Copil, substantiv masculin
Sinonime: băieţaş, băieţel, tinerel, făt, prunc, (familiar) puradel, zgâmboi, (peiorativ) plod, pui, fiu, odraslă, progenitură, vlăstar, (popular şi familiar) prăsilă, (învechit) naştere; (copil din flori) bastard; (copil de casă) paj; (botanică) (regional) copileţ, frate, furie, puică, puieţ, soră.  Copilă, substantiv
Sinonime: fetiţă, fată, fiică.  Copilandru, substantiv masculin
Sinonime: băieţandru, flăcăiandru, fecior, flăcău, băietan, adolescent, (învechit) june.  Copilăresc (copilărească), adjectiv (figurat)
Sinonime: candid, naiv, necopt, infantil, (livresc) pueril, (învechit) pruncesc.  Copilăret, substantiv
Sinonime: copilărime.  Copilări, verb
Sinonime: a petrece anii de copilărie; a crește, (prin Transilvania şi Maramureș) a prunci.  Copilărie, substantiv
Sinonime: pruncie, (prin Maramureș şi Transilvania) pruncenie, (învechit) coconie, nevârstnicie, porobocie; naivitate, prostie.  Copilărime, substantiv
Sinonime: copilăret, copilet, copilime.  Copilaş, substantiv
Sinonime: (rar) pruncheş, (popular) prunculeţ, pruncuşor, (învechit şi regional) pruncuţ, (prin Maramureș) pruncotean; băieţel.  Copileţ, substantiv
Sinonime: mlădiță, pui, lăstar; copil.

Copilet, substantiv
Sinonime: copilărime.  Copili, verb
Sinonime: (agricultură) a plivi, (regional) a pui; a avorta.  Copilime, substantiv
Sinonime: copilărime.  Copilire, substantiv
Sinonime: copilit.  Copilit, substantiv
Sinonime: (agricultură) copilire, plivit, (rar) pliveală, (învechit şi regional) plevilă.  Copiliţă, substantiv
Sinonime: (regional) pruncuşoară, pruncuţă.  Copilot, substantiv
Sinonime: pilot auxiliar, pilot secund.  

---

Bastard, substantiv masculin
Sinonime: copil din flori, adulterin, ilegitim; hibrid, corcitură, mixt.  Băiat, substantiv masculin
Sinonime: copil; tânăr, voinic, adolescent, flăcău; (învechit) valet, fecior; (învechit) ospătar, chelner, picolo; (ieșit din uz) garson; fiu, junior.  Băiețandru, substantiv masculin
Sinonime: copilandru, flăcăiandru, flăcău, fecior, băietan, adolescent, (învechit) june.  Băieţaş, substantiv masculin
Sinonime: băieţel, copil, tinerel.  Bonă, substantiv feminin
Sinonime: îngrijitoare (la copil), dădacă; baby-sitter; nemţoaică.  Cocă, substantiv feminin
Sinonime: aluat, pastă, sos gros, turtă; copil mic, nou-născut, prunc, sugaci, sugar; clei, lipici, pap, (Moldova și Transilvania) cir, (Transilvania, Banat și Oltenia) ciriș; carcasă, carenă, caroserie, cochilaj, habitaclu, șasiu.  Cocoană, substantiv feminin
Sinonime: copilă, cucoană, doamnă, fecioară, femeie din clasa socială superioară, femeie măritată, tânără, (depreciativ) boieroaică; (argou) coropișniță, găină.  Cocon, substantiv masculin
Sinonime: gogoaşă; (învechit) principe, os domnesc, beizadea, băiat, copil, fecior, fiu, nou-născut, prunc, sugaci, sugar, tânăr.  Creşte, verb
Sinonime: a spori, a se dezvolta, a evolua; a educa, a îngriji un copil; a se umfla, a dospi; a se înălţa, (învechit şi popular) a odrăsli, a sălta, a (se) zburătăci, a trăi, a vegeta, a se regenera; (prin Transilvania) a scula; a cultiva, a înmulţi, a extinde, a (se) mări, (livresc) a (se) augmenta, a se îndesi, a majora, a (se) ridica, a se sui, a se urca, a se intensifica, a se înteţi, a se adânci; a avansa, a înainta, a progresa, a propăşi.  Diavol, substantiv masculin
Sinonime: demon, drac, satana, ucigă-l toaca; (figurat) copil rău, copil zglobiu, copil neascultător.  Fată, substantiv feminin
Sinonime: copilă, (învechit şi regional) pruncă, fecioară, fiică, tânără, virgină, duduie, domnișoară; (fată mare) femeie nemăritată; (fată în casă) servitoare; (astronomie) (fata-mare) lebăda; (fata morgana) (popular) apa-morţilor.

