Conte, substantiv
Sinonime:
(titlu de noblețe) ban, earl, graf, iarl, jarl, (regional) gabur, (regional) grof, (regional) iof.
Conteiner, substantiv
Sinonime:
container.
Conteineriza, verb
Sinonime:
a containeriza, a introduce folosirea containerelor în transporturi, a introduce în container.
Conteinerizare, substantiv
Sinonime:
containerizare.
Contempla, verb Sinonime:
a admira, a medita, a gândi.
Contemplaţie, substantiv feminin
Sinonime:
admirație, contemplare, meditaţie, misticism, reflexie, reverie, vis, visare, (variantă) contemplațiune.
Contemplativ (contemplativă), adjectiv
Sinonime:
contemplator, gânditor, meditativ, pansiv, visător.
Contemplator, adjectiv
Sinonime:
contemplativ, gânditor, meditativ, visător.
Contemporan (contemporană), adjectiv Sinonime:
actual, prezent, de azi.
Contemporaneitate, substantiv feminin
Sinonime:
actual, actualitate, coexistență, concomitență, conviețuire, epoca contemporană, lumea de azi, modernitate, prezent, simultaneitate, sincronie, (variantă) contemporanitate.
Contemporaneizare, substantiv
Sinonime:
actualizare.
Contemporanitate, substantiv
Sinonime:
contemporaneitate.
Contena, verb
Sinonime:
a (se) opri, a conteni, a se calma.
Contencios, adjectiv
Sinonime:
contențios, contestabil, contestat, discutabil, litigios.
Contendent, substantiv (învechit)
Sinonime:
competitor, concurent, rival.
Conteneală, substantiv
Sinonime:
(popular) contenire, încetinire, oprire.
Contenent, substantiv
Sinonime:
continent.
Contenență, substantiv (învechit)
Sinonime:
continență, reținere, rezervă.
Conteni, verb
Sinonime:
a înceta, a se linişti, a se opri, a se sfârşi, a (se) termina, a se întrerupe, a se curma, a se potoli, a sta, (învechit şi popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma.
Contenință, substantiv
Sinonime:
continență.
Contenire, substantiv
Sinonime:
sfârșit, încetare, întrerupere; (locuțiune adverbială) (fără contenire) neîncetat, mereu.
Contenit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
cumpătat, înfrânat, moderat, rezervat.
Content, substantiv (învechit)
Sinonime:
încântat, mulțumit, satisfăcut.
Contentație, substantiv
Sinonime:
autosatisfacție, beatitudine, euforie, mulțumire, satisfacție.
Contenție, substantiv
Sinonime:
ceartă, dezbatere, discuție (aprinsă), dispută, efort spiritual susținut; anchiloză, hieratism, imobilizare, înțepenire, statism; (variantă) contențiune.
Contentiv, adjectiv
Sinonime:
(medicină) imobilizant.
Contentui, verb (învechit)
Sinonime:
a se mulțumi, (variantă) a se contitui.
Contesă, substantiv
Sinonime:
fiică de conte, soție de conte, (regional) grofiță, (regional) grofoaie, (rusism învechit) grafină.
Conțesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
de conte.
Contesta, verb
Sinonime:
a tăgădui, a protesta, a contrazice, a nega, a dezminţi, a renega.
Contestabil, adjectiv
Sinonime:
controversabil, discutabil, îndoielnic, nesigur, speculativ, improbabil, problematic.
Contestant, adjectiv și substantiv
Sinonime:
contestatar, contestator.
Contestare, substantiv
Sinonime:
dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) tagă, tăgăduinţă.
Contestat, adjectiv
Sinonime:
contrazis, controversat, dezbătut, discutat, negat, sub semnul întrebării.
Contestatar, adjectiv
Sinonime:
nonconformist, rebel, perturbator, protestatar. Contestatar, substantiv
Sinonime:
nonconformist, protestatar.
Contestatarism, substantiv
Sinonime:
(politică) contestatorism.
