Executare, substantiv
Sinonime: confecţionare, efectuare, execuţie, asasinat, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârşire, (învechit) săvârşit, făurire, desfăşurare, interpretare, aplicare; (termen juridic) (învechit) zapcială, zapciitură, zapcilâc.  

---

Asasinat, substantiv neutru
Sinonime: omor, ucidere, crimă, omucidere; (familiar) lichidare, executare.

Asasinat, adjectiv
Sinonime: omorât.  Interpretare, substantiv feminin
Sinonime: analizare, comentare, comentariu, executare, execuție, explicare, explicație, interpretat, interpretație, intonare, joc, tălmăcire, tâlcuire, (învechit) interpretațiune, (învechit) tălmăcitură, (învechit) tâlcovanie, (învechit) tâlcuială, (popular) tâlc.  Realizare, substantiv feminin
Sinonime: autorealizare, concretizare, creare, creaţie, executare, execuţie, facere, făurire, inventare, izbândă, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, lucrare, materializare, obţinere, operă, repurtare, reuşită, stabilire, succes, turnare, (învechit) realizație.  Facere, substantiv
Sinonime: confecţionare, executare, execuţie, făurire, realizare, gătit, pregătire, aprindere, comitere; creare, geneză, naştere, parturiţie, procreare, procreaţie.  Confecţionare, substantiv
Sinonime: confecţie, executare, fabricare, facere, făcut, producere.  Desfăşurare, substantiv
Sinonime: desfacere, efectuare, executare, îndeplinire, prestare, prestaţie, evoluţie, disputare.  Efectuare, substantiv
Sinonime: creare, desfăşurare, efectuire, executare, execuție, facere, împlinire, (aducere la) îndeplinire, înfăptuire, practicare, pregătire, prestare, prestație, punere în aplicare, realizare, săvârșire, (învechit) săvârșit.  Execuţie, substantiv
Sinonime: amorsare, demarare, executare, inițializare, lansare, lucrătură, facere, făurire, realizare; (muzică) interpretare.  Fabricare, substantiv
Sinonime: confecție, confecționare, executare, fabricat, fabricație, facere, făcut, producere, producție, (figurat) născocire.  Plineală, substantiv
Sinonime: achitare (a unei datorii), deplinătate, desăvârşire, executare silită, îndeplinire (a unei hotărâri), plenitudine, plinătate.  Aducere, substantiv
Sinonime: aportare, conducere, creare, facere, îndoire, pricinuire, procurare, producere, transportare, (aducere în ispravă) isprăvire, (aducere la cunoștință) înștiințare, (aducere la mirare) minunare, (aducere la săvârșit) săvârșire, (aducere spre îndeplinire) executare, (aducere-aminte) amintire, (figurat) decidere, (învechit) jertfă.  Isprăvire, substantiv
Sinonime: absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.  Executarisire, substantiv (învechit)
Sinonime: executare.  Îndeplinire, substantiv
Sinonime: aplicare, efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, înfăptuire, prestare, prestație, realizare, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (învechit) realizație, (învechit) săvârșit.  Prestare, substantiv
Sinonime: desfăşurare, efectuare, executare, îndeplinire, participare, prestație; (prestare de jurământ) depunere de jurământ.  Împlinire, substantiv
Sinonime: completare, complinire, efectuare, executare, execuție, facere, împlineală, împlinit, îndeplinire, înfăptuire, îngrășare, îngrășat, întregire, realizare, rotunjire, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă, (învechit) săvârșit.