Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Distinct
Distinct, adverb
Sinonime: bine, clar, evident, lămurit, deslușit.  
Distinct (distinctă)
Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime: deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.  
Distincţie
Distincţie, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.  
Distincțiune
Distincțiune, substantiv
Sinonime: distincție.  
Distinctiv (distinctivă)
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  

Anume
Anume, adjectiv
Sinonime: anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special.

Anume, adverb
Sinonime: adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.  
Aparte
Aparte, adjectiv si adverb
Sinonime: separat, distinct; deosebit, special.  
Apriat (apriată)
Apriat (apriată), adjectiv (regional)
Sinonime: limpede, clar, lămurit, precis, net, evident, distinct.  
Bonton
Bonton, substantiv neutru (rar)
Sinonime: bună-creştere, distincție, eleganță, etichetă, maniere, politeţe.  
Caracteristic (caracteristică)
Caracteristic (caracteristică), adjectiv
Sinonime: specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.  
Caracteristică
Caracteristică, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.  
Chiar
Chiar, adverb
Sinonime: tocmai, întocmai, exact; până şi, încă; în plus; în realitate, de fapt, într-adevăr, cu adevărat.

Chiar, adjectiv
Sinonime: clar, cristalin, curat, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.  
Clar (clară)
Clar (clară), adjectiv
Sinonime: desluşit, limpede, evident; pur, transparent; luminos, strălucitor; distinct, precis, lămurit, invederat.  
Curat (curată)
Curat (curată), adjectiv
Sinonime: îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic, spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.  
Decoraţie
Decoraţie, substantiv feminin
Sinonime: distincţie, insignă; podoabă, ornamentaţie, (depreciativ) tinichea, medalie; împodobire.  
Discriminare
Discriminare, substantiv
Sinonime: separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.  
Eleganţă
Eleganţă, substantiv feminin
Sinonime: (despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumuseţe, ferchezuială, dichiseală, scliviseală, graţie, supleţe, bun-gust, distincţie, lux.  
Fineţe
Fineţe, substantiv feminin
Sinonime: delicateţe, gingășie, grație, gracilitate, eleganță, șarm, suplețe, tenuitate; acuitate, subtilitate, ingeniozitate, agerime, perspicacitate, sagacitate; nobleţe, diplomație, distincţie, rafinament, rafinare, sensibilitate, tact.  
Medalie
Medalie, substantiv feminin
Sinonime: decoraţie, distincţie.  
Nobleţe
Nobleţe, substantiv feminin
Sinonime: cavalerism; generozitate, mărinimie, bunătate; distincţie, eleganţă, graţie.  
Ordin
Ordin, substantiv neutru
Sinonime: dispoziţie, poruncă, comandă; decoraţie, distincţie.  
Original (originală)
Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  
Particular (particulară)
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: individual, specific, propriu, special, caracteristic, distinct; deosebit, tipic, original; neoficial, privat, personal.  
Perceptibil (perceptibilă)
Perceptibil (perceptibilă), adjectiv
Sinonime: accesibil, apreciabil, audibil, clar, comprehensibil, concret, constatabil, decelabil, distinct, evident, fizic, inteligibil, manifest, material, observabil, ostensibil, palpabil, pipăibil, sensibil, sesizabil, tangibil, vizibil, (rar) pipăit, (învechit) pipăicios, pipăitor, pusăitor; încasabil, recuperabil.  
Premiu
Premiu, substantiv neutru
Sinonime: recompensă, distincţie, primă.  
Propriu (proprie)
Propriu (proprie), adjectiv
Sinonime: personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.  
Separat (separată)
Separat (separată), adjectiv
Sinonime: despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.  
Separaţie
Separaţie, substantiv feminin
Sinonime: despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.  
Special (specială)
Special (specială), adjectiv
Sinonime: deosebit, aparte, particular, distinct, sui-generis, unic, singular, rarisim, excepţional.  
Specific (specifică)
Specific (specifică), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.  
Şic
Şic, substantiv neutru
Sinonime: eleganță, distincție, bun gust, fineţe, dichis, găteală.  
Tipic (tipică)
Tipic (tipică), adjectiv
Sinonime: specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.  
Audibil (audibilă)
Audibil (audibilă), adjectiv
Sinonime: care poate fi auzit; distinct, perceptibil, detectabil.  
Bun-gust
Bun-gust, substantiv
Sinonime: distincţie, eleganţă, rafinament, şic.  
Chilin
Chilin, adjectiv
Sinonime: deosebit, diferit, distinct, separat.  
Deosebire
Deosebire, substantiv
Sinonime: lipsă de asemănare, diferenţă, diferenţiere, discriminare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură.  
Diferenţiere
Diferenţiere, substantiv
Sinonime: catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.  
Diferit
Diferit, adjectiv
Sinonime: distinct, separat, deosebit, divergent, variat, amestecat, divers.  
Discrimina
Discrimina, verb
Sinonime: a separa, a diferenția, a face deosebire, a deosebi, a face distincție, a distinge.  
Lămurit
Lămurit, adjectiv
Sinonime: curăţit, purificat, clar, clarificat, dumerit, edificat, orientat, (figurat) luminat, desluşit, explicit, expres, inteligibil, limpede, net, precis, răspicat, (livresc) comprehensibil, (învechit) apriat, (figurat) neted, transparent.

Lămurit, adverb
Sinonime: bine, clar, distinct.  
Divergent
Divergent, adjectiv
Sinonime: contradictoriu, contrar, în contradicție, deosebit, diferit, distinct, eteroclit, heteroclit.  
Etnic
Etnic, adjectiv
Sinonime: distinct, etnicesc, rasial, reprezentativ, specific; (nume etnic) etnonim, nume de popor.  
Discursiv
Discursiv, adjectiv
Sinonime: cartezian, coerent, deductiv, distinct, logic, metodic, rațional; declarativ.  
Subtilitate
Subtilitate, substantiv
Sinonime: acuitate, distincţie, fineţe, ingeniozitate, judecată subtilă, luciditate, perspicacitate, rafinament, raționament.  
Subţietate
Subţietate, substantiv
Sinonime: distincție, finețe, rafinament, subțiime, subţirime; (la plural) subtilități.  
Observabil
Observabil, adjectiv
Sinonime: aparent, apreciabil, clar, distinct, ostensibil, perceptibil, sesizabil, vizibil.  
Vulgaritate
Vulgaritate, substantiv
Sinonime: grosolănie, impolitețe, lipsit de distincție, mitocănie, obscenitate, trivialitate.  
Post-mortem
Post-mortem, adverb și adjectiv
Sinonime: (despre o distincție) după moarte.  
Indistincție
Indistincție, substantiv
Sinonime: imprecizie, lipsă de distincție, neclaritate, vulgaritate.  
Răzvedit
Răzvedit, adverb
Sinonime: bine, clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede.  
Elevație
Elevație, substantiv
Sinonime: augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.  
Nobleță
Nobleță, substantiv
Sinonime: aristocrație, caracter nobil, distincție, eleganță, generozitate, însușire morală superioară, nobilime, nobilitate, noblețe, (grecism învechit) evghenie.  
Însușit
Însușit, adjectiv
Sinonime: (învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.  
Aticism
Aticism, substantiv
Sinonime: civilitate, delicateță, delicatețe, distincție, distincțiune, eleganță de stil, rafinament, umanism, urbanitate, (la plural) bune maniere.  
Originalitate
Originalitate, substantiv
Sinonime: bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie