masculin
Sinonime: uriaş, colos, namilă; (figurat) geniu, maestru.  Talent, substantiv neutru
Sinonime: dar, har, aptitudine, dotare, capacitate, dispoziție, înzestrare, chemare, vocaţie, geniu; iscusinţă, pricepere, îndemânare, dibăcie, dexteritate, măiestrie.  Vocaţie, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atracție, atracțiune, capacitate, chemare, destinație, dispoziție, dispozițiune, geniu, înclinare, înclinaţie, misiune, pornire, predestinare, predestinație, predispoziţie, rol, sacerdoțiu, talent, (învechit) vocațiune.  Intelecție, substantiv
Sinonime: comprehensiune, concepțiune, conștiință, discernământ, geniu, intelect, intuiție, judecată, rezon, spirit, (variantă) intelecțiune.  Nix, substantiv
Sinonime: driadă, geniu, naiadă, nereidă, nimfă, oceanidă, ondină, oreadă, silfidă, zeiță.  Trouvaille, substantiv
Sinonime: descoperire, idee, inspirație, invenție, tresărire de geniu, truvai.  Silvan, substantiv
Sinonime: (mitologie) driadă, faun, geniu.  Săpător, substantiv
Sinonime: gravor, gropar, mașină de săpat, sculptor, soldat de geniu, (franţuzism) sapeur, (învechit) sapier, (învechit) săpaş.  Ingeniu, substantiv (învechit)
Sinonime: agerime, geniu, inteligență, pătrundere a minții, perspicacitate, sagacitate.