Cutremur, substantiv
Sinonime: macroseism, microseism, seism, zguduială, zguduire, zguduitură, (învechit) scuturătură; fior, groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare.  Cutremura, verb
Sinonime: a tresări, a înspăimânta, a înfricoşa, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlţâi, a (se) zgudui, (învechit şi regional) a (se) clăti, (învechit) a (se) smăcina, a dârdâi, a dudui, a tremura, (Moldova şi Transilvania) a durdui, (învechit) a se ridica; a (se) înfiora; a se îngrozi.  Cutremurare, substantiv
Sinonime: cutremurătură, duduit, duduitură, zguduitură; (figurat) emoție; seism.  Cutremurat, substantiv
Sinonime: cutremurătură.  Cutremurat (cutremurată), adjectiv
Sinonime: zguduit, scuturat; îngrozit, înfiorat, înspăimântat, înfricoşat.  Cutremurător, adjectiv
Sinonime: îngrozitor, groaznic.  Cutremurătură, substantiv
Sinonime: clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură.  

---

Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime: abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.  Cataclism, substantiv neutru
Sinonime: prăbuşire, calamitate, catastrofă, dezastru, potop, cutremur.  Clăti, verb
Sinonime: a clătina, a mişca, a legăna, a urni, a pune în mişcare, a clinti, a zgudui, a cutremura, a zdruncina; a limpezi rufele.  Dârdâi, verb
Sinonime: a tremura, a clănţăni, a cutremura; a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni.  Dudui, verb
Sinonime: a bubui, a cutremura, a zgudui, a clătina, a vui, (rar) a vâjâi, a alunga, a depărta, a goni, a izgoni, a îmboldi, a îndemna, a îndepărta.  Emoţie, substantiv feminin
Sinonime: impresie, tulburare, zguduire, cutremurare, nelinişte.  Emoţiona, verb
Sinonime: a (se) tulbura, a se impresiona, a se cutremura, a fi mişcat, a înduioşa, a mişca, (figurat) a atinge, a pătrunde, a sensibiliza.  Emoţionant (emoţionantă), adjectiv
Sinonime: mişcător, tulburător, impresionant, răscolitor, cutremurător.  Fior, substantiv masculin
Sinonime: tremur, frison, emoţie, scuturătură, (rar) scutur, (la plural) răcori, înfiorare, (figurat) cutremur, freamăt, zguduire nervoasă; (regional) jneapăn, ienupăr, jep.  Groază, substantiv feminin
Sinonime: duium, frică, grămadă, grozăvenie, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, mulţime, oroare, pălitură, potop, puhoi, puzderie, spaimă, spăimântătură, sumedenie, teroare, (figurat) cutremur, (învechit şi popular) oţărâre, (învechit şi regional) scârbă, (învechit) spăimântare, (regional) înfricare.  Impresiona, verb
Sinonime: a emoţiona, a mișca, a tulbura, a zgudui, a răscoli, a cutremura, a nelinişti.  Îngrozi, verb
Sinonime: a înspăimânta, a înfricoşa, a speria, a cutremura, a băga în sperieţi, a teroriza.  Palpita, verb
Sinonime: a pulsa, a zbate, a zvâcni, a tremura, a se mişca; a se emoţiona, a se tulbura, a se agita, a vibra, a fremăta, a se cutremura.  Răscoli, verb
Sinonime: a răvăşi, a scotoci, a căuta, a face dezordine, a scormoni; a agita, a tulbura, a stârni, a răzvrăti, a revolta; (figurat) a emoţiona, a impresiona, a zgudui, a cutremura, a mişca.  Răscolitor (răscolitoare), adjectiv
Sinonime: tulburător, emoţionant, mişcător, impresionant, zguduitor, cutremurător.  Scutura, verb
Sinonime: a (se) curăţa, a deretica; (figurat) a arunca, a lepăda, a îndepărta; a scăpa, a se debarasa, a se descotorosi; a se desprinde, a cădea; a zgâlţâi, a agita, a zdruncina; a se cutremura, a se înfiora, a se înfrigura; (familiar) a critica, a certa, a muștrului, a trage un perdaf.  Scuturătură, substantiv feminin
