Funcţie, substantiv feminin
Sinonime: activitate, calitate, destinaţie, funcţionare, grad, însărcinare, job, post, profesie, rang, rol, sarcină, serviciu, slujbă, (învechit) ridicare; (matematică) aplicaţie, (funcţie bijectivă) bijecţie, (funcţie surjectivă) surjecţie.  

---

Abdica, verb
Sinonime: a renunţa, a părăsi (o funcție înaltă); a abandona, a capitula, a ceda.  Activitate, substantiv feminin
Sinonime: acţiune, afacere, exercițiu, funcție, îndeletnicire, job, muncă, ocupaţie, operațiune, profesie.  Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.  Atribuţie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină; funcție, prerogativă, competență.  Băgător de seamă, adjectiv (figurat)
Sinonime: precaut, prudent, circumspect, prevăzător, atent, cu ochii în patru.

Băgător de seamă, substantiv masculin (figurat)
Sinonime: supraveghetor, controlor, supervizor; șef, ştab, boss, patron; angajat cu funcție mai mare.  Boierie, substantiv feminin
Sinonime: dregătorie, funcţie înaltă, (învechit) evghenie; (familiar) trai bun, situaţie avantajoasă.  Branșa, verb
Sinonime: a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni.

Branșă, substantiv feminin
Sinonime: meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.  Breaslă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: asociaţie, organizație; tagmă, rang, cin; meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; branșă.  Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  Concedia, verb
Sinonime: a debarca, a destitui, a deposeda, a detrona, a licenția, a revoca, a îndepărta, a da afară, a elibera din funcţie, a mulțumi, a scoate, (învechit) a slobozi, (grecism învechit) a exoflisi, (familiar) a mătrăşi; a disponibiliza.  Destinaţie, substantiv feminin
Sinonime: scop, ţintă, finalitate, funcţie; loc, aşezare, punct de sosire; (învechit) săvârşire, săvârşit.  Elibera, verb
Sinonime: a dezrobi, a izbăvi, a descătuşa, a scăpa, a emancipa; a fi lăsat la vatră, a (se) slobozi, a (se) volnici; a desărcina, a scoate, a destitui, a exclude, a îndepărta, a da afară (dintr-o funcţie); a da, a preda, a înmâna, a emite, a livra, a distribui, a libera, a salva, (popular) a mântui, (învechit) a apuca, a ierta, a ieşi, a desprinde, a desface, a debloca, a evacua.  Funcţiona, verb
Sinonime: a activa, a acţiona, a îndeplini o funcţie, a lucra, a merge, a umbla, (rar) a fiinţa.  Grad, substantiv neutru
Sinonime: eșalon, exponent, funcţie, ierarhie, indice, marcă, nivel, palier, poziţie, rang, stadiu, stare, treaptă, (prin Transilvania) ştric; (sintagmă) (grad de comparație) comparație.  Huzmet, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: slujbă, funcţie, rang.  Loc, substantiv neutru
Sinonime: spaţiu, întindere; punct de plecare, origine, obârşie; situaţie, post, funcţie, poziţie, rang, treaptă.  Misiune, substantiv feminin
Sinonime: ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.  Oficiu, substantiv neutru
Sinonime: agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.  Onor, substantiv neutru
Sinonime: rang, treaptă, ierarhie, funcţie.  Pensiona, verb
Sinonime: a ajunge la pensie, a abandona, a părăsi o funcţie.  Pâine, substantiv feminin
Sinonime: pită; bucate, hrană, agoniseală; (figurat) slujbă, post, funcţie; existenţă.  Porni, verb
Sinonime: a pleca, a se urni, a se deplasa, a se mişca, a merge; a pune în funcţie; a întărâta, a aţâţa, a înverşuna, a înfuria.  Post, substantiv neutru
Sinonime: funcție, slujbă, meserie, serviciu, datorie; abţinere, abstinenţă, înfrânare, reţinere; (figurat) foame, flămânzeală, ajun, nemâncare.  Scaun, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) loc, funcţie; (învechit) tron; (figurat) reşedinţă, capitală; suport, postament, bază.  Serviciu, substantiv neutru
Sinonime: slujbă, ocupaţie, funcţie, post; însărcinare, misiune, atribuţie.  Slujbă, substantiv feminin
Sinonime: îndeletnicire, serviciu, funcţie, post; misiune, sarcină, însărcinare; (învechit) treabă, lucru, ocupaţie.  Șefie, substantiv feminin
Sinonime: demnitate, rang, funcţie, conducere, direcţie, comandament.  Titlu, substantiv neutru
Sinonime: antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.  Vacanță, substantiv feminin
Sinonime: concediu, funcţie neocupată, loc liber, loisir, pauză (în activitate), relaș, sejur, vilegiatură, (învechit) vacanție, (Transilvania şi Maramureș) săbăşag; (fizică) lacună.  Licenţiat (licenţiată), adjectiv
Sinonime: concediat, destituit, eliberat (din funcție), dat afară, demis; (substantiv masculin și substantiv feminin) persoană titulară a unei diplome de licență.  Bijecţie, substantiv
Sinonime: (matematică) funcţie bijectivă.  Detrona, verb
Sinonime: a deposeda de tron, a scoate din domnie, a mazili; a înlătura din funcție, a destitui, a elibera, a concedia; a scoate; (sport) a deposeda de titlu.  Revocat, adjectiv
Sinonime: abrogat, anulat, contramandat; scos din funcție, demis, destituit.  Primăție, substantiv
Sinonime: (învechit) funcție, demnitate, calitate de primat.  Funcțiune, substantiv
Sinonime: funcție.  Cognitiv, adjectiv
Sinonime: intelectual; (funcție cognitivă) funcție referențială; (test cognitiv) test de cunoștințe.  Posluşanie, substantiv
Sinonime: (învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.  Meserere, substantiv
Sinonime: (învechit) îndurare, milă, mizericordie, (învechit) meseră; dregătorie, funcție, oficiu, slujbă.  Predicat, substantiv
Sinonime: atribut, funcție, proprietate, relație.  Servit, adjectiv
Sinonime: ajutat, pus în joc, slujit.

