Folosire, substantiv
Sinonime: aplicare, consumare, folosinţă, întrebuințare, purtare, practicare, utilizare.  

---

Aplicare, substantiv feminin
Sinonime: folosire, întrebuințare, potrivire, fixare, utilizare; (figurat) aptitudine, talent, înclinare, predispoziţie, deprindere, aplecare.  Folosinţă, substantiv feminin
Sinonime: avantaj, beneficiu, câştig, folos, folosire, întrebuinţare, profit, utilizare, uz, (învechit) uzaj.  Uz, substantiv neutru
Sinonime: circulaţie, comportare, cutumă, datină, folosinţă, folosire, întrebuinţare, manieră, obicei, uzanţă.  Uzaj, substantiv neutru
Sinonime: folosinţă, folosire, întrebuinţare, obicei, utilizare, uz, uzanță, uzură.  Aerobionte, substantiv neutru la plural
Sinonime: (biologie) oxibionte, organisme cu viaţa condiţionată de folosirea oxigenului liber din atmosferă.  Aerofitobionte, substantiv feminin la plural
Sinonime: (botanică) organisme vegetale cu viaţa condiţionată de folosirea oxigenului din aerul liber.  Neologie, substantiv
Sinonime: procesul de introducere sau folosire a neologismelor; neologism.  Consumare, substantiv
Sinonime: consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare; mâncare; epuizare, isprăvire, sfârşire, sfârşit, terminare.  Vel, adjectiv
Sinonime: mare; (exemplu de folosire) (vel logofăt) mare cancelar, (vel paharnic) mare paharnic.  Utilizare, substantiv
Sinonime: aplicare, consumare, folosinţă, folosire, întrebuințare, practicare, uzaj.  Uzare, substantiv
Sinonime: consumare, deteriorare, folosire, învechire, ponosire, uzură.  Conteineriza, verb
Sinonime: a containeriza, a introduce folosirea containerelor în transporturi, a introduce în container.  Practicare, substantiv
Sinonime: aplicare, cultivare, exercitare, folosire, întrebuințare, practică, profesare, utilizare.  Ajutorire, substantiv (învechit)
Sinonime: ajutorare, folosire.  Ajutorit, substantiv (învechit)
Sinonime: ajutorare, folosire.

Ajutorit, adjectiv (învechit)
Sinonime: ajutorat, folosit.  Revalorifica, verb
Sinonime: a reconsidera, a repune în valoare; a aduce în stare de funcționare, a readuce în stare de folosire.  Întrebuinţare, substantiv
Sinonime: aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.