Data, verb
Sinonime: a localiza în timp, a marca un eveniment; a indica data, a înscrie data (pe ceva); a determina data de (existență).  Dată (date), substantiv feminin
Sinonime: epocă, eveniment, moment; an, mileniu, cincinal, (învechit) veleat, termen, timp, vreme, zi, (popular) soroc, (învechit) sorocire; oară; rând, (regional) vers; datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiţie, ursită, uz, uzanţă, zodie.  Datat, adjectiv
Sinonime: demodat, învechit, localizat, remarcat.

Datat, substantiv
Sinonime: datare.  Dătătură, substantiv (învechit)
Sinonime: aruncătură, lovitură.  Datină, substantiv feminin
Sinonime: tradiţie, obicei, uzanţă, rânduiala; regulă, tipic, lege, fel, uz, (învechit şi popular) rând, (popular) dată, (învechit şi regional) pomană, (regional) orândă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism învechit) adat; cutumă.  Dator, adjectiv
Sinonime: îndatorat, obligat.

Dator, substantiv
Sinonime: datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină.  Datorat, adjectiv
Sinonime: cuvenit, datorit, debitor.  Datorie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.  Datorinţă, substantiv
Sinonime: datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină.  Datorit (datorită), adjectiv
Sinonime: cuvenit; provenit, cauzat, pricinuit.  Datorită, prepoziție
Sinonime: graţie, mulţumită, (învechit) slavă; pentru.  Datornic (datornică), adjectiv
Sinonime: debitor, obligat.  

---

Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  Bimensual (bimensuală), adjectiv
Sinonime: (de două ori pe lună) bilunar; (o dată la două luni) bimestrial.  Bis, adjectiv
Sinonime: repetat, încă o dată.

Bis, interjecție
Sinonime: Bravo!; Încă o dată!  Chit, adverb
Sinonime: (a fi chit cu cineva) a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat nici o socoteală (cuiva); (chit că) chiar dacă, indiferent dacă.

Chiţ, interjecție
Sinonime: (regional) ţiţ.  Comprimat (comprimată), adjectiv
Sinonime: presat, apăsat; micşorat, restrâns; (figurat) concediat, dat afară.  Credinţă, substantiv feminin
Sinonime: convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.  Credit, substantiv neutru
Sinonime: împrumut, datorie, (popular) veresie; (figurat) preţuire, prestigiu, autoritate, apreciere, ascendent, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, influenţă, încredere, înrâurire, onoare, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază.  Debit, substantiv neutru
Sinonime: datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.  Debitor (debitoare), adjectiv
Sinonime: datornic, dator, obligat.  Destin, substantiv neutru
Sinonime: soartă, dat, fatalitate, ursită, predestinare, fatum.  Exclus (exclusă), adjectiv
Sinonime: înlăturat, eliminat, îndepărtat, scos, dat afară; (adverb) imposibil, nicidecum.  Exista, verb
Sinonime: a fi, a se afla, a se găsi, a trăi, a vieţui, a avea, a dăinui, a data, a consta, (învechit) a existarisi, (învechit) a existelui.  Fel, substantiv masculin
Sinonime: mod, manieră, chip, procedeu, cale; varietate, soi, gen, sort, sortiment, categorie; fire, natură, caracter, temperament; origine, neam, familie, spiţă; obicei, datină, tradiţie, (la plural) moravuri; stil, regim, sens, specie, tip, teapă, specimen, (regional) modru, factură.  Fiert (fiartă), adjectiv
Sinonime: clocotit, dat în clocot, fierbinte; (figurat) supărat, necăjit, amărât, mâhnit.  Generator (generatoare), adjectiv
Sinonime: emiţător, producător, creator, dătător de.  Gratie, substantiv feminin
Sinonime: bară de metal, grătar, grilaj, grilă, rețea, spalier, spetează, vergea, zăbrea, (popular) ostreţ, (Transilvania) roştei.

Graţie, substantiv feminin
Sinonime: avantaj, bunăvoință, concesie, dar, delicateţe, drăgălăşenie, eleganţă, favoare, fineţe, gingăşie, graţiere, har, milă, mlădiere, protecţie, supleţe, zvelteţe, (învechit) măiestrie, (plural) farmece, (plural) nuri.

Graţie, prepoziție
Sinonime: cu ajutorul, datorită, mulțumită.  Gratitudine, substantiv feminin
Sinonime: datorie morală, obliganță, recunoştinţă.  Gratuit (gratuită), adjectiv
Sinonime: absurd, arbitrar, benevol, dat pe nimic, dezinteresat, discreționar, donat, fără plată, fără temei, fără un scop practic, gratis, hazardat, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, iraţional, liber, nefolositor, neîntemeiat, nejustificat, nesusţinut, netrebuincios, neutil, van, zadarnic.  Iar, adverb
Sinonime: încă o dată, din nou, iarăşi.

Iar, conjuncție
Sinonime: dar, însă; şi.  Iarăşi, adverb
Sinonime: cu toate acestea, de asemenea, din nou, iar, în același timp, încă o dată, (învechit) iarășile, (învechit) iarășite, (învechit) rutes.  Împrumut, substantiv neutru
Sinonime: datorie, debit.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Material, substantiv neutru
Sinonime: ţesătură, pânză, stofă, mătase; documente, informaţii, date.  Misiune, substantiv feminin
Sinonime: ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.  Moment, substantiv neutru
Sinonime: clipă, secundă; dată, termen; ocazie, prilej.  Nevoit (nevoită), adjectiv
Sinonime: silit, constrâns, obligat, forţat, dator.  Obicei, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obişnuinţă, învăţ, nărav; datină, rânduială, cutumă, uz; lege, normă, prescripţie.  Obişnuinţă, substantiv feminin
Sinonime: apucătură, datină, deprindere, familiarizare, fire, obicei, tabiet, utilizare (frecventă), (Banat) ogod, (învechit și popular) nărav, (învechit și regional) nacafa, (învechit și regional) obicinuință, (învechit) învățătură, (învechit) obicină, (învechit) taifet, (popular) învăț, (popular) treabă, (prin Oltenia) săbaș.  Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.  Oficiu, substantiv neutru
Sinonime: agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.  Post, substantiv neutru
Sinonime: funcție, slujbă, meserie, serviciu, datorie; abţinere, abstinenţă, înfrânare, reţinere; (figurat) foame, flămânzeală, ajun, nemâncare.  Practica, verb
Sinonime: a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva).

Practică, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.  Responsabilitate, substantiv feminin
Sinonime: conștiința datoriei, datorie, imputabilitate, îndatorire, obligație, răspundere, sarcină, (învechit) răspuns, (învechit) răspunzătate.  Restanţă, substantiv feminin
Sinonime: rămăşiţă, rest; datorie, obligaţie.  Rând, substantiv neutru
Sinonime: şir, serie, ordin; dată; cat, etaj.  Rândui, verb
Sinonime: a ordona, a dispune, a înşirui; a repartiza, a face ordine, a aranja; a hotărî, a stabili, a decide, a fixa; a fi scris, a fi dat, a fi sortit, a fi ursit, a fi destinat.  Rânduială, substantiv feminin
Sinonime: ordine, şir, regulă, obicei, datină, lege, canon, normă, dispoziţie, directivă; ceremonial, protocol, rit, ritual, tipic.  Servitute, substantiv feminin
Sinonime: aservire, atârnare, captivitate, constrângere, convenţie, datorie, dependență, forță, iobăgie, îndatorire, înrobire, obligaţie, robie, rumânie, sclavie, servitudine, silă, silnicie, subjugare, subordonare, supunere, șerbie, vecinătate, vecinie, violență.  Soartă, substantiv feminin
Sinonime: destin, ursită, fatalitate, scrisă, dată, noroc; soroc; stare, împrejurare, situaţie.  Sold, substantiv neutru
Sinonime: bilanț, datorie, marfă cu preț redus, profit, rămăşiţă, relicvat, rest, (învechit) marda.

Şold, substantiv neutru
Sinonime: coapsă, crupă, pulpă, rână, slăbie, (Banat) chiciu, (prin Muntenia) șodolan; clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant.  Soroc, substantiv neutru
Sinonime: termen, dată, limită; (popular) menstruaţie; rost, socoteală, orânduială; (regional) ursită, soartă, destin.  Subit (subită), adjectiv
Sinonime: brusc, neprevăzut, neaşteptat; dintr-o dată.  Şart, substantiv neutru (regional)
Sinonime: deprindere, obicei, regulă, rânduială, rost, socoteală, noimă, datină, cuviinţă, rând, ordine.  Şmecher, substantiv masculin
Sinonime: isteţ, dezgheţat, descurcăreţ, şiret, dat naibii, pişicher, pehlivan; viclean, șarlatan, înşelător, escroc.  Termen, substantiv neutru
Sinonime: soroc, dată; limită, sfârșit.

Termen, substantiv masculin
Sinonime: cuvânt, expresie, denumire, vocabulă.  Tradiţie, substantiv feminin
Sinonime: datină, obicei; uzanţă, lege.  Tributar (tributară), adjectiv
Sinonime: supus, obligat, datornic, dependent.  Uz, substantiv neutru
Sinonime: circulaţie, comportare, cutumă, datină, folosinţă, folosire, întrebuinţare, manieră, obicei, uzanţă.  Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime: convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.  Veleat, substantiv neutru
Sinonime: an, dată, epocă, moarte, perioadă, răstimp, sfârşit, soroc, termen, timp (fix), vreme, zi.