Contestaţie (contestaţii), substantiv feminin
Sinonime:
dispută, contradicţie, controversă, critică, dezbatere, ceartă, negare, dezacord, provocare, discuţie, luptă, opoziţie, revoltă, subversiune; (juridic) plângere, întâmpinare.
Contestator, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
contestatar.
Contestatorism, substantiv
Sinonime:
(politică) contestatarism.
Context, substantiv neutru
Sinonime:
text; ambianţă, mediu, situaţie, vecinătate, caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, stare.
Contextură, substantiv
Sinonime:
canevas, înlănțuire, legătură, osatură, schelet, structură, textură, țesătură.
Actual (actuală), adjectiv Sinonime:
de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.
Amorţi, verb Sinonime:
a înţepeni, a înlemni, a încremeni, a îngheţa (uşor), a paraliza, a înceta, a opri, a conteni, a adormi, a se anchiloza.
Circumstanță, substantiv feminin
Sinonime:
caz, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, ocurență, postură, poziție, prilej, situație, stare, (figurat) context, (învechit) împrejur-stare, (învechit) încunjurare, (învechit) peristas, (învechit) prilejire, (învechit) stat, (învechit) țircumstanție, (la plural) timpuri, (la plural) vremuri, (variantă) circonstanță, (variantă) circumstanție.
Conjunctură, substantiv feminin
Sinonime:
condiție, circumstanță, context, împrejurare, situaţie; (la plural) vremuri.
Considera, verb
Sinonime:
a (se) crede; a aprecia, a admira, a (se) socoti, a eticheta, a analiza, a contempla, a avea în vedere, a estima, a studia, a examina, a judeca, a cântări, a reflecta, a privi, a ține cont de, a venera, a chibzui, a găsi, a gândi, a opina, (popular) a chiti, a cugeta, (învechit) a cunoaşte, a număra; a (se) vedea; (rar) a proclama, (învechit) a prochema, a proclamarisi;
(figurat) a taxa; a se închipui, (popular) a se ţine; a cerceta, a investiga, a urmări.
Contradicţie (contradicţii), substantiv feminin
Sinonime:
opoziţie, nepotrivire, antagonism, dezacord, contrazicere; absurditate, contestație, divergență, imposibilitate, incompatibilitate, inconsecvență, obiecție, paradox; incongruenţă.
Controversă, substantiv feminin
Sinonime:
altercație, contestație, diferend, discuție, dispută, provocare, polemică, contradicţie, litigiu, (popular) sfadă.
Curgător (curgătoare), adjectiv
Sinonime:
(popular) mergător; actual, contemporan, curent, fluent, prezent.
Dezminţi, verb
Sinonime:
a nega, a contesta, a tăgădui, a retracta, a retrage, a anula, a infirma, a fi în dezacord, a contrazice; a nu răspunde așteptărilor.
Discutabil (discutabilă), adjectiv
Sinonime:
îndoielnic, nesigur, aproximativ, improbabil, dubios; contestabil, controversat, controversabil, criticabil; (figurat) şubred.
Disputa, verb
Sinonime:
a rivaliza, a se lupta pentru; a se desfăşura, a se juca; a contesta, a se certa, a purta o dispută, a discuta, a conversa, a vorbi în contradictoriu. Dispută, substantiv feminin
Sinonime:
dezbatere, controversă, ceartă, disensiune, neînţelegere, discuție aprinsă, diferend; meci, competiție, întrecere.
Graf, substantiv masculin (germanism învechit)
Sinonime:
conte, (Transilvania) grof.
Înceta, verb Sinonime:
a conteni, a sfârşi, a termina, a se opri; a se linişti, a se domoli, a se potoli, a se calma, a se astâmpăra, a tăcea.
Întâmpinare, substantiv feminin Sinonime:
primire; contestaţie, obiecţie, reclamaţie.
Întrerupe, verb Sinonime:
a opri, a suspenda, a curma, a conteni.
Meditativ (meditativă), adjectiv
Sinonime:
absorbit, concentrat, contemplativ, contemplator, cugetător, gânditor, îngândurat, obosit, preocupat, reflexiv, visător, (ironic) pansiv, (învechit) meditator.
