Discerne, verb
Sinonime: a aprecia la justa valoare, a delimita, a deosebi, a desluși, a desprinde, a diferenția, a discerna, a discrimina, a distinge, a judeca limpede, a raționa cu pătrundere și precizie, (Banat, Transilvania și Maramureș) a deschilini, (figurat) a cerne, (învechit și popular) a osebi.  Discernemânt, substantiv (învechit)
Sinonime: discernământ.  Discernere, substantiv
Sinonime: distingere, judecare limpede.  

---

Alege, verb
Sinonime: a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.  Cerne, verb
Sinonime: a alege, a discerne, a despărţi, a elimina; a ploua mărunt, a bura, a burniţa, a ţârâi.  Deosebi, verb
Sinonime: a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.

Deosebi, adverb
Sinonime: aparte, deosebit, separat.  Deschilini, verb (regional)
Sinonime: a deosebi, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, a distinge.  Discriminare, substantiv
Sinonime: separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.  Disocia, verb
Sinonime: a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.  Sămăluință, substantiv (învechit)
Sinonime: dar de a discerne, dar de a aprecia, dar de a anticipa.  Discerna, verb
Sinonime: a discerne.  Dezjudecare, substantiv
Sinonime: condamnare, desemnare, discernere, examinare atentă.