Făt, substantiv
Sinonime:
fetus, pui (de animal), prunc, băiat, cântăreţ, copil, dascăl, diac, fecior, fiu, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilvania) sacristan.
Fată, substantiv feminin
Sinonime:
copilă, (învechit şi regional) pruncă, fecioară, fiică, tânără, virgină, duduie, domnișoară; (fată mare) femeie nemăritată; (fată în casă) servitoare; (astronomie) (fata-mare) lebăda; (fata morgana) (popular) apa-morţilor. Faţă, substantiv feminin
Sinonime:
chip, figură, obraz, mutră, înfăţişare, aspect; culoare, nuanţă; pagină; fizionomie, oval, profil, (la plural) ochi, persoană; avers; recto; faţadă; acoperitoare, învelitoare; (față de masă) masă, peșchir, pânzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramureș) măsoaie; (prin Transilvania și Maramureș) sac, (prin Transilvania) tăbuieț; suprafață; personaj, vopsea; (botanică) (faţa-mâţei) sugel alb, tapoşnic, urzică moarţă; (locuțiune) (а fi de faţă) a fi prezent. Făta, verb
Sinonime:
a naşte, a face (pui), a da viaţă, (prin Transilvania) a pui. Fâţă, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) baboi, plevuşcă, zvârlugă; fufă.
Faţadă, substantiv
Sinonime:
aparență, aspect, exterior, faţă, frontispiciu, fronton, mască; (locuțiune) (de fațadă) de ochii lumii, de formă.
Fâţâi, verb
Sinonime:
a (se) bâţâi, a se mişca, a fi neastâmpărat, a da, a se agita, a colcăi, a se foi, a forfoti, a se frământa, a furnica, a mişui, a mişuna, a roi, a se suci.
Fâţâială, substantiv
Sinonime:
agitaţie, animaţie, colcăială, fâțâit, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire, (variantă) fâțăială.
Fâţâire, substantiv
Sinonime:
agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire.
Fâţâit, substantiv
Sinonime:
agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire.
Fâțâitor, adjectiv
Sinonime:
bâțâitor, forfotitor.
Fâțâitură, substantiv
Sinonime:
fâțâială.
Fatal, adverb
Sinonime:
cert, inevitabil, imposibil de evitat.
Fatal (fatală), adjectiv Sinonime:
mortal, ucigaş, catastrofal, distrugător; de neînlăturat, inevitabil, sortit, ursit, predestinat.
Fătălău, substantiv masculin
Sinonime:
hermafrodit, androgin; feteleu, fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău; om fără căpătâi.
Fatalism, substantiv
Sinonime:
cauzalitate, determinism, predestinare, predestinaţie; abandon, pasivitate, renunțare, resignație, resemnare.
Fatalist, adjectiv
Sinonime:
pasiv, resemnat.
Fatalitate, substantiv feminin Sinonime:
soartă, destin, ursită, predestinare; nenorocire, nefericire, ghinion.
Fatalmente, adverb
Sinonime:
certamente, de neînlăturat, fatal, forțamente, ineluctabil, inevitabil, în mod fatal, (rar) necesarmente.
Fătare, substantiv
Sinonime:
fătat, naştere, parturiţie.
Făţărie, substantiv
Sinonime:
duplicitate, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug.
Făţărit, adjectiv
Sinonime:
duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean.
Făţarnic, substantiv
Sinonime:
ipocrit, duplicitar.
Făţarnic (făţarnică), adjectiv Sinonime:
nesincer, ipocrit, fals, viclean, prefăcut, simulat, neadevărat, înşelător, mincinos, iudă.
Făţărnici, verb
Sinonime:
a avantaja, a face, a favoriza, a părtini, a (se) preface, a privilegia, a proteja, a simula, a se fățări, a fi fățarnic.
Făţărnicie, substantiv feminin Sinonime:
falsitate, ipocrizie, prefăcătorie, minciună, nesinceritate, duplicitate, simulare, înşelătorie, viclenie, machiavelism, necinste.
Fătat, substantiv
Sinonime:
fătare, naștere. Fătat, adjectiv
Sinonime:
(despre animale) născut.
Fațeta, verb
Sinonime:
a șlefui, a tăia în fațete.
