Copilări, verb
Sinonime:
a petrece anii de copilărie; a crește, (prin Transilvania şi Maramureș) a prunci.
Copilărie, substantiv
Sinonime:
pruncie, (prin Maramureș şi Transilvania) pruncenie, (învechit) coconie, nevârstnicie, porobocie; naivitate, prostie.
Copilărime, substantiv
Sinonime:
copilăret, copilet, copilime.
Întrece, verb Sinonime:
a depăşi, a o lua înainte, a lăsa în urmă, a exceda; a se alinta, a se copilări, a se izmeni, a face fasoane.
Pruncie, substantiv feminin Sinonime:
copilărie, juneţe.
Adolescentă, substantiv
Sinonime:
fetişcană, tânără. Adolescență, substantiv
Sinonime:
copilărie, tinerețe, pubertate.
Coconie, substantiv
Sinonime:
(învechit) copilărie, pruncie; mândrie aristocratică, orgoliu.
Nevârstnicie, substantiv
Sinonime:
copilărie, pruncie.
Copileţ, substantiv
Sinonime:
mlădiță, pui, lăstar; copil. Copilet, substantiv
Sinonime:
copilărime.
Porobocie, substantiv
Sinonime:
copilărie, pruncie.
Pruncenie, substantiv
Sinonime:
copilărie, pruncie.
Prunci, verb
Sinonime:
a trăi perioada prunciei; a copilări.
Copilăret, substantiv
Sinonime:
copilărime.
Copilime, substantiv
Sinonime:
copilărime.
Aluzi, verb (Banat)
Sinonime:
a cădea în mintea copiilor, a se copilări, a-și pierde mințile, (regional) a bolunzi, (regional) a șozi, (regional) a zăluzi.
Infantilitate, substantiv
Sinonime:
copilărie, imaturitate, infantilism, puerilitate.