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, clătinare, clătinat, clătinătură, curățenie, cutremur, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, dereticare, dojană, dojenire, fior, hurducare, hurducat, hurducătură, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, scuturare, scuturat, seism, tremur, tremurătură, tremurici, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (Moldova) zbihuială, (plural) friguri, (plural) frisoane, (popular) zdruncin, (prin Transilvania) tăgășire, (prin Transilvania) tistușag, (rar) scutur, (regional) scutureală, (regional) scuturiș.  Seism, substantiv neutru
Sinonime: cutremur, macroseism, microseism, zguduială, zguduire, zguduitură, (figurat) cutremurare, (figurat) răscoală, (figurat) revoluție, (învechit) scuturătură.  Tremura, verb
Sinonime: a se clătina, a se mişca; a se încreţi, a se undui; a se zgudui, a se cutremura; a vibra, a trepida; (figurat) a se înfiora, a se cutremura, a se tulbura, a tresări, a se speria, a se înfricoşa, a şovăi.  Tremurat (tremurată), adjectiv
Sinonime: tremurător, nesigur, şovăielnic; imprecis, mişcat, sinuos; (popular) înfiorat, frământat, cutremurat.  Zgâlţâi, verb
Sinonime: a agita, a (se) clătina (cu putere), a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zgâlțâna, a (se) zgudui, a hâţâi, a hâţâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a mişca, a smuci, a zblendui, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâcina, (Banat) a zducni, (Moldova) a drâgâi, (Moldova) a zbihui, (regional) a bălăbăni, (regional) a zbiciula.  Zgudui, verb
Sinonime: a cutremura, a clătina, a zgâlţâi, a zdruncina; a răscoli, a frământa; a emoţiona, a înfiora, a agita, a impresiona.  Clătinare, substantiv
Sinonime: balans, balansare, bălăbănire, clătinat, clătinătură, clintire, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, deplasare, hurducare, hurducat, hurducătură, împleticire, legănare, mişcare, mutare, oscilare, oscilație, pendulare, scuturare, scuturat, scuturătură, situație nesigură (sau critică), urnire, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (figurat) șovăire, (învechit și regional) clătire, (învechit) cletinare, (popular) zdruncin.  Clătinat, adjectiv
Sinonime: împleticit.

Clătinat, substantiv
Sinonime: cutremurătură, hurducătură.  Clătinătură, substantiv
Sinonime: clătinare, clătinat, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (învechit) cletinătură, (Moldova) zbihuială, (popular) zdruncin.  Duduitură, substantiv
Sinonime: cutremurare, duduit, zguduitură, bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (învechit şi regional) sunet, (regional) durăt, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, hurduitură, (Moldova) durduit.  Duduit, substantiv
Sinonime: duduitură, durduit, cutremurare, bubuitură, huruitură.  Durdui, verb
Sinonime: a dudui, a hurui, a zgudui, a cutremura, a clătina, a dârdâi, a tremura.  Zguduială, substantiv
Sinonime: clătinare, cutremur, hurducare, seism, zguduitură.  Zguduire, substantiv
Sinonime: clătinare, cutremur, cutremurare, frământare, hâţânare, hurducare, înfiorare, scuturare, seism, zdruncinare, zgâlţâire, zguduitură.  Zguduitură, substantiv
Sinonime: clătinare, cutremur, cutremurare, hurducare, (figurat) înfiorare, scuturătură puternică, seism, tulburare (sufletească), zdruncinătură, zguduială.  Repetiţie, substantiv
Sinonime: ecou, frecvență, iterație, palingenezie, periodicitate, recapitulare, recidivă, reduplicație, reiterație, reîncepere, reluare, repetare, repetitivitate, ritm, (învechit) poftorire, (poligrafie) dublon, (rar) probă, (repetare a unui cutremur) replică; (repetiţie generală) avanpremieră, demonstrație, lecție, şedinţă de lucru; (figură de stil) aliterație, anadiploză, anaforă, anominație, antanaclază, asonanță, clișeu, epanadiploză, epanalepsă, epanodă, epiforă, epizeuxis, expolițiune, homeoptotă, homeoteleută, leitmotiv, perisologie, pleonasm, poliptoton, rediție, redundanță, șablon, tautologie, traducție; (variantă) repetițiune.  Scârbi, verb
