Descuraja, verb
Sinonime: a face să se descurajeze, a demonta, a (se) demoraliza, a (se) deprima, (figurat) a (se) demobiliza.  Descurajant, adjectiv
Sinonime: care descurajează, descurajator, demoralizant, deprimant, dezolant.  Descurajare, substantiv
Sinonime: demoralizare, depresiune, deprimare, (livresc) marasm, (învechit) demoralizaţie, (figurat) demobilizare.  Descurajat (descurajată), adjectiv
Sinonime: abătut, deprimat, timorat, demoralizat, deznădăjduit, descumpănit, (figurat) demobilizat, amărât, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist, (popular) obidit, (învechit şi regional) scârbit, supărăcios, (învechit) dosădit, ponosit, pricăjit, (figurat) cătrănit, pleoştit, plouat.  Descurajator, adjectiv
Sinonime: copleșitor, demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (figurat) demobilizator, fără speranță.  

---

Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  Deplorabil (deplorabilă), adjectiv
Sinonime: jalnic, lamentabil, trist, descurajant, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livresc) mizer, (învechit şi regional) ticălos, (învechit) mişel.  Depresiune, substantiv feminin
Sinonime: vale, (popular) lăsătură; (depresiune oceanică) fosă abisală, groapă abisală; demoralizare, descurajare, (livresc) marasm, (învechit) demoralizaţie, (figurat) demobilizare; (figurat) tristeţe, mâhnire, deprimare, melancolie.  Depresiv (depresivă), adjectiv
Sinonime: apăsător, astenic, ciclotimic, deprimant, deprimat, descurajator, maniaco-depresiv, neurastenic, pesimist, trist.  Deprimat (deprimată), adjectiv
Sinonime: descurajat, mâhnit, întristat, demoralizat, descumpănit, trist, abătut.  Dezola, verb
Sinonime: a mâhni, a întrista, a descuraja, a amărî.  Disperare, substantiv feminin
Sinonime: desperare, deznădejde; exasperare, descurajare, demoralizare; tristețe, dezolare, deprimare, mâhnire adâncă.  Disperat (disperată), adjectiv
Sinonime: desperat, abătut, întristat, atristat, supărat, descurajat, dezolat, deprimat, demoralizat, inconsolabil, de neconsolat, de nemângâiat, fără speranţă.  Melancolic (melancolică), adjectiv
Sinonime: abătut, amărât, deprimat, descurajat, dezolat, elegiac, îndurerat, întristat, mâhnit, posomorât, supărat, trist, (învechit) melanholicos.  Pesimism, substantiv neutru
Sinonime: deprimare, descurajare, neîncredere, scepticism.  Pierdut (pierdută), adjectiv
Sinonime: irosit, rătăcit, risipit; estompat, stins, palid, şters; (figurat) disperat, deznădăjduit, descurajat, demoralizat; nevalorificat, consumat, împrăştiat, nefolosit.  Pierit (pierită), adjectiv
Sinonime: dispărut, mort, decedat, răpus; (figurat) slab, palid, descurajat, pierdut, deznădăjduit.  Pleoştit (pleoștită), adjectiv
Sinonime: turtit, deformat, lăbărţat, teşit, lăţit; (figurat) abătut, deprimat, indispus, mâhnit, întristat, descurajat, demoralizat.  Plouat (plouată), adjectiv
Sinonime: muiat, ud, udat; (figurat) abătut, amărât, deprimat, descurajat, fără chef, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.  Prăbuşit (prăbușită), adjectiv
Sinonime: căzut, năruit, surpat, dărâmat; (figurat) descurajat, deznădăjduit.  Disuasiv, adjectiv
Sinonime: descurajant, defensiv, intimidant.  Demobilizare, substantiv
Sinonime: demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare; lăsare la vatră.  Demobilizat, adjectiv
Sinonime: lăsat la vatră; lipsit de energie, demoralizat, deprimat, descurajat.  Demobiliza, verb
Sinonime: a lăsa la vatră, a elibera din efectivul activ al armatei, a desconcentra; a demoraliza, a deprima, a descuraja.  Demobilizator, adjectiv
Sinonime: demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant; negativ.  Demontare, substantiv
Sinonime: demantelare, demontat, depontare, descompunere, descompus, desfacere, dezasamblare, dezasamblat, dezmembrare, dezmembrat, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.  Demoraliza, verb
Sinonime: a (se) descuraja, a (se) deprima.  Demoralizant, adjectiv
Sinonime: deprimant, demoralizator, demotivant, descurajator, dezolant.  Demoralizare, substantiv
Sinonime: descurajare, deprimare, demoralizație; (învechit) imoralitate, desfrâu, corupție.  Demoralizat, adjectiv
Sinonime: descurajat, deprimat; corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios.  Demoralizator, adjectiv
Sinonime: demoralizant, descurajator.  Demoralizaţie, substantiv
Sinonime: consternație, demobilizare, demoralizare, demotivare, depresiune, deprimare, descurajare.  Deprima, verb
Sinonime: a (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja; a dezola.  Deprimant, adjectiv
Sinonime: descurajator, apăsător, dezolant, sumbru, (figurat) negru, trist, demobilizator, demoralizant.  Deprimare, substantiv
Sinonime: depresiune, descurajare, dezolare, disperare.  Dezolator, adjectiv
Sinonime: demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, posomorât, trist.  Dezolant, adjectiv
Sinonime: demoralizant, deprimant, descurajant, mohorât, posomorât, trist, (rar) dezolator, posac.  Dosădit, adjectiv
Sinonime: abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.  Ponosit, adjectiv
Sinonime: degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat; abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.  Demotivare, substantiv
Sinonime: descurajare, demobilizare, nemotivare.  Lasitudine, substantiv
Sinonime: adinamie, descurajare, dezgust, extenuare, oboseală, plictiseală.  Marasm, substantiv
Sinonime: demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire.  Disuada, verb
Sinonime: a contraindica, a deconsilia, a descuraja, a sfătui să renunțe.  Langoare, substantiv
Sinonime: adinamie, anemie, apatie, astenie, atonie, debilitate, depresie, deprimare, descurajare, epuizare, epuizment, etizie, feblețe, indolență, lasitudine, letargie, marasm, melancolie, moleșeală, moliciune, morbidețe, nonșalanță, prostrație, siderație, slăbiciune, somnolență, torpoare.  Disuasiune, substantiv
Sinonime: deconsiliere, descurajare, deterență, deturnare.  Nemotivat, adjectiv
Sinonime: demotivat, descurajat, frânat, nejustificat.  Demotivant, adjectiv
Sinonime: demoralizant, descurajant, descurajator.  Demonta, verb
Sinonime: a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.  Împuţinare, substantiv
Sinonime: descreștere, diminuare, împuținat, micșorare, reducere, scădere, slăbire, (figurat) descurajare, (figurat) înfricoșare, (învechit) puținare.