Fațetă (fațete), substantiv
Sinonime:
fațadă, față; (la figurat) alură, aparență, aspect specific, mină, prestanță, siluetă.
Fațetat, substantiv
Sinonime:
fațetare; (cu rol de adjectiv) șlefuit în fațete.
Fatidic (fatidică), adjectiv
Sinonime:
profetic, ursit, ineluctabil, inevitabil, fatal, forțat, funest, nefast, sinistru, sumbru.
Fatigabilitate, substantiv (franțuzism)
Sinonime:
(grad de) oboseală.
Făţiş, adverb
Sinonime:
în public, deschis, pe faţă, netăinuit, cu francheţe, loial, sincer, fără ascunzişuri; ostentativ, dinadins; direct, franc, (învechit) aievea, avedere, (figurat) neted, verde. Făţiş, adjectiv
Sinonime:
declarat, deschis, mărturisit, recunoscut, vădit, (livresc) manifest, direct.
Fătoi, substantiv
Sinonime:
fată bărbătoasă.
Fatrasie, substantiv
Sinonime:
(gen literar din Evul Mediu) poem.
Fătucă, substantiv
Sinonime:
copilă, fetiţă, fetică, fătuţă.
Făţui, verb
Sinonime:
a netezi, a uniformiza, a lustrui, a gelui; a fălţui, a împături; a drişcui, a nivela, (popular) a obli; a pălmui, a rindela, a rindelui.
Făţuială, substantiv feminin
Sinonime:
făţuire, netezire, lustruire, geluire, uniformizare; fălţuire, împăturire, pălmuială, pălmuire, rindelare, rindeluire, rindeluit.
Făţuire, substantiv
Sinonime:
drişcuire, făţuială, făţuit, netezire, nivelare, lustruire; geluire, pălmuială, pălmuire, rindelare, rindeluire, rindeluit.
Făţuit, substantiv
Sinonime:
drişcuire, făţuire, lustruire, geluire, rindelare, rindeluire, rindeluit. Făţuit, adjectiv
Sinonime:
netezit, nivelat, lustruit.
Fatuitate, substantiv feminin Sinonime:
îngâmfare, aroganţă, înfumurare, grandomanie, trufie, semeţie, orgoliu.
Făţuitoare, substantiv feminin Sinonime:
drişcă.
Făţuitor, substantiv neutru Sinonime:
rindea; cuţit.
Fățuitură, substantiv
Sinonime:
fățuială.
Fatum, substantiv
Sinonime:
destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Fătuţă, substantiv
Sinonime:
copilă, fetiţă, fetică.
Absenta, verb Sinonime:
a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.
Absenţă, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.
Actualmente, adverb
Sinonime:
acum, în acest timp, în momentul de față, în prezent, momentan, sub ochii noștri, (de) azi.
Alură, substantiv feminin Sinonime:
înfăţişare, faţă, aspect, chip, portret, aer, aparență, atitudine, conduită.
Animaţie, substantiv feminin
Sinonime:
agitație, antren, avânt, colcăială, elan, entuziasm, exaltare, fâțâială, fâțâire, fâțâit, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, gălăgie, hărmălaie, înflăcărare, însufleţire, larmă, mișcare, mișuială, mișunare, roială, vânzoleală, viermuială, viermuire, vioiciune, vuiet, zgomot, (figurat) viață, (rar) vivacitate, (regional) fojgăială, (regional) vânzoală; desen animat, multiviziune.
Aparență, substantiv feminin Sinonime:
aspect, înfăţişare, faţă, alură, fizionomie; iluzie, imagine, formă.
Arătare, substantiv feminin Sinonime:
indicare, precizare, stabilire, determinare; aspect, înfăţişare, faţă; stafie, fantomă, halucinaţie, nălucă, fantasmă, vedenie.
Aspect, substantiv neutru Sinonime:
înfăţişare, aparență, faţă, fizionomie, profil, aer, alură, configurație.
Avantaja, verb
Sinonime:
a idealiza, a înfrumuseța, a scoate în relief; a ajuta, a favoriza, a părtini, a privilegia, a proteja, a sluji, (învechit și regional) a pristăni, (învechit) a fățărnici.