Servit, substantiv
Sinonime: funcţie, ospătare, post, serviciu, servire, slujbă, slujire.  Interimat, substantiv
Sinonime: funcție interimară, interim, provizorat.  Mansup, substantiv (învechit)
Sinonime: dregătorie, funcție, însărcinare, post, serviciu, slujbă, (variantă) mansep, (variantă) mansip.  Tistie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: funcție, post, serviciu, slujbă.  Magistratură, substantiv
Sinonime: corpul magistraților, edilitate, magistrat, municipalitate, parchet, (învechit) funcție.  Ridicare, substantiv
Sinonime: anulare, arestare, ascensiune, așezare sus, avansare, cățărare, clădire, cocoțare, construcție, construire, creștere, culegere, cules, desființare, dezvoltare, ducere sus, durare, evaporare, evoluție, funcție, grad, ieșire la suprafață, izbăvire, împingere în sus, împrăștiere, înaintare, înălțare, încasare, îndepărtare, îndreptare, înființare, înfiripare, înlăturare, însănătoșire, întindere, întremare, înzdrăvenire, lecuire, luare de atitudine, luare de jos, luare în primire, majorare, mărire, mers înainte, mobilizare, numire, opunere, plecare, primire, producere, progres, promovare, propășire, rang, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, reconstruire, redresare, refacere, relevare, restabilire, revoltă, ridicat, risipire, săltare, săltat, scoatere, sculat, scumpire, sporire, stârnire, strângere, strâns, suflecare, suire, suit, suspendare, tămăduire, tragere în sus, transportare, trezire, ucidere, umflare, urcare, urcat, vindecare, zidire, (figurat) formare, (figurat) ivire, (figurat) răpire, (învechit și regional) suflecătură, (învechit) alungare, (învechit) ardicare, (învechit) aridicare, (învechit) înviere, (învechit) mutare, (învechit) preamărire, (învechit) provivasire, (învechit) rădicare, (învechit) răsărit, (învechit) redicare, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) văznesenie, (învechit) vracevanie, (livresc) edificare, (popular) ispas, (popular) sculare, (popular) tămăduială.  Referențial (referențială), adjectiv
Sinonime: (funcție referențială) funcție cognitivă, funcție denotativă.