Dator, adjectiv
Sinonime: îndatorat, obligat.

Dator, substantiv
Sinonime: datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină.  Datorat, adjectiv
Sinonime: cuvenit, datorit, debitor.  Datorie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.  Datorinţă, substantiv
Sinonime: datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină.  Datorit (datorită), adjectiv
Sinonime: cuvenit; provenit, cauzat, pricinuit.  Datorită, prepoziție
Sinonime: graţie, mulţumită, (învechit) slavă; pentru.  Datornic (datornică), adjectiv
Sinonime: debitor, obligat.  

---

Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  Chit, adverb
Sinonime: (a fi chit cu cineva) a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat nici o socoteală (cuiva); (chit că) chiar dacă, indiferent dacă.

Chiţ, interjecție
Sinonime: (regional) ţiţ.  Credinţă, substantiv feminin
Sinonime: convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.  Credit, substantiv neutru
Sinonime: împrumut, datorie, (popular) veresie; (figurat) preţuire, prestigiu, autoritate, apreciere, ascendent, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, influenţă, încredere, înrâurire, onoare, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază.  Debit, substantiv neutru
Sinonime: datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.  Debitor (debitoare), adjectiv
Sinonime: datornic, dator, obligat.  Gratie, substantiv feminin
Sinonime: bară de metal, grătar, grilaj, grilă, rețea, spalier, spetează, vergea, zăbrea, (popular) ostreţ, (Transilvania) roştei.

Graţie, substantiv feminin
Sinonime: avantaj, bunăvoință, concesie, dar, delicateţe, drăgălăşenie, eleganţă, favoare, fineţe, gingăşie, graţiere, har, milă, mlădiere, protecţie, supleţe, zvelteţe, (învechit) măiestrie, (plural) farmece, (plural) nuri.

Graţie, prepoziție
Sinonime: cu ajutorul, datorită, mulțumită.  Gratitudine, substantiv feminin
Sinonime: datorie morală, obliganță, recunoştinţă.  Împrumut, substantiv neutru
Sinonime: datorie, debit.  Misiune, substantiv feminin
Sinonime: ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.  Nevoit (nevoită), adjectiv
Sinonime: silit, constrâns, obligat, forţat, dator.  Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.  Oficiu, substantiv neutru
Sinonime: agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.  Post, substantiv neutru
Sinonime: funcție, slujbă, meserie, serviciu, datorie; abţinere, abstinenţă, înfrânare, reţinere; (figurat) foame, flămânzeală, ajun, nemâncare.  Responsabilitate, substantiv feminin
Sinonime: conștiința datoriei, datorie, imputabilitate, îndatorire, obligație, răspundere, sarcină, (învechit) răspuns, (învechit) răspunzătate.  Restanţă, substantiv feminin
Sinonime: rămăşiţă, rest; datorie, obligaţie.  Servitute, substantiv feminin
Sinonime: aservire, atârnare, captivitate, constrângere, convenţie, datorie, dependență, forță, iobăgie, îndatorire, înrobire, obligaţie, robie, rumânie, sclavie, servitudine, silă, silnicie, subjugare, subordonare, supunere, șerbie, vecinătate, vecinie, violență.  Sold, substantiv neutru
Sinonime: bilanț, datorie, marfă cu preț redus, profit, rămăşiţă, relicvat, rest, (învechit) marda.

Şold, substantiv neutru
Sinonime: coapsă, crupă, pulpă, rână, slăbie, (Banat) chiciu, (prin Muntenia) șodolan; clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant.  Tributar (tributară), adjectiv
Sinonime: supus, obligat, datornic, dependent.  Veresie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: credit, dobândă, datorie; (adverb) degeaba, pe gratis, fără plată.  Acromie, substantiv feminin
Sinonime: (biologie) decolorarea unor organe datorită insuficienţei sau lipsei pigmenţilor; (medical) lipsă de pigment în piele, iris.  Adelfotaxie, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) citotropism cu atragerea reciprocă a zoosporilor liberi datorită unei excitabilităţi specifice.  Estivație, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) perioada de viaţă latentă datorită condiţiilor excesive de temperatură sau de uscăciune din timpul verii.  Creanță, substantiv
Sinonime: datorie.  Cont, substantiv
Sinonime: (contabilitate) partidă; buget, datorie, declarație, echilibru, evaluare, inventar, număr, poziție, rezumat, stare, statut, sumă; seamă, socoteală, (figurat) spate, spinare.  Creditare, substantiv
Sinonime: acreditare, creditat, împrumutare, vânzare pe datorie, (figurat) acordare de încredere, (învechit) credetăluire, (învechit) credetăluit.  Cuvenit, adjectiv
Sinonime: nimerit, trebuincios, datorit, meritat.  Platnic, adjectiv
Sinonime: plătibil; plătitor, datornic, debitor.

