Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime: deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred.  Coruptelă, substantiv (învechit)
Sinonime: eroare (într-un manuscris).  Coruptibil, adjectiv
Sinonime: cupid, influențabil, șantajabil, (învechit) mitarnic, (livresc) venal.  Coruptibilitate, substantiv
Sinonime: corupţie, (livresc) venalitate.  Corupţie, substantiv feminin
Sinonime: coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.  Corupțiune, substantiv
Sinonime: adulterare, alterare, alterație, alterațiune, coruptibilitate, corupție, decadență, decădere, declasare, decompoziție, degenerare, degenerescență, degradare, degradație, degradațiune, delicvescență, denaturare, depravare, desfătare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, falsificare, imoralitate, malversație, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pestilență, pierzanie, pierzare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, prevaricare, putreziciune, seducere, stricăciune, turpitudine, venalitate, viciu, (figurat) cangrenă, (figurat) descompunere, (învechit, figurat) putrejune, (rar, figurat) putrefacție, (rar) deșănțare; (învechit) aselghiciune, aselghie.  Coruptor, adjectiv (învechit)
Sinonime: corupător.  

---

Bizantin (bizantină), adjectiv (figurat)
Sinonime: corupt, perfid, intrigant, neloial; futil, pedant, rafinat, subtil.  Căzătură, substantiv feminin
Sinonime: cădere; (depreciativ) om bătrân, neputincios; (figurat) ins imoral, depravat, corupt.  Decadent (decadentă), adjectiv
Sinonime: vătămător, corupt, imoral.  Decădere, substantiv feminin
Sinonime: regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.  Depravat (depravată), adjectiv
Sinonime: corupt, stricat, decăzut, desfrânat, destrăbălat, descompus moral, pervers.  Desfătare, substantiv feminin
Sinonime: delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