Blestem, substantiv neutru Sinonime:
imprecație, afuriseală, urgiseală, maledicție, nenorocire, fatalitate; excomunicare.
Bovindou, substantiv neutru Sinonime:
nişă, firidă, scobitură, intrând, ieşitură (pe faţada unei clădiri).
Brodi, verb Sinonime:
a o nimeri, a o găsi; a izbuti, a o scoate la capăt, a ieşi din încurcătură; (reflexiv) a se întâmpla, a se găsi întâmplător, a se nimeri, a fi de faţă; a pune la cale (ceva), a aranja, a urzi, a potrivi.
Burtă-verde, substantiv masculin (depreciativ) Sinonime:
filistin, parvenit, ciocoi, burghez; făţarnic, laş, mărginit.
Cameristă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
bonă, fată în casă, guvernantă, servantă, servitoare, subretă.
Carnaţie, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) aspect, faţă, culoare, ten.
Cavalereşte, adverb Sinonime:
cu politețe, cu amabilitate, cu bunăvoinţă; sincer, deschis, pe faţă.
Căţeli, verb Sinonime:
(zoologie) a face pui, a făta; (reflexiv) a se împerechea; (despre răni) a se lăţi, a se întinde.
Căutătură, substantiv feminin Sinonime:
privire, uitătură, căutare; expresie, mină, înfăţişare, faţă.
Celibatară, substantiv feminin
Sinonime:
beghină, domnișoară, duduie, fată bătrână, fată mare, fată rămasă. Celibatară, adjectiv feminin
Sinonime:
necăsătorită, nemăritată, singură, (regional) nenevestită.
Cenușereasă (Cenușăreasă), substantiv feminin Sinonime:
(figurat) fată oropsită, fată săracă, fată persecutată.
Cherestea, substantiv feminin Sinonime:
lemnărie; (jargon) obraz, faţă, bun simț.
Chip, substantiv neutru Sinonime:
înfăţişare, faţă, obraz, figură; fizionomie; (jargon) mutră, moacă; desen, imagine; mod, fel, gen, modalitate, posibilitate. Chip, adverb
Sinonime:
(la plural, articulat) cică, (prin Transilvania) maramchipu.
Colaţiona, verb Sinonime:
a compara, a confrunta, a pune faţă în faţă, a pune alături.
Comediant, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
actor comic, clovn, măscărici, bufon; (figurat) prefăcut, farseur, făţarnic, şarlatan, nesincer, ipocrit.
Compara, verb
Sinonime:
a pune alături, a confrunta, a alătura, a pune faţă în faţă, (învechit) a protocoli, a semui; a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) asemui, (învechit) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Banat) a (se) bărăbări; a potrivi; a se măsura, a se pune.
Confrunta, verb
Sinonime:
a colaționa, a compara, a pune faţă în faţă, a se înfrunta, a se întâlni, a se întrece, a verifica, (învechit) a protocoli, (învechit) a semui.
Confruntare, substantiv feminin Sinonime:
concurs, competiție, întrecere, punere faţă în faţă; conflict, înfruntare, război.
Congestiona, verb
Sinonime:
a se înroşi, a se aprinde la faţă, a se injecta, a se inflama.
Copil, substantiv masculin
Sinonime:
băieţaş, băieţel, tinerel, făt, prunc, (familiar) puradel, zgâmboi, (peiorativ) plod, pui, fiu, odraslă, progenitură, vlăstar, (popular şi familiar) prăsilă, (învechit) naştere; (copil din flori) bastard; (copil de casă) paj; (botanică) (regional) copileţ, frate, furie, puică, puieţ, soră.
Corp, substantiv neutru
Sinonime:
anatomie, cadavru, carne, conţinut, cuprins, element, lucru, materie, mort, obiect, organism, persoană, substanţă chimică, substanţă, suflet, trunchi, trup; asociație, colectivitate, comunitate, fraternitate, corporatie, grup; (corp compus) combinaţie; (corp simplu) element; (corp vitros) umoare vitroasă; (corp ceresc) astru; corpus; (expresie) (corp la corp) față în față, pieptiș, deschis, în luptă dreaptă, (prin extensie) înverșunat, aprig; (corp de balet) companie de dans.
