Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Frac
Frac, substantiv
Sinonime: haină de ceremonie, redingotă, smoking, (învechit) gheroc, (învechit) levită.  
Fract
Fract, substantiv
Sinonime: buletin de transport, foaie de expediție, fraht, scrisoare de trăsură, taxă de transport.  
Fracţie
Fracţie, substantiv
Sinonime: fracțiune, parte, porțiune, (învechit) sfărâmătură; (fracţie zecimală) număr zecimal.  
Fracţiona
Fracţiona, verb
Sinonime: a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.  
Fracțional
Fracțional, adjectiv
Sinonime: fracționist, scizionist.  
Fracționar
Fracționar, adjectiv
Sinonime: parcelar, segmentar.  
Fracţionare
Fracţionare, substantiv
Sinonime: împărţire, descompunere, scindare.  
Fracţionat
Fracţionat, adjectiv
Sinonime: divizat, fragmentat, îmbucătățit, împărţit, segmentat.  
Fracționism
Fracționism, substantiv
Sinonime: deviaționism, disidență, dizidență, sciziune, secesiune, separatism.  
Fracţionist
Fracţionist, substantiv și adjectiv
Sinonime: scizionist.  
Fracţiune
Fracţiune, substantiv feminin
Sinonime: (învechit) ruptură, bucată, diviziune, fragment, frântură, grup, parte, porțiune; fracție.  
Fractura
Fractura, verb
Sinonime: a frânge, a rupe, a zdrobi.

Fractură, substantiv
Sinonime: ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.  
Fracturare
Fracturare, substantiv
Sinonime: (medicină) frângere, rupere.  
Fracturat
Fracturat, adjectiv
Sinonime: (medicină) frânt, rupt.  

