Deosebi, verb
Sinonime: a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.

Deosebi, adverb
Sinonime: aparte, deosebit, separat.  Deosebire, substantiv
Sinonime: lipsă de asemănare, diferenţă, diferenţiere, discriminare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură.  Deosebit, adverb
Sinonime: aparte, separat, (popular) deosebi, (familiar) başca, foarte, cât se poate de, în afară de, pe lângă.  Deosebit (deosebită), adjectiv
Sinonime: diferit, felurit, eterogen, variat, divers, osebit; extraordinar, nemaipomenit, însemnat, ieşit din comun.  

---

Admirabil (admirabilă), adjectiv
Sinonime: minunat, fermecător, încântător, splendid, strălucit, excepţional; deosebit, remarcabil, adorabil, sublim, mirific.  Alege, verb
Sinonime: a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.  Ales (aleasă), adjectiv
Sinonime: deosebit, prețios, valoros, remarcabil, distins, rafinat, fin, excepţional, selecţionat, votat.  Anume, adjectiv
Sinonime: anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special.

Anume, adverb
Sinonime: adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.  Anumit (anumită), adjectiv
Sinonime: anume, cunoscut, ştiut, hotărât, precizat; deosebit, special, precis, determinat; unul, oarecare.  Aparte, adjectiv si adverb
Sinonime: separat, distinct; deosebit, special.  Considerabil (considerabilă), adjectiv
Sinonime: însemnat, numeros, mare, remarcabil, deosebit.  Consistent (consistentă), adjectiv
Sinonime: compact, tare, dens, solid, vârtos; substanţial, hrănitor, săţios; deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, temeinic, valoros.  Contrasta, verb
Sinonime: a izbi, a nu se potrivi, a fi în dezacord, a se deosebi.  Cunoaşte, verb
Sinonime: a afla, a fi informat; a face cunoştință, a distinge, a deosebi, a recunoaște, a identifica, a pricepe, a stăpâni, a poseda, a înţelege, a (se) şti, a recunoaşte, a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea, a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a deduce, a găsi, a gândi, a judeca, a obţine, a opina, a răsplăti, a realiza, a recompensa, a recunoaşte, a socoti.  Deschilini, verb (regional)
Sinonime: a deosebi, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, a distinge.  Desluşi, verb
Sinonime: a clarifica, a elucida, a limpezi, a lămuri, a explica, a distinge, a profila, a deosebi, a auzi, a rezolva.  Diferenţă, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, nepotrivire, fluctuaţie, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură; (matematică) rest, (învechit) rămăşiţă, restanţă.  Diferi, verb
Sinonime: a se deosebi, a fi altfel, a nu se potrivi, a se distinge, a demarca, a se diferenţia, a varia, (învechit) a (se) feluri.  Discerne, verb
Sinonime: a aprecia la justa valoare, a delimita, a deosebi, a desluși, a desprinde, a diferenția, a discerna, a discrimina, a distinge, a judeca limpede, a raționa cu pătrundere și precizie, (Banat, Transilvania și Maramureș) a deschilini, (figurat) a cerne, (învechit și popular) a osebi.  Discriminare, substantiv
Sinonime: separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.  Disocia, verb
Sinonime: a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.  Distanţa, verb
Sinonime: a rări, a lăsa distanţă, a îndepărta, a detaşa, a spaţia, a depăși, a devansa, a mări.