Meditaţie, substantiv feminin
Sinonime:
automeditație, concentrare, contemplație, cugetare, gândire, meditare, reculegere, reflectare, reflecţie, reflexie, reverie, vis, visare, (învechit) schepsis; lecție, meditare, pregătire, preparare, preparație.
Modern (modernă), adjectiv
Sinonime:
actual, avansat, contemporan, înnoit, la modă, modernist, modernizat, nou, perfecționat, recent, ultramodern, umanist, umanistic, up-to-date.
Necontenit, adverb Sinonime:
continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, fără întrerupere, fără răgaz, fără contenire, fără preget, neostoit, nepregetat, într-una, mereu, asiduu, susţinut.
Nega, verb Sinonime:
a tăgădui, a abjura, a renega, a contesta.
Neostoit, adverb Sinonime:
neobosit, nepotolit, neîntrerupt, necurmat, continuu, neîncetat, susţinut, într-una, fără răgaz, mereu, fără contenire, fără încetare.
Nou (nouă), adjectiv Sinonime:
contemporan, actual, de azi, de acum, de faţă, prezent, recent; evoluat, dezvoltat, perfecţionat, îmbunătăţit, ameliorat, îndreptat; neîntrebuinţat, nefolosit, neuzitat, în stare bună, neuzat, nedeteriorat, netocit, nedegradat; neexperimentat, novice, nepriceput, neîncercat.
Obiecta, verb Sinonime:
a găsi pricină, a ridica obiecţii, a contesta, a reproşa.
Obiecţie, substantiv feminin Sinonime:
observaţie, contraargument, contestaţie, critică.
Ostoi, verb
Sinonime:
(învechit și popular) a alina, a calma, a conteni, a curma, a domoli, a îmblânzi, a înceta, a linişti, a ogoi, a opri, a potoli, a sfârși, a sta, a tempera, a termina, a ușura, (Moldova) a ostei, (variantă) a ostoia. Ostoi, substantiv
Sinonime:
(regional) alinare, astâmpăr, liniștire, potolire.
Poziţie, substantiv feminin
Sinonime:
alură, amplasare, aşezare, atitudine, caz, circumstanță, condiție, conjunctură, demnitate, dispoziție, figură, graviditate, ipostază, împrejurare, loc, opinie, orientare, părere, port, post, postură, poză, profesiune, punct de vedere, rang, sarcină, situare, situație (socială), stare, treaptă, ținută, unghi, (figurat) context, (învechit) împrejur-stare, (învechit) încunjurare, (învechit) peristas, (învechit) pozițiune, (învechit) prilejire, (învechit) stat, (rar) stațiune.
Prezent (prezentă), adjectiv Sinonime:
de faţă, la fața locului; contemporan, de astăzi, actual.
Reflecta, verb
Sinonime:
a (se) oglindi, a (se) răsfrânge, a chibzui, a contempla, a cugeta, a exprima, a gândi, a înfățișa, a judeca, a medita, a raționa, a reda, a reprezenta, a reveni, a se întoarce, a se proiecta, a se repercuta, a zugrăvi, a-și găsi expresia, a-și proiecta imaginea, (figurat) a se scălda, (învechit) a mândri, (învechit) a meditarisi, (învechit) a rezona, (învechit) a se mira, (învechit) a se refrânge, (învechit) a semui, (rar) a se prevedea, (rar) a se străvedea.
Rival, substantiv masculin
Sinonime:
adversar, antagonist, candidat, challenger, combatant, competitor, concurent, contendent, emul, inamic, oponent, opozant, outsider, pretendent, șalanger.
Scruta, verb
Sinonime:
a analiza, a cerceta atent, a contempla, a examina, a explora, a inspecta, a iscodi, a observa, a pătrunde (cu mintea), a privi, a scormoni, a sfredeli, a sonda, a străpunge.