Câtime
Câtime, substantiv feminin
Sinonime: parte, fragment, fracţiune; număr, mărime, volum, cantitate.  
Dărab
Dărab, substantiv neutru (regional)
Sinonime: bucată, parte, fragment, crâmpei, fracţiune, frântură, porţiune, secţiune, tranşă.  
Descompune
Descompune, verb
Sinonime: a destrăma, a dezmembra; a (se) altera, a se strica, a putrezi, a râncezi; a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui.  
Despărţire
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime: delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.  
Falie
Falie, substantiv feminin
Sinonime: casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.  
Fragment
Fragment, substantiv neutru
Sinonime: (regional) crâmpot, bucată, corpuscul, crâmpei, diviziune, episod, fracţiune, frântură, parte, porţiune; alineat, extras, pasaj, text.  
Fragmenta
Fragmenta, verb
Sinonime: a disocia, a divide, a diviza, a fracţiona, a frânge, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe în fragmente, a scinda, a secționa, a segmenta, a subdiviza, a tăia.  
Frânge
Frânge, verb
Sinonime: a bate, a birui, a curma, a devia, a extenua, a fractura, a înceta, a îndoi, a înfrânge, a întrece, a întrerupe, a învinge, a opri, a rupe, a se refracta.  
Frântură
Frântură, substantiv feminin
Sinonime: bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.  
Grup
Grup, substantiv neutru
Sinonime: adunare, ansamblu, anturaj, asociație, asortiment, atrupament, bandă, castă, categorie, ceată, cenaclu, cerc, clan, clasă, clică, club, cohortă, colectiv, colecție, comitet, comunitate, confrerie, congregație, coterie, echipă, escuadă, etnie, facţiune, falanster, familie, fanfară, formație, formațiune, fracţiune, gamă, gang, gaşcă, gen, grupare, grupuscul, hoardă, ligă, mișcare, națiune, organizație, partid, pâlc, pluton, popor, populație, rang, reuniune, sectă, secțiune, serie, societate, specie, stol, tabără, tranșă, trib, trupă, uniune, varietate; (matematică) (grup abelian) grup comutativ.  
Îmbucătăţire
Îmbucătăţire, substantiv feminin
Sinonime: dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, rupere, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (figurat) destrămare, (rar) segmentație.  
Număr
Număr, substantiv neutru
Sinonime: bucată, cantitate, ceată, cifră, colectivitate, dimensiune, ediție, exemplar, grup, masă, mărime, mulţime, parte, seamă, spectacol, sumă, talie, total, (învechit) cislă, (număr fracţionar) număr raţional, (număr zecimal) fracţie zecimală; (familiar, locuţiune) (numărul unu) de prima calitate, excelent, fără pereche, fenomenal, strașnic.  
Partaj
Partaj, substantiv neutru
Sinonime: împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.  
Partaja
Partaja, verb
Sinonime: a distribui, a împărţi, a diviza, a fragmenta, a segmenta, a secţiona, a separa, a fracţiona, a repartiza; a repartira.  
Parte
Parte, substantiv feminin
Sinonime: porţiune, fracţiune, bucată, fragment, felie; cotă, raţie, porţie, contribuţie; constituent, component; regiune, ţinut, loc; margine, latură, extremitate; direcţie, sens.  
Rupe
Rupe, verb
Sinonime: a frânge, a fractura; a se jerpeli, a se zdrenţui, a distruge.  
Scinda
Scinda, verb
Sinonime: a despărţi, a fracționa, a separa, a subdiviza.  
Sciziune
Sciziune, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.  
Scrânti
Scrânti, verb
Sinonime: a luxa, a se fractura; (figurat) a se zăpăci, a se ţicni, a-şi pierde dreapta judecată.  
Scrântitură
Scrântitură, substantiv feminin
Sinonime: luxație, fractură.  
Secţiune
Secţiune, substantiv feminin
Sinonime: tăietură, fragmentare, fracţionare; porţiune, parte, despărţământ, sector.  
Separa
Separa, verb
Sinonime: a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.  
Descompunere
Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  
Despărţi
Despărţi, verb
Sinonime: a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.  
Dezalcătuire
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime: descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.  
Dezagrega
Dezagrega, verb
Sinonime: a se desface în părțile constitutive, a se dezintegra, a-și pierde coeziunea, a se decompoza, a se diviza, a se fracționa, a se putrifica, a se scinda, a se separa.  
Dezalcătui
Dezalcătui, verb
Sinonime: a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.  
Diferenţiere
Diferenţiere, substantiv
Sinonime: catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.  
Disidenţă
Disidenţă, substantiv
Sinonime: fracționism, eterodoxie, heterodoxie, sciziune, schismă; dezacord, rebeliune, revoltă.  
Dividere
Dividere, substantiv
Sinonime: divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.  
Divizat
Divizat, adjectiv
Sinonime: fracţionat, fragmentat, împărţit, segmentat.  
Deviaționism
Deviaționism, substantiv
Sinonime: deviație, disidență, erezie, eterodoxie, fracționism, heterodoxie, originalitate, separatism.  
Casură
Casură, substantiv
Sinonime: spărtură, ruptură, fisură, fractură, falie.  
Segmentar
Segmentar, adjectiv
Sinonime: divizat, fracționar, fragmentar.  
Subdiviza
Subdiviza, verb
Sinonime: a dezuni, a disocia, a diviza, a fracționa, a împărți a doua oară, a partaja, a repartiza, a scinda, a secționa, a separa, a subdivide, a subîmpărți.  
Fragmentat
Fragmentat, adjectiv
Sinonime: compartimentat, dezmembrat, divizat, fracţionat, îmbucătățit, împărţit, partajat, scindat, secționat, segmentat, separat.  
Frângere
Frângere, substantiv
Sinonime: frântură, rupere; fracturare.  
Frânt
Frânt, adjectiv
Sinonime: extenuat, fracturat, rupt, sleit, spart, stricat, zdrobit, zigzagat; (la figurat) învins, înfrânt.  
Subdiviziune
Subdiviziune, substantiv
Sinonime: cazier, celulă, circumscripție, compartiment, district, diviziune, epocă, eră, etaj, fracțiune, fragment, lot, parcelă, parte, perioadă, porțiune, ramificație, sciziune, secțiune, separație, subîmpărțire, tranșă, varietate.  
Segmentaţie
Segmentaţie, substantiv
Sinonime: decupaj, dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, fragmentație, îmbucătăţire, împărţire, (biologie) metamerie, partaj, (biologie) sciziparitate, sciziune, secţionare, segmentare, separație, tăiat, tăiere, (variantă) segmentațiune.  
Separatism
Separatism, substantiv
Sinonime: autonomism, fracționism, independentism, izolare, izolaționism, secesionism, secesiune.  
Dezagregație
Dezagregație, substantiv
Sinonime: decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.  
Jarchină
Jarchină, substantiv
Sinonime: (regional) bâtă, bucată, ciomag, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, măciucă, parte, porțiune, secțiune, tranșă.  
Partitiv
Partitiv, adjectiv
Sinonime: (gramatică) cantitativ.

Părțițiv, adjectiv
Sinonime: (învechit; despre numeral) fracționar.  
Smoking
Smoking, substantiv
Sinonime: costum, frac, veston, (învechit) surtuc.  
Frâmtură
Frâmtură, substantiv (învechit)
Sinonime: bucată, fractură, fracțiune, frântură.  
Părtenie
Părtenie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă.  
Secţionare
Secţionare, substantiv
Sinonime: debitare, debitat, dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, scindare, secțiune, segmentare, separare, subdivizare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.  
Segmentare
Segmentare, substantiv
Sinonime: dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentație, tăiat, tăiere.  
Rupere
Rupere, substantiv
Sinonime: abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...