Curent (curentă), adjectiv Sinonime:
obişnuit, uzual; curgător, fluent, cursiv; în curs, actual, prezent, de faţă, la îndemână.
Cutră, substantiv feminin
Sinonime:
vicleană, prefăcută, fățarnică, derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie.
Da, verb
Sinonime:
a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli. Da, adverb
Sinonime:
desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.
Demasca, verb Sinonime:
a da pe faţă, a dezvălui, a da în vileag, a deconspira.
Deschis, adverb
Sinonime:
făţiş, (figurat) sincer, leal, onest, franc. Deschis, adjectiv
Sinonime:
cinstit, comunicativ, expansiv, neprefăcut, prietenos, receptiv, sincer, sociabil, volubil; desfăcut, descuiat, căscat, destupat, neacoperit; (medicină) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu; crăpat, plesnit, înflorit; făţiş.
Descoperi, verb
Sinonime:
a dezvălui, a arăta, a revela, a scoate la iveală; a găsi, a afla, a da de ceva, a dezveli, a inventa, a ghici, (rar) a bănui, (livresc) a decela, (rar) a surprinde, a stabili, a destăinui, a divulga; a trăda, a da pe față; a lăsa neapărat, a expune unui atac.
Destin, substantiv neutru Sinonime:
soartă, dat, fatalitate, ursită, predestinare, fatum.
Dezastruos (dezastruoasă), adjectiv
Sinonime:
nimicitor, înfricoşător, catastrofal, groaznic, distrugător, fatal, funest, nefericit, nenorocit, tragic.
Dimpotrivă, adjectiv
Sinonime:
potrivnic, opus, în sens contrar, din față, din partea cealaltă, de dincolo, neprielnic, nefavorabil; antitetic. Dimpotrivă, adverb
Sinonime:
din contra, cu totul altfel, invers, (rar) față în față.
Dinainte, adverb Sinonime:
înainte, în faţă. Dinainte, adjectiv
Sinonime:
anterior, din față.
Direct (directă), adjectiv
Sinonime:
de-a dreptul, fără ocol, drept, nemijlocit, neocolit, (rar) nemediat, personal, făţiş.
Drişcă, substantiv feminin
Sinonime:
mistrie, făţuitoare, (regional) mala, netezitoare, (Transilvania şi Banat) şimitău.
Duplicitate, substantiv feminin Sinonime:
făţărnicie, ipocrizie, falsitate, prefăcătorie.
Embrion, substantiv neutru
Sinonime:
mugure, germen, făt, (popular) plod, sâmbure, (figurat) început.
Falcă, substantiv feminin
Sinonime:
maxilar, mandibulă, maxilă; obraz, față; menghină; talpă la sanie.
Fals (falsă), adjectiv Sinonime:
plăsmuit, contrafăcut, neautentic, artificial, neadevărat, fabricat, denaturat, schimbat, alterat; prefăcut, simulat, mincinos, făţarnic, ipocrit, înşelător, perfid, viclean, şiret.
Falsitate, substantiv feminin
Sinonime:
minciună, neadevăr, înşelătorie, înşelăciune; ipocrizie, făţărnicie, prefăcătorie, perfidie, inexactitate, neexactitate, netemeinicie, duplicitate.
Fariseu, substantiv masculin (figurat)
Sinonime:
făţarnic, ipocrit, prefăcut, mincinos, fals, nesincer, iudă, perfid, şiret, tartuf, viclean.
Făcut, substantiv neutru
Sinonime:
farmec, făcătură, fermecătură, vrajă, blestem, destin, soartă, ursită, fatalitate, confecţionare, gătit, descântec, magie, menire, noroc, predestinare, vrăjitorie, zodie.
Fecioară, substantiv feminin
Sinonime:
fată, fiică, copilă, tânără, virgină, (învechit) vergură; (biserică) (Fecioara Maria) Maica Domnului; (astronomie, articulat) Virgina. Fecioară, adjectiv
Sinonime:
castă, neprihănită, virgină, (învechit) întreagă, (figurat) imaculată.
Fetie, substantiv feminin
Sinonime:
viață de fată, castitate, cinste, feciorie, neprihănire, nevinovăţie, virginitate.