Docil (docilă), adjectiv
Sinonime: supus, ascultător.  Docilitate, substantiv
Sinonime: ascultare, blândețe, flexibilitate, maleabilitate, maniabilitate, supunere.  

---

Ascultător (ascultătoare), adjectiv
Sinonime: supus, obedient, docil, obsecvios, cuminte, bun.  Flexibil (flexibilă), adjectiv
Sinonime: (învechit) încovoios, mlădios, elastic, pliabil, suplu, maleabil; (gramatică) flexionar, (învechit) plecat, plecător; (figurat) acomodabil, ascultător, adaptabil, docil, maniabil, modulabil.  Înțelegător (înțelegătoare), adjectiv
Sinonime: ascultător, supus, docil, cuminte, rezonabil, bun, cumsecade.  Maleabil (maleabilă), adjectiv
Sinonime: adaptabil, ductil, elastic, extensibil, flasc, flexibil, moale, modelabil, plastic; (figurat; despre caracter) acomodabil, acomodant, adaptabil, ascultător, conciliant, docil, elastic, influențabil, laxist, maniabil, mlădios, plecat, suplu, supus.  Mlădios (mlădioasă), adjectiv
Sinonime: adaptabil, armonios, conciliant, cu mișcări grațioase, docil, elastic, flexibil, grațios, maleabil, melodic, melodios, mlădiat, mlădiu, muiecios, muzical, nehotărât, plăcut (la auz), sonor, sprinten, suplu, unduios, (figurat) expresiv, (figurat) împăcăcios, (figurat) supus, (variantă) înmlădos.  Obedienţă, substantiv feminin
Sinonime: supunere, ascultare, docilitate, conformism.  Plecăciune, substantiv feminin
Sinonime: ascultare, cuminţenie, docilitate, închinăciune, modestie, respect, reverenţă, smerenie, supunere, temenea.  Ascultare, substantiv
Sinonime: audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.  Cuminţie, substantiv
Sinonime: ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.  Disciplinat, adjectiv
Sinonime: docil, guvernabil, ordonat, regulat.  Maniabil, adjectiv
Sinonime: ușor de mânuit; docil, blând, conciliabil.  Subordinaţie, substantiv
Sinonime: ascultare, cuminţenie, docilitate, subordonare, supunere.  Guvernabil, adjectiv
Sinonime: disciplinat, docil, maleabil, maniabil, suplu, ușor de condus, ușor de guvernat.  Pliabil, adjectiv
Sinonime: escamotabil, pliant, rabatabil; (figurat) docil, supus.  Remisiv, adjectiv
Sinonime: ascultător, docil, iertător, îngăduitor, supus.  Maleabilitate, substantiv
Sinonime: adaptabilitate, docilitate, elasticitate, flexibilitate, plasticitate, servilitate, suplețe, ușurință de adaptare.  Indocilitate, substantiv
Sinonime: lipsă de docilitate, lipsă de supunere, neascultare, nesupunere.  Manipulabil, adjectiv
Sinonime: controlabil, docil, influențabil, manevrabil, maniabil, prehensibil.  Modulabil, adjectiv
Sinonime: aclimatabil, adaptabil, ajustabil, amenajabil, docil, flexibil, maleabil, modificabil, suplu, variabil.  Gregar, adjectiv
Sinonime: conformist, docil, (spirit gregar) spirit de turmă.  Ascultământ, substantiv (învechit)
Sinonime: ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.  Ascultoi, adjectiv (învechit)
Sinonime: ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.  Obedient, adjectiv
Sinonime: ascultător, bun, compliant, cuminte, disciplinat, docil, guvernabil, maniabil, plecat, supus.  Sumisiune, substantiv
Sinonime: alejanță, ascultare, aservire, cumințenie, docilitate, supunere, (învechit) sujecțiune.