Faţă, substantiv feminin
Sinonime: chip, figură, obraz, mutră, înfăţişare, aspect; culoare, nuanţă; pagină; fizionomie, oval, profil, (la plural) ochi, persoană; avers; recto; faţadă; acoperitoare, învelitoare; (față de masă) masă, peșchir, pânzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramureș) măsoaie; (prin Transilvania și Maramureș) sac, (prin Transilvania) tăbuieț; suprafață; personaj, vopsea; (botanică) (faţa-mâţei) sugel alb, tapoşnic, urzică moarţă; (locuțiune) (а fi de faţă) a fi prezent.

Făta, verb
Sinonime: a naşte, a face (pui), a da viaţă, (prin Transilvania) a pui.

Fâţă, substantiv
Sinonime: (ihtiologie) baboi, plevuşcă, zvârlugă; fufă.  Fecioară, substantiv feminin
Sinonime: fată, fiică, copilă, tânără, virgină, (învechit) vergură; (biserică) (Fecioara Maria) Maica Domnului; (astronomie, articulat) Virgina.

Fecioară, adjectiv
Sinonime: castă, neprihănită, virgină, (învechit) întreagă, (figurat) imaculată.  Fecior, substantiv masculin
Sinonime: fiu, băiat, copil, odraslă, odor; flăcău, burlac, celibatar, holtei, becher, cavaler, june; valet, servitor, slugă, lacheu.  Fetică, substantiv feminin
Sinonime: copilă, fetiţă; (botanică) (regional) salata-mielului.  Fetiţă, substantiv feminin
Sinonime: copilă, tânără, fetică, (regional) cocuţă, fătucă, fătuţă.  Fiică, substantiv feminin
Sinonime: copilă, fată, (învechit şi popular) fie, (învechit şi regional) pruncă.  Fiu, substantiv neutru
Sinonime: copil, fecior, băiat, odraslă, (învechit şi popular) făt, (Banat) cocon, (la figurat) rejeton; (articulat) junior.  Furie, substantiv feminin
Sinonime: dezlănţuire, izbucnire, înverşunare, mânie, obidă, oţărâre, oţăreală, pornire, supărare, (învechit şi regional) scârbă, (învechit) toană, (la figurat) turbare, (la plural) năbădăi, (la plural) pandalii, (popular şi familiar) năduf, (popular) îndrăcire, (rar) înfuriere, (regional, la plural) năvârlii; copil.  Infantil (infantilă), adjectiv
Sinonime: copilăresc, imatur, impuber, naiv, neserios, nesocotit, pueril; (medicină) (paralizie infantilă) poliomielită.  Întrece, verb
Sinonime: a depăşi, a o lua înainte, a lăsa în urmă, a exceda; a se alinta, a se copilări, a se izmeni, a face fasoane.  Junior, substantiv masculin
Sinonime: tânăr, adolescent, băieţandru, băieţan, copilandru, flăcăiandru, fecioraş, fecior, flăcău.  Juvenil (juvenilă), adjectiv
Sinonime: tineresc, copilăresc, adolescentin.  Mic, substantiv masculin
Sinonime: mititel, cârnăcior.

Mic, adjectiv
Sinonime: redus, scurt, scund, puţin, limitat; (despre sunet, zgomot) slab, încet, stins, imperceptibil; nevârstnic, copil; neînsemnat, nevaloros, fără valoare; meschin, josnic, mărginit, egoist.  Mlădiţă, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) urmaş, copil, descendent.