Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Dara
Dara, substantiv feminin
Sinonime: tas, tară, cusur, hibă.

Dâră, substantiv
Sinonime: dungă, linie, urmă, (regional) şarampoi, (rar, figurat) brazdă; rază.  
Dărab
Dărab, substantiv neutru (regional)
Sinonime: bucată, parte, fragment, crâmpei, fracţiune, frântură, porţiune, secţiune, tranşă.  
Daraban
Daraban, substantiv
Sinonime: dorobanţ; (argou) gardian.  
Darabană
Darabană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: tobă, roată.  
Darac
Darac, substantiv neutru
Sinonime: ragilă, becelă, dărăcitor, scărmănătoare. (regional) pieptene, (Transilvania şi Banat) drâglu, (Transilvania) hecelă, huci, cardă.  
Dărăci
Dărăci, verb
Sinonime: a scărmăna, a pieptăna, a carda, (Oltenia, Banat şi Transilvania) a drâgla, (Transilvania) a hecela.  
Dărăcire
Dărăcire, substantiv
Sinonime: dărăcit, pieptănare, scărmănare, cardare.  
Dărăcit
Dărăcit, adjectiv
Sinonime: pieptănat, scărmănat, cardat.

Dărăcit, substantiv
Sinonime: dărăcire.  
Dărăcitor
Dărăcitor, substantiv
Sinonime: darac.  
Dărăcitură
Dărăcitură, substantiv
Sinonime: material textil dărăcit, (regional) dărăceală.  
Dârâi
Dârâi, verb
Sinonime: a zgâria.  
Dârâire
Dârâire, substantiv (regional)
Sinonime: zgâriere, (regional) zgrăbălare.  
Dărâma
Dărâma, verb
Sinonime: a da la pământ, a distruge, a nimici, a demola; a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  
Dărâmare
Dărâmare, substantiv
Sinonime: demolare, prăbuşire, cădere, doborâre, ruinare, surpare.  
Dărâmat
Dărâmat, adjectiv
Sinonime: demolat, dărăpănat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.

Dărâmat, substantiv
Sinonime: prăbuşire, surpare.  
Dărâmător
Dărâmător, substantiv
Sinonime: demolator.  
Dărâmătură
Dărâmătură, substantiv feminin
Sinonime: surpătură, mină.  
Darâmbete
Darâmbete, substantiv (regional)
Sinonime: copil (mic și neastâmpărat), (variantă) dărâmbete.  
Darămite
Darămite, conjuncție
Sinonime: dar, dar încă, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum.  
Dărăpăna
Dărăpăna, verb
Sinonime: a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  
Dărăpănare
Dărăpănare, substantiv
Sinonime: ruinare, cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (învechit) risipă.  
Dărăpănat
Dărăpănat, adjectiv
Sinonime: ruinat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.  
Dărăpănător
Dărăpănător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.  
Dărăpănătură
Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime: baracă, clădire în ruină, construcție dărăpănată, hardughie, şandrama; dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpare, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) ruinătură.  
Dârâște
Dârâște, substantiv (regional)
Sinonime: brazdă.  
Dărăteca
Dărăteca, verb
Sinonime: a deretica.  
Daraveră
Daraveră, substantiv feminin
Sinonime: bucluc, încurcătură, păţanie, necaz, belea, proces; treburi, interese, afaceri; negustorie.  

Belea
Belea, substantiv feminin
Sinonime: problemă, necaz, supărare, neplăcere, încurcătură, complicaţie, daraveră, dăndănaie, păţanie, pacoste, bucluc; sarcină, povară, greutate, şicană.  
Brazdă
Brazdă, substantiv feminin
Sinonime: polog; răzor, arătură, (popular) brăzdătură; (figurat) urmă, dâră, făgaş, pârtie; zbârcitură, încreţitură, cută, îndoitură, crestătură; rid.

Brăzda, verb
Sinonime: a ara, a face făgaş, a face brazde; a se zbârci, a se cuta, a se rida.  
Bucluc
Bucluc, substantiv neutru
Sinonime: neajuns, belea, încurcătură, necaz, daraveră, dandana, dănănaie; ceartă, conflict, neînţelegere, discordie, dispută, dezacord.  
Carda
Carda, verb
Sinonime: a dărăci, a scărmăna.

Cardă, substantiv
Sinonime: darac.  
Cădea
Cădea, verb
Sinonime: a pica, a coborî, a se lăsa în jos, a se prăvăli; a atârna, a se pleca; a se desprinde, a se rupe, a se dărâma, a se surpa; a pieri, a muri, a-şi înceta existenţa; a nu avea succes, a nu reuşi, a fi respins; (reflexiv) a reveni, a se cuveni; a se potrivi, a-i sta bine, a cadra.  
Cădere
Cădere, substantiv feminin
Sinonime: picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.  
Dar
Dar, substantiv neutru
Sinonime: cadou, atenţie, plocon, mită, prinos, ofrandă, danie; milă, har, îndurare; însuşire, talent, vocaţie, înzestrare.