Sta, verb Sinonime:
a se opri, a rămâne locului, a poposi, a conteni, a înceta; a nu munci, a se întrerupe, a nu funcţiona, a staţiona, a stagna; a trăi, a vieţui, a locui, a şedea, a fi situat; (popular) a fi, a exista, a se afla, a se petrece, a avea loc; a fi fixat, a atârna; (figurat) a consta, a se limita, a se reduce la; a fi gata să, a fi pe punctul de a, a fi cât pe ce să.
Tăgădui, verb Sinonime:
a contesta, a nega, a dezminţi, a abjura.
Text, substantiv neutru Sinonime:
context, scris; şir, succesiune.
Dezacord (dezacorduri), substantiv neutru
Sinonime:
lipsă de acord; nepotrivire, neînţelegere, disensiune; diferend; conflict, contestație, contradicție, diferență, discordie, discuție, divergență, disonanţă, divorț, incompatibilitate, zâzanie, zizanie.
Agitator, substantiv și adjectiv
Sinonime:
contestatar, contestator, instigator, provocator, revoluționar.
Anarhist, adjectiv
Sinonime:
anarhic, anarhizant, antiautoritar, anticapitalist, contestatar, extremist, sedițios, subversiv, (figurat) dinamitard, (rar) libertar, (variantă) anarchist.
Aristocrat, substantiv
Sinonime:
alteță, baron, cavaler, conte, duce, gentilom, lord, marchiz, nobil, patrician, prinț, senior, (rar) magnat, (regional) grof.
Coexistență, substantiv
Sinonime:
coabitare, concomitență, consubstanțialitate, contemporaneitate, cumul, existență simultană, simultaneitate, (variantă) (învechit) coexistință.
Concomitență, substantiv
Sinonime:
coexistenţă, coincidență, coincidință, contemporaneitate, paralelism, simultaneitate, sincronism, (învechit) concomitanță.
Nonconformist, adjectiv
Sinonime:
contestatar, heterodox, individualist.
Controversat, adjectiv
Sinonime:
contestat, dezbătut, discutat; discutabil, litigios.
Curmare, substantiv
Sinonime:
încetare, contenire, întrerupere, oprire, (figurat) stăvilire.
Demonstrant, substantiv
Sinonime:
contestatar, manifestant, protestatar.
Denega, verb
Sinonime:
a contesta, a contrazice, a (se) dezice, a dezavua, a infirma, a nega, a obiecta, a refuza, a respinge, a tăgădui.
Alofon, substantiv
Sinonime:
(fonetică) variantă pozițională, variantă combinatorie, variantă contextuală; homograf, omograf.
Dezminţire, substantiv
Sinonime:
contestare, contrazicere, deszicere, dezavuare, dezicere, infirmare, negare, recuzare, refutare, retractare, tăgăduire.
Disputat, adjectiv
Sinonime:
aprig, contestat, controversat, dârz, în dispută, îndârjit, înverșunat, (figurat) aprins, (învechit) desputat.
Neconformist, adjectiv și substantiv
Sinonime:
nonconformist, contestatar, heterodox, individualist.
Fomentos, adjectiv
Sinonime:
agitator, contestatar, facțios, incitator, perturbator, provocator, sedițios.
Anticonformist, adjectiv și substantiv
Sinonime:
beatnic, contestatar, contestator, libertar, nonconformist, original, rebel.
Terorist, adjectiv
Sinonime:
anarhist, contestatar, dezobedient, facțios, frondor, frondist, indisciplinat, indocil, insubordonat, insurgent, rebel, revoluționar, sedițios, (învechit) teroristic. Terorist, substantiv
Sinonime:
anarhist, complotist, frondor, frondist, insurgent, rebel, revoluționar.
Frondor, substantiv și adjectiv
Sinonime:
contestatar, frondist, opozant, răzvrătit, rebel, (variantă) frondeur.
Hippy, substantiv
Sinonime:
beatnic, contestatar, nonconformist.
Malcontent, adjectiv și substantiv
Sinonime:
contestatar, protestatar.
Recuzabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, inacceptabil, refuzabil.