Desfățare, substantiv
Sinonime: (despre plăpumi, perne, așternut) desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.  Desfrânare, substantiv feminin
Sinonime: destrăbălare, desfrâu, dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate, stricăciune, decădere.  Desfrâu, substantiv neutru
Sinonime: dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate; orgie, bacanală.  Destrăbălat (destrăbălată), adjectiv
Sinonime: dezmăţat, desfrânat, decăzut, corupt, imoral.  Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime: nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.  Dezmăţ, substantiv neutru
Sinonime: destrăbălare, corupţie, desfrânare; anarhie, debandadă, haos.  Dezmăţat (dezmăţată), adjectiv
Sinonime: destrăbălat, desfrânat, corupt, imoral, decăzut, deșănțat; lipsit de rușine, lipsit de bună-cuviință; cu înfățișare dezordonată, cu înfățișare neglijentă.  Gangrenă, substantiv feminin
Sinonime: cancer, cangrenă, descompunere, infecţie, lepră, mortificație, necroză, putrefacţie, sfacel, șancru; (figurat) alterare, corupție, descompunere morală, destrucție.  Incorect (incorectă), adjectiv
Sinonime: inexact, greşit, eronat; necinstit, neonest, coruptibil.  Incorectitudine, substantiv feminin
Sinonime: comportament incorect, corupţie, greşeală, incorecțiune, înșelătorie, lipsă de corectitudine, necinste, necorectitudine, neonestitate, neregulă, rea credinţă, șarlatanie.  Libertin (libertină), adjectiv
Sinonime: afemeiat, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, epicurian, imoral, impudic, indecent, lasciv, libidinos, licențios, lipsit de restricții, nerușinat, pervertit, stricat, uşuratic, vicios.  Lubric (lubrică), adjectiv
Sinonime: lasciv, desfrânat, corupt, senzual, imoral.  Perdiţie, substantiv feminin
Sinonime: pierzanie, (figurat) depravare, viciere, desfrâu, corupţie, decădere, prăbuşire, periciune.  Pervers (perversă), adjectiv
Sinonime: rău, corupt, depravat, desfrânat, imoral, viciat, decăzut, stricat, perfid; anormal, invertit, deformat, denaturat; demonic, diabolic, morbid, sadic, vicios.  Perversitate, substantiv feminin
Sinonime: corupţie, imoralitate, viciu, depravare, desfrânare, perdiţie, răutate, perfidie; anomalie, invertire.  Perversiune, substantiv feminin
Sinonime: depravare, desfrânare, imoralitate; alterare, corupţie, tulburare, dereglare, abatere; (tipuri de perversiune) amoralitate, bestialitate, coprofilie, exhibiționism, fetișism, neregulă, masochism, necrofilie, sadism, sadomasochism, satanism.  Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: dezastru, prăpăd, catastrofă, ruină, prăbuşire, năruire; disperare, durere, suferinţă, jale, amărăciune; decădere, degradare, desfrâu, perdiţie, corupţie, depravare, imoralitate.  Prostituţie, substantiv feminin
Sinonime: desfrâu, corupţie; (figurat) înjosire, degradare, terfelire, murdărire, decădere.  Putred (putredă), adjectiv
Sinonime: stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.  Putregai, substantiv neutru
Sinonime: putreziciune, stricăciune; (figurat) corupţie, josnicie, viciu, descompunere.  Putreziciune, substantiv feminin
Sinonime: cadavru, corupţie, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, hoit, imoralitate, mortăciune, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putrezire, stricăciune, viciu, (învechit și regional) putrejune, (învechit) putrezeală, (livresc) putriditate, (rar) putrezime.  Seducţie, substantiv feminin
Sinonime: ademenire, amăgire, atracţie, captivare, corupere, corupţie, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, ispită, încântare, pervertire, răpire, seducere, seducțiune, subjugare, tentație, vrăjire, (figurat, rar) nadă, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) năpastă, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală.  Slobod (slobodă), adjectiv
Sinonime: liber, autonom, independent, neatârnat; în voie, după plac, nestingherit; licenţios, corupt; neocupat, gol.  Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime: avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.  Uzură, substantiv feminin
Sinonime: degradare, deteriorare, eroziune, purtare, uzaj, uzare, vetustețe; camătă, cămătărie, dobândă, procent; (figurat) slăbire, oboseală, epuizare; (figurat) corupție, decadență, desfrâu.  Venal (venală), adjectiv
Sinonime: de vânzare, care se vinde, lipsit de scrupule; corupt, desfrânat, imoral.  Venalitate, substantiv feminin
Sinonime: corupţie, imoralitate, necinste.  Veros (veroasă), adjectiv
Sinonime: corupt, necinstit, imoral, suspect.  Versatil (versatilă), adjectiv
Sinonime: nestatornic, schimbător, coruptibil, fără suflet.  Vicios (vicioasă), adjectiv
Sinonime: defectuos; (figurat) cu vicii, depravat, destrăbălat, corupt.  Viciu, substantiv neutru
Sinonime: defect, cusur, neajuns, lipsă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare, corupţie.  Vinde, verb
Sinonime: a da (contra cost; pe bani), a adjudeca, a atribui, a aliena, a ceda, a cesiona, a înstrăina, a lichida, a transmite, a preda; (figurat) a trăda, a pârî, a denunţa, a sacrifica; a se prostitua, a fi corupt, a fi imoral.  Deboșat, adjectiv
Sinonime: decăzut, vicios, corupt.  Venal, adjectiv
Sinonime: coruptibil, interesat.  Desfrânat, adjectiv
Sinonime: corupt; (și cu rol de substantiv) depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (popular) curvar, (învechit) preacurvar, preacurvitor.  Decăzut, adjectiv
Sinonime: declasat, decrepit, degradat, depravat; corupt.  Deformat, adjectiv
Sinonime: strâmb, (popular şi familiar) scofâlcit, desfigurat, stâlcit, scâlciat; denaturat; corupt, stricat.  Demoralizare, substantiv
Sinonime: descurajare, deprimare, demoralizație; (învechit) imoralitate, desfrâu, corupție.  Demoralizat, adjectiv
Sinonime: descurajat, deprimat; corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios.  Depravare, substantiv
Sinonime: corupere, corupţie, blestemăție, desfrâu, depravațiune.  Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  Destrăbălare, substantiv
Sinonime: corupţie, desfrâu, dezmăț.  Deşănţare, substantiv
Sinonime: corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.  Deşănţat, adjectiv
Sinonime: obscen; bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngrijit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.  Disoluție, substantiv
Sinonime: descompunere, dezagregare, dezintegrare; decădere, degradare, corupție, dezmăț.