Dar, adverb
Sinonime: da, desigur, fireşte.

Dar, adverb interogativ
Sinonime: oare? păi?

Dar, conjuncție
Sinonime: altfel, altminteri, însă, totuşi, ci, numai, (regional) fără, (prin Transilvania) pedig, darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum, aşadar, deci.  
Doborî
Doborî, verb
Sinonime: a răsturna, a prăbuşi, a da la pământ; a frânge, a supune, a răpune; a nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida, a birui, a copleşi; a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăvăli, a trânti, (popular şi familiar) a aşterne, (popular) a păli, (învechit şi regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera; a ajunge, a covârşi, a cuprinde, a împovăra, a înfrânge, a învinge, a năpădi, a podidi, a prinde, a răzbi, a toropi; (sport) a depăşi.  
Dungă
Dungă, substantiv feminin
Sinonime: cută, încreţitură, muchie; latură, margine, coastă; fâşie, dâră, striație, linie, vargă, (popular) vârstă, (regional) şar, (prin Banat şi Transilvania) şargă, (Moldova şi Bucovina) vârcă, (Transilvania şi Banat) ştraif, nervură, striaţie, vână, rază, rid.

Dunga, verb
Sinonime: a tărca, a vărga, (popular) a învârsta, (regional) a vârsta.  
Fascicul
Fascicul, substantiv neutru
Sinonime: fascicol, mănunchi, grup, snop, (rar) sul; dâră, dungă, fâşie, rază, trâmbă, (figurat) sprânceană.  
Hai
Hai, interjecție
Sinonime: haide.

Hâi, verb
Sinonime: a (se) apleca, a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a deveni strâmb, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) nărui, a (se) pleca, a (se) povârni, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) strâmba, a (se) surpa.  
Halcă
Halcă, substantiv feminin
Sinonime: bucată, hartan, dărab; codru; despicătură, parte.  
Hardughie
Hardughie, substantiv feminin
Sinonime: dărăpănătură, şandrama, baracă.  
Hodorogeală
Hodorogeală, substantiv feminin
Sinonime: dărăpănare, dărăpăneală, decrepitudine, hârbuire, hodorogitură, ramoleală, vacarm, vuiet, zarvă, zdrăngănit, zgomot, (figurat) flecărire, (figurat) trăncăneală.  
Hodorogit (hodorogită)
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime: cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.  
Hrentui
Hrentui, verb
Sinonime: a se strica, a se hodorogi, a se dărăpăna, a se hârbui.  
Măcina
Măcina, verb
Sinonime: a chinui, a consuma, a dărăpăna, a degrada, a depăna, a digera, a distruge, a examina îndelung, a fărâma, a fărâmiţa, a flecări, a frământa, a îndruga, a mânca, a medita îndelung, a mistui, a nărui, a nimici, a pălăvrăgi, a părăgini, a persecuta, a pisa, a prejudicia grav, a prigoni, a pulveriza, a râşni, a roade, a ruina, a rumega, a săpa, a scobi, a se zbate, a se zbuciuma, a sporovăi, a strica, a strivi, a submina, a surpa, a trăncăni, a zdrobi, (regional și familiar) a părădui, (Transilvania) a dorovăi.  
Nărui
Nărui, verb
Sinonime: a dărâma, a surpa, a prăbuşi, a ruina, a dărăpăna, a distruge, a nimici, a da jos, a da la pământ.  
Necum
Necum, adverb
Sinonime: cu atât mai puţin, defel, deloc, în nici un chip, nicicum, nicidecum.

Necum, conjuncție
Sinonime: cu atât mai mult, cu atât mai puțin, dar încă, dar, darămite.  
Nimicitor (nimicitoare)
Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.  
Paragină
Paragină, substantiv feminin
Sinonime: ruină, dărăpănătură, hardughie.  
Părăgini
Părăgini, verb
Sinonime: (reflexiv) a se dărăpăna, a se ruina, a se strica, a se distruge, a se sălbătici.  
Părăsit (părăsită)
Părăsit (părăsită), adjectiv
Sinonime: abandonat, lăsat; nepopulat, nelocuit, sălbatic, părăginit, dărăpănat, ruinat.  
Pica
Pica, verb
Sinonime: a cădea, a se prăbuşi, a se răsturna, a se prăvăli, a se dărâma, a se nărui, a se surpa, a se aşterne; a picura, a se prelinge, a se scurge; a se ivi, a apărea, a sosi.

