Fărâmiţa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune.

Fărâmiţă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, fărâmă, bucăţică.  Fărâmiţare, substantiv
Sinonime: mărunţire.  Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv
Sinonime: zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.  

---

Caria, verb
Sinonime: a se găuri, a se strica, a se roade, a se măcina, a se pulveriza, a se fărâmiţa.  Dumica, verb
Sinonime: a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.  Firimitură, substantiv feminin
Sinonime: firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.  Fracţiona, verb
Sinonime: a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.  Grăpa, verb
Sinonime: a mărunţi, a fărâmiţa, a boroni.

Grapă, substantiv
Sinonime: (agricultură) (regional) boroană, colţar; (tip de inflorescență în formă de ciorchine) ciorchine.  Macera, verb
Sinonime: a (se) dospi, a (se) fermenta, a (se) plămădi, a fărâmiţa, a infuza, a marina, a strivi, a terciui, a toca, a zdrobi, (regional) a (se) mocni.  Masticaţie, substantiv feminin
Sinonime: mestecare, zdrobire, fărâmiţare, zdrumicare, măcinare.  Măcina, verb
Sinonime: a chinui, a consuma, a dărăpăna, a degrada, a depăna, a digera, a distruge, a examina îndelung, a fărâma, a fărâmiţa, a flecări, a frământa, a îndruga, a mânca, a medita îndelung, a mistui, a nărui, a nimici, a pălăvrăgi, a părăgini, a persecuta, a pisa, a prejudicia grav, a prigoni, a pulveriza, a râşni, a roade, a ruina, a rumega, a săpa, a scobi, a se zbate, a se zbuciuma, a sporovăi, a strica, a strivi, a submina, a surpa, a trăncăni, a zdrobi, (regional și familiar) a părădui, (Transilvania) a dorovăi.  Mărunţi, verb
Sinonime: a fărâmiţa, a pisa, a zdrobi, a diviza.  Pisa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a fărâmiţa, a mărunţi; (figurat) a sâcâi, a tracasa, a plictisi, a cicăli, a agasa, a enerva, a supăra; (învechit şi popular) a smicura, a zdrumica, (regional) a pisălogi, a pisăza, (familiar) a pisăgi; a bate, a bătători, a bătuci, a bodogăni, a dăscăli, a decortica, a îndesa, a piua, a presa.  Pulbere, substantiv feminin
Sinonime: praf, colb; (figurat) descompunere, distrugere, fărâmiţare, nimicire, dezagregare; puzderie; praf de puşcă.  Roade, verb
Sinonime: a ronţăi, a morfoli, a măcina, a fărâmiţa, a freca, a toci, a uza; a jena, a deranja, a supăra, a chinui, a tulbura, a frământa, a tortura.  Ronţăi, verb
Sinonime: a roade, a fărâmiţa, a mânca, a ciuguli.  Fărâmică, substantiv
Sinonime: (popular) fărâmiţă.  Mărunţit (mărunţită), adjectiv
Sinonime: fărâmiţat, sfărâmat, pisat, tocat.  Fragmentar, adjectiv
Sinonime: divizat, fărâmițat, fragmentat, imperfect, incomplet, în fragmente, necomplet, parcelar, parţial, sectorial.  Concasa, verb
Sinonime: a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.  Mărunţire, substantiv
Sinonime: fărâmițare, pisare, sfărâmare, tocare, zdrobire.  Dilacera, verb
Sinonime: a destrăma, a deșira, a fărâmița, a lacera, a rupe în bucăți, a sfâșia, (medicină) a smulge cu violență (un țesut).