Protestant (protestantă), adjectiv
Sinonime:
(biserică) contestatar, eretic, protestatar, reformat, (învechit) protestanticesc; anglican, baptist, calvinist, luteran, metodist, pietist, prezbiterian.
Protestant, substantiv
Sinonime:
(biserică) contestatar, eretic, protestatar, reformat; anglican, baptist, calvinist, evanghelist, hughenot, luteran, metodist, pietist, prezbiterian, quaker.
Inverificabil, adjectiv
Sinonime:
ambiguu, contestabil, discutabil, dubios, echivoc, improbabil, incontrolabil, ipotetic, îndoielnic, litigios, nesigur, neverificabil, obscur, problematic, suspect.
Neverificabil, adjectiv
Sinonime:
ambiguu, contestabil, discutabil, echivoc, improbabil, inverificabil, obscur.
Tăgăduinţă, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Opreală, substantiv
Sinonime:
(învechit și popular) arest, arestare, contenire, detențiune, dificultate, frână, greutate, impas, impediment, inconvenient, interdicție, interzicere, încetare, închisoare, întrerupere, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, prohibire, prohibiție, proptea, stavilă, (variantă) oprea.
Improbabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, discutabil, dubios, incert, incontrolabil, inverificabil, îndoielnic, necontrolabil, nesigur, neverificabil, problematic, puțin probabil, rocambolesc.
Disputabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, discutabil, litigios.
Reproşabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.
Momentos, adjectiv
Sinonime:
(învechit) actual, contemporan, curent, favorabil, important, momentan, prezent, provizoriu, temporar, trecător, vremelnic.
Controversabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, discutabil.
Actualitate (actualități), substantiv
Sinonime:
contemporaneitate, jurnal televizat, jurnal vorbit, jurnal, modă, prezent, radioactualitate, teleactualitate, telejurnal, (la plural) evenimente, (la plural) informații, (la plural) noutăți.
Tagă, substantiv (învechit)
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Refulat, adjectiv
Sinonime:
(despre imagini, dorințe) blocat, căzut, contenit, deplasat, inhibat, reprimat, respins, reținut.
Revendicativ, adjectiv
Sinonime:
contestatar, opozant, protestatar, revendicator.
Frondeur, substantiv (și adjectiv)
Sinonime:
contestatar, critic, frondist, frondor, persiflator, răzvrătit, rebel, sedițios.
Discusiune, substantiv
Sinonime:
altercație, ceartă, contestație, contestațiune, controversă, conversație, deliberare, dezacord, dezbatere (contradictorie), diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, logomahie, polemică, (învechit) disputare.
Indemonstrabil, adjectiv
Sinonime:
axiomatic, contestabil, dubios, echivoc, evident, intuitiv, inverificabil, nedemonstrabil, neverificabil.
Contimporan, adjectiv
Sinonime:
contemporan, contimpuran.
Contina, verb
Sinonime:
a conteni, a înceta.
Revoluţionar, substantiv
Sinonime:
activist, agitator, anarhist, bolșevic, comunard, contestatar, extremist, iacobin, marxist, militant, nihilist, novator, partizan, reacționar, rebel, republican, revoltat, stângist, terorist, troțkist, (învechit) căuzaş.
Contraargumentare, substantiv
Sinonime:
contestare, contestație, contraafirmare, contraafirmație, contrademonstrare, contrademonstrație, contrateză, refutare, refutație.
Contraargumenta, verb
Sinonime:
a contesta, a refuta.
Refuta, verb
Sinonime:
a combate, a contesta, a contrazice, a dezavua, a dezminți, a obiecta.
Refutabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, atacabil, contestabil, dezavuabil, discutabil, negabil.
Negabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, dezavuabil, discutabil, dubios, refutabil.
Combatere, substantiv
Sinonime:
contestare, disputare, duelare, eliminare, luptare, luptă, respingere.
Containerizat, substantiv
Sinonime:
containeirizare, conteinerizare.
Reculegere, substantiv
Sinonime:
adâncire