Corectare, substantiv
Sinonime:
corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificaţie, îmbunătăţire, remediere, retuş, retuşare, (figurat) reparare; regularizare.
Corectiv, substantiv neutru Sinonime:
rectificare, corijare, corectare. Corectiv, adjectiv
Sinonime:
atenuator, rectificativ.
Corecţie, substantiv feminin
Sinonime:
admonestare, bătaie, pedeapsă, puniție, (familiar) bumbăceală, (figurat) lecție; ameliorare, amendament, corectare, corectiv, îmbunătățire, îndreptare, modificare, rectificație, remaniere, retuș, revizie; (figură de stil) epanortoză; corectitudine.
Erată, substantiv feminin Sinonime:
rectificare, îndreptare, corijare, corectare.
Contrabalansare, substantiv
Sinonime:
compensare, corectare, potrivire, echilibrare, neutralizare.
Corijare, substantiv
Sinonime:
corectare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşare, (figurat) reparare.
Fustigație, substantiv
Sinonime:
bastonadă, bătaie cu vergile, flagelare, flagelaţie; (la figurat) corecție, corectare, pedeapsă, critică aspră.
Retuş, substantiv
Sinonime:
corectare, corectiv, îndreptare, rectificare, reparare, retușare, toaletare.
Redresare, substantiv
Sinonime:
corectare, îndreptare, înviorare, normalizare, rectificare, refacere, restabilire, restaurare; (învechit, figurat) sculare, sculătoare.
Retuşare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, corectare, corecție, corijare, îmbunătățire, îndreptare, modificare, perfecționare, rectificare, refacere, remaniere, remediere, reparare, retuș, toaletare.
Modificare, substantiv
Sinonime:
adaptare, adăugare, adiție, alterare, ameliorare, amendament, amendare, codicil, contrafacere, corectare, corecție, evoluție, falsificare, interversiune, îngroșare, mărire, metamorfoză, micșorare, modificație, modificațiune, prefacere, prelucrare, rectificare, refacere, reformare, remaniere, revizie, schimbare, subțiere, transformare, transmutație, tratament, variație.
Regulare, substantiv
Sinonime:
aranjare, corectare, orânduire, ordonare, punere în ordine, reglementare, regularizare, sistematizare, stabilire.
Sistematizare, substantiv
Sinonime:
aranjare, clasare, conceptualizare, corectare, modernizare, normalizare, ordonare, organizare, perfecționare, raționalizare, regulare, regularizare, standardizare, structurare.
Rectificare, substantiv
Sinonime:
corectare, corectiv, corectură, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificație, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare, (învechit) rectificațiune.
Rectificaţie, substantiv
Sinonime:
ameliorație, amendament, corectare, corectiv, corectură, corecție, corijare, îndreptare, punere la punct, rectificare, redresament, remodelare, repriză, retuș, revizie, (învechit) modificație, (învechit) rectificațiune.
Relectură, substantiv
Sinonime:
lectură de corectare, recitire.
Emendare, substantiv
Sinonime:
corectare, emendație, îmbunătățire, îndreptare.
Emendat, substantiv
Sinonime:
corectare, îmbunătățire. Emendat, adjectiv
Sinonime:
corectat, îmbunătățit.
Emendație, substantiv
Sinonime:
corectare, emendare, emendațiune, îmbunătățire.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
Remediere, substantiv
Sinonime:
corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, retuș, retușare, (figurat) reparare.
Isprăvire, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.
Reparare, substantiv
Sinonime:
compensare, corectare, corijare, depanare, depanație, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, refacere, remediere, reparat, reparaţie, repunere în stare de funcționare, retuş, retuşare, (învechit și regional) meremet, (învechit și regional) meremetiseală, (învechit și regional) meremetisire, (învechit) meremetisit, (popular) dregere, (popular) dres, (prin Muntenia) prefai, (regional) răpăluire, (regional) răpăluit, (științe juridice) despăgubire.
Regularizare, substantiv
Sinonime:
corectare, reglementare, regulare, sistematizare.
Îmbunătăţire, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, corectare, corijare, îmbunătățit, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare, (impropriu) aprobare, (învechit) îmbunătățare; (agronomie) (la plural; îmbunătățiri funciare) ameliorații.
Repantir, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, mea culpa, mustrare, părere de rău, penitență, pocăință, regret, remușcare; (pictură) corectare, corecție, corijare, îndreptare, rectificare, retuș; bucle, cosițe; (variantă) repentir.