Distanţă, substantiv feminin
Sinonime: ecart, depărtare, spaţiu, interval, (Transilvania) scopot, (popular) cale, (învechit) loc, bucată, (regional) postată, lungime; (la figurat, rar) deosebire, diferență.  Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime: deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.  Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  Distincţie, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.  Distinge, verb
Sinonime: a deosebi, a desluşi, a observa, a se remarca, a se evidenţia, a percepe, (rar) a pricepe, a se profila.  Distins (distinsă), adjectiv
Sinonime: deosebit, solemn, academic; remarcabil, de valoare, eminent, nobil, ales, delicat, fin, manierat, politicos, aparte, (învechit şi regional) scump, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, (învechit şi popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familiar şi peiorativ) simandicos, elegant.  Diversificare, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, diferențiere, polivalență, ramificare, variaţie.  Eminamente, adverb
Sinonime: cu deosebire, cu totul, în măsura cea mai mare, în special, întru totul, la cel mai înalt grad, perfectamente, prin excelenţă, total, (învechit) eminemente, (învechit) emineminte.  Eminent (eminentă), adjectiv
Sinonime: excepţional, excelent, remarcabil, deosebit, admirabil, minunat, ales, distins.  Eterogen (eterogenă), adjectiv
Sinonime: diferit, felurit, deosebit, osebit, variat, amestecat, divers.  Evidenţia, verb
Sinonime: a se distinge, a se remarca, a se deosebi, a se accentua, a se releva, a se profila, a se contura, a se afirma, a reieşi, a se reliefa.  Excela, verb
Sinonime: a atinge perfecțiunea, a bria, a fi neîntrecut, a predomina, a se afirma, a se autodepăși, a se deosebi, a se distinge, a se evidenţia, a se ilustra, a se impune, a se remarca, (învechit) a escela.  Excepțional (excepțională), adjectiv
Sinonime: anormal, atipic, remarcabil, deosebit, neobişnuit, excelent, admirabil, extraordinar, nemaipomenit, încântător, eminent, superb, surprinzător.  Extraordinar (extraordinară), adjectiv
Sinonime: neobişnuit, nemaipomenit, excepţional, formidabil, deosebit, minunat, impresionant, abracadabrant, epatant, colosal, enorm, fabulos, fantastic, fenomenal, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal, (argou) mortal, titanic, cumplit, special, perfect.  Felurit (felurită), adjectiv
Sinonime: amestecat, deosebit, diferit, divers, eterogen, împestrițat, neasemănător, pestriţ, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, (învechit) variu, (regional) feliurit, (regional) mistreț.  Foarte, adverb
Sinonime: (învechit) vârtos, (popular) hăt, (prin Bucovina) prăci, deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, grav, greu, grozav, minunat, mult, neînchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, prea, rău, serios, tare, teribil.  Geniu, substantiv neutru
Sinonime: dar excepţional, spirit creator, talent deosebit, înzestrare.  Grav (gravă), adjectiv
Sinonime: acut, adânc, alarmant, cavernos, critic, de bas, demn, deosebit, doctoral, dramatic, fatal, greu, gros, important, însemnat, jos, malign, mortal, periculos, preocupant, primejdios, profund, rigid, sentențios, serios, sever, sobru, solemn, surd, tragic, (familiar) urât.  Grozav (grozavă), adjectiv
Sinonime: atroce, bun, cumplit, deosebit, diform, excepţional, extraordinar, formidabil, groaznic, hâd, hidos, îngrozitor, înspăimântător, pocit, remarcabil, schimonosit, sinistru, slut, strașnic, strâmb, urât, zdravăn.  Identifica, verb
Sinonime: a recunoaşte, a constata, a distinge, a preciza, a deosebi.  Inegalabil (inegalabilă), adjectiv
Sinonime: incomparabil, fără egal, excepţional, deosebit.  Insolit (insolită), adjectiv
Sinonime: abracadabrant, anormal, aparte, bizar, ciudat, deosebit, diferit, epustuflant, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasc, fenomenal, incomprehensibil, incredibil, individual, inexplicabil, mirobolant, neobişnuit, nepotrivit, neuzitat, original, paradoxal, rar, rarisim, singular, special, straniu, surprinzător, unic.  Major (majoră), adjectiv
Sinonime: adânc, capital, cardinal, considerabil, crucial, de bază, de căpetenie, de frunte, de prim ordin, decisiv, deosebit, enorm, esenţial, excepțional, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, predominant, preeminent, primordial, principal, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital; adult, crescut, mare, matur, (învechit) vârstnic; (muzică) dur.  Marţial (marțială), adjectiv
Sinonime: grav, solemn, important, deosebit; ostăşesc, militar.  Memorabil (memorabilă), adjectiv
Sinonime: ieşit din comun, important, însemnat, deosebit, marcant, remarcabil.  Negrăit (negrăită), adjectiv
Sinonime: colosal, de nedescris, deosebit, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, indescriptibil, indicibil, inefabil, inexprimabil, infinit, instabil, neauzit, nebun, nedescriptibil, neexprimabil, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (figurat) piramidal, (învechit) manin, (învechit) necrezut, (livresc) mirabil.  Neobişnuit (neobişnuită), adjectiv
Sinonime: deosebit, special, original, excentric, extravagant, ciudat, bizar.  Notabil (notabilă), adjectiv
Sinonime: remarcabil, deosebit, ales, marcant, de seamă.  Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.  Perlă, substantiv feminin
Sinonime: mărgăritar, (învechit şi popular) mărgărit, (medicină) formație globuloasă, (tipografie) perl; (figurat) eroare grosolană (și ridicolă), (figurat) gafă verbală, (figurat) lucru de mare valoare, (figurat) persoană cu merite deosebite; (astronomie; articulat) cociorva, coliba, gemma, (regional) casa.

Perla, verb
Sinonime: a forma picături, a împodobi cu perle, a se scurge în formă de picături.  Principal (principală), adjectiv
Sinonime: de prim ordin, deosebit, esenţial, important, de căpetenie, de frunte, de seamă.  Proeminent (proeminentă), adjectiv
Sinonime: pregnant, reliefat, pronunţat; remarcabil, excepţional, deosebit, valoros.