Sinonime: a agasa, a (se) amărî, a (se) boci, a (se) căi, a (se) căina, a (se) cutremura, a deveni trist, a (se) dezgusta, a (se) enerva, a face să simtă scârbă, a fi cuprins de scârbă, a (se) indispune, a (se) irita, a (se) încrâncena, a (se) îndurera, a (se) înfiora, a (se) înfricoșa, a (se) înfuria, a (se) îngrețoșa, a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta, a (se) întrista, a (se) jeli, a (se) jelui, a (se) lamenta, a (se) mâhni, a (se) mânia, a (se) necăji, a (se) plânge, a (se) plictisi, a (se) pocăi, a (se) posomorî, a produce scârbă, a regreta, a sâcâi, a simți scârbă, a (se) supăra, a (se) tângui, a tremura, a umple de scârbă, a (se) văicări, a (se) văita, a zgudui.  Scuturare, substantiv
Sinonime: bătaie, cutremurătură, dereticare, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, hâţânare, hurducătură, îndepărtare, înlăturare, scuturat, zgâlţâire, zguduire.  Spintecător, adjectiv
Sinonime: cutremurător, distrugător, sfâșietor, zguduitor.  Smăcina, verb
Sinonime: (învechit) a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) sfâșia, a (se) strivi, a (se) zdrobi, a (se) zdruncina, a (se) zgâlțâi, a (se) zgudui.  Spăimântat, adjectiv
Sinonime: (învechit și popular) cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimântat, zguduit.  Zguduitor, adjectiv
Sinonime: consternant, cumplit, cutremurător, fioros, impresionant, înfiorător, (figurat) dramatic.  Înfricat, adjectiv
Sinonime: cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimântat, zguduit.  Înfrica, verb (învechit)
Sinonime: a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a se teme, a se zgudui, a tremura, a-i fi frică.  Înspăimântător, adjectiv
Sinonime: abominabil, atroce, colosal, crunt, cumplit, cutremurător, extraordinar, fenomenal, fioros, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, macabru, monstruos, năprasnic, oribil, sângeros, strașnic, teribil, terifiant, terific, zguduitor, (figurat) îndrăcit, (figurat) turbat, (învechit și popular) rău, (învechit și popular) spăimântător, (învechit) spăimântos, (popular) spăimos, (Transilvania) pogan.  Încrâncenare, substantiv
Sinonime: cruzime, cutremurare de oroare, groază, încăierare sângeroasă, încăpățânare, încleștare sângeroasă, încremenire de spaimă, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, neîndurare, nemulțumire, oroare, spaimă, teroare, (figurat) cutremur, (învechit și popular) oțărâre, (învechit și regional) scârbă, (învechit) spăimântare, (învechit) spăimântătură, (regional) înfricare, (regional) pălitură.  Crâncena, verb (învechit)
Sinonime: a înspăimânta, a se crânceni, a se cutremura de groază, a se înarma, a se încrâncena, a se îngrozi, a teroriza.  Îngrozire, substantiv
Sinonime: groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozit, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare, (figurat) cutremur, (învechit și popular) oțărâre, (învechit și regional) scârbă, (învechit) amenințare, (învechit) îngrozăciune, (învechit) îngrozâtură, (învechit) spăimântare, (învechit) spăimântătură, (regional) înfricare, (regional) pălitură.  Înspăimântare, substantiv
Sinonime: groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, oroare, spaimă, teroare, terorizare, (figurat) cutremur, (învechit și popular) oțărâre, (învechit și regional) scârbă, (învechit) rușine, (învechit) spăimântătură, (regional) înfricare, (regional) pălitură, (variantă) (învechit) spăimântare.  Spăimat, adjectiv (învechit)
Sinonime: cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimântat, zguduit, (învechit și popular) spăimântat.

Spăimat, substantiv (regional)
Sinonime: (medicină populară) speriat, sperietură, (popular) spaimă, (regional) spăimântătură.