Platnic, substantiv
Sinonime: cauţiune, fidejusor, garant; plătitor, datornic, debitor.  Debitor, substantiv
Sinonime: datornic.  Defecţiune, substantiv
Sinonime: defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.  Pentru, prepoziție
Sinonime: ca, către, contra, cu destinația, cu direcția, cu privire la, cu scopul de, datorită, de, din cauza, din pricina, drept, după, față de, împotriva, în apărarea, în favoarea, în folosul, în interesul, în legătură cu, în loc de, în locul, în măsură să, în raport cu, în schimbul, în scopul, în vederea, la, pe, per, potrivit cu, pro, referitor la, spre; (expresie) (pentru moment) deocamdată; (expresie) (pentru ca, pentru că) fiindcă, deoarece, din cauză că, de vreme ce, întrucât, căci; (expresie) (pentru ce, pentru aceasta, pentru aceea) deci, așadar, de aceea, drept care, din care cauză; (cu rol de conjuncție) precum.  Plineală, substantiv
Sinonime: achitare (a unei datorii), deplinătate, desăvârşire, executare silită, îndeplinire (a unei hotărâri), plenitudine, plinătate.  Scadent (scadentă), adjectiv
Sinonime: (despre datorii, obligații) ajuns la termenul de plată, ajuns la termenul prevăzut, care trebuie achitat, care trebuie onorat.  Arierat (arierate), substantiv
Sinonime: datorie, impozit restant, obligație financiară neonorată, rest de plată, restanță.  Îndatorință, substantiv
Sinonime: (învechit) datorie, îndatorire, însărcinare, obligație, sarcină.  Restanţier, adjectiv
Sinonime: corigent, corijent, dator, îndărătnic, rău-platnic.  Mulţumită, substantiv
Sinonime: bucurie, desfătare, mângâiere, mulțumire, plăcere, răsplată, recompensă, recunoștință, satisfacție, slavă.

Mulțumită, prepoziție
Sinonime: (urmat de un dativ) datorită.  Redevabil, adjectiv
Sinonime: dator, debitor, îndatorat, obligat, recunoscător, tributar.  Defecție, substantiv
Sinonime: abandon, defecțiune, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie, trădare.  Asignant, substantiv
Sinonime: (învechit) datornic, (regional) asignatar.  Debitorie, substantiv (învechit)
Sinonime: datorie.  Obera, verb (învechit)
Sinonime: a încărca cu datorii, a îndatora.  Aieptare, substantiv (regional)
Sinonime: aducere-aminte (de o datorie bănească), amăgire, aranjare (a unui obiect vestimentar), aruncare puternică, avânt, îndemnare (la o plăcere), îndrumare, mândrie, reflectare.  Împrumutat, adjectiv
Sinonime: adoptat, artificial, de împrumut, factice, imitat, preluat, (învechit) reciproc.

Împrumutat, substantiv
Sinonime: datornic, debitor, imitare, împrumut, împrumutare, împrumutător.  Împrumutător, substantiv
Sinonime: creditor, (învechit) datornic.  Înglodat, adjectiv
Sinonime: intrat în noroi, împotmolit, înfundat în noroi, înnămolit, nămolit, plin de noroi, (rar) înnoroit; (figurat) copleșit de datorii.  Trebui, verb
Sinonime: a avea ca necesitate, a avea nevoie, a avea obligația, a avea, a cadra, a constitui o necesitate, a dori, a face, a fi dator, a fi necesar (util), a fi nevoie, a fi obligatoriu, a fi posibil, a fi, a folosi, a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, a urma, a-i fi necesar, a-i fi pe plac, (învechit și popular) a căuta, (învechit) a privi, (învechit) a se dostoi, (învechit) a trebălui, (regional) a trăbui, (regional) a trâbui, (regional) a treabui, (regional) a treboi, (regional) a tribui, (regional) a trubui.  Redevență, substantiv
Sinonime: annată, cens, contribuţie, cotă, datorie, drept, impozit, obligație, rentă, taxă, tribut, zeciuială.