Pică, substantiv feminin
Sinonime: ciudă, necaz, pizmă, ranchiună, resentiment, pornire, duşmănie, vrăjmăşie.  
Pieptăna
Pieptăna, verb
Sinonime: a dărăci, a scărmăna; (figurat) a cizela, a stiliza; (familiar) a bate, a snopi.  
Prăbuşi
Prăbuşi, verb
Sinonime: a se prăvăli, a se nărui, a cădea, a se surpa, a se dărâma, a se rostogoli.  
Prăbuşire
Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime: cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.  
Prăbuşit (prăbușită)
Prăbuşit (prăbușită), adjectiv
Sinonime: căzut, năruit, surpat, dărâmat; (figurat) descurajat, deznădăjduit.  
Prăvăli
Prăvăli, verb
Sinonime: a doborî, a trânti, a culca; (reflexiv) a se rostogoli, a se duce de-a rostogolul, a se duce de-a dura, a se precipita, a aluneca, a se prăbuşi, a se nărui, a se dărâma, a se surpa, a se răsturna, a cădea; (figurat) a înfrânge, a răpune, a învinge, a îngenunchea.  
Putregăit (putregăită)
Putregăit (putregăită), adjectiv
Sinonime: putrezit, putred, ros, distrus; ruinat, dărăpănat.  
Putrezi
Putrezi, verb
Sinonime: a se strica, a se descompune, a se distruge, a se degrada, a se dezagrega, a se dărăpăna, a se altera; a se cangrena; (figurat) a lâncezi, a mucegăi; a stagna, a lenevi.  
Ragilă
Ragilă, substantiv feminin
Sinonime: darac, zgardă.  
Rovină
Rovină, substantiv feminin
Sinonime: groapă, adâncitură, râpă, surpătură, mlaştină, mocirlă; ruină, dărâmătură.  
Ruina
Ruina, verb
Sinonime: a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea.

Ruină, substantiv feminin
Sinonime: dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.  
Sapă
Sapă, substantiv feminin
Sinonime: săpat, prăşit; crupă.

Săpa, verb
Sinonime: (figurat) a întipări, a imprima; a roade, a măcina, a ruina, a dărâma, a nimici; (figurat) a unelti, a urzi, a submina, a defăima, a compromite.  
Scărmăna
Scărmăna, verb
Sinonime: a dărăci; (figurat) a cerceta, a lua la rost, a freca, a bate, a snopi.  
Strica
Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  
Submina
Submina, verb
Sinonime: a ataca, a compromite, a dărâma, a lovi, a periclita, a sabota, a săpa, a slăbi, a suplanta, a surpa, a zădărnici, (figurat) a măcina, (figurat) a roade, (figurat) a torpila, (rar) a mina „pe dedesubt”.  
Surpa
Surpa, verb
Sinonime: a se prăbuşi, a se dărâma, a se nărui; a doborî, a distruge, a nimici, a ruina; (figurat) a submina, a săpa.  
Surpătură
Surpătură, substantiv feminin
Sinonime: ruină, dărâmătură; (popular) hernie.  
Şandrama
Şandrama, substantiv feminin
Sinonime: colibă, şopron, baracă, vechitură, dărăpănătură.  
Tobă
Tobă, substantiv feminin
Sinonime: darabană, tâmpină; caro.  
Treabă
Treabă, substantiv feminin
Sinonime: îndeletnicire, ocupaţie, activitate, preocupare; muncă, lucru, ispravă, faptă; chestiune, problemă, afacere, daravelă.  
Vană
Vană, substantiv feminin
Sinonime: cadă.

Vâna, verb
Sinonime: a ucide, a suprima, a împuşca, a prinde; (figurat) a urmări, a hăitui, a pândi.

Vână, substantiv feminin
Sinonime: vas sanguin; (popular) fibră musculară, muşchi, tendon; şuvoi, curentul apei, şiroi, dâră; (la frunze) nervură.  
Huci
Huci, substantiv masculin (regional)
Sinonime: crâng, darac, dărăcitor, desiş, hățiș, huceag, ragilă, scărmănătoare, stufăriş, stufiș, tufăriş, tufiş.  
Îmburda
Îmburda, verb (regional)
Sinonime: a (se) prăbuși, a (se) răsturna, a (se) rostogoli, a (se) trânti la pământ, a cădea, a da peste cap, a doborî, a întoarce, a pica, a răscoli, a răvăși, a se dărâma, a se împiedica, a se nărui, a se prăvăli, a se ruina, a se surpa, (învechit; figurat) a nimici, (variantă) a (se) îmborda.  
Ruinat (ruinată)
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime: căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.  
Cardare
Cardare, substantiv
Sinonime: dărăcire.  
Cardat
Cardat, adjectiv
Sinonime: dărăcit.  
Surpare
Surpare, substantiv
Sinonime: prăbuşire, scufundare; (geologie) surpătură; dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...