Discernământ, substantiv
Sinonime: circumspecție, clarviziune, comprehensiune, intelecție, judecată, perspicacitate, rațiune, sagacitate.  

---

Judicios (judicioasă), adjectiv
Sinonime: bine gândit, chibzuit, potrivit, cu bun simţ, cu discernământ, just.  Sagacitate, substantiv feminin
Sinonime: acuitate, agerime, ascuţime, clarviziune, comprehensiune, discernământ, fler, inteligenţă, intuiție, isteţime, luciditate, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, vioiciune, vivacitate, (figurat) nas.  Orbit, adjectiv
Sinonime: lipsit de vedere, cu vederea slăbită; (la figurat) cu mintea întunecată, fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit; fermecat, fascinat, uluit.  Luciditate, substantiv
Sinonime: acuitate, caracter lucid, claritate în gândire, conştienţă, discernământ, limpezime, perspicacitate, sagacitate, trezie.  Intelecție, substantiv
Sinonime: comprehensiune, concepțiune, conștiință, discernământ, geniu, intelect, intuiție, judecată, rezon, spirit, (variantă) intelecțiune.  Discrețiune, substantiv
Sinonime: (învechit) circumspecție, decență, discernământ, înțelepciune, măsură, moderație, modestie, precauție, prudență, reținere, rezervă, simplicitate, sobrietate, tact, (variantă) discreție.  Indiscreție, substantiv
Sinonime: comeraj, curiozitate, grosolănie, importunitate, impudență, incongruitate, intempestivitate, lipsă de discernământ, lipsă de măsură în vorbă, lipsă de rezervă, nedelicatețe, temeritate, (variantă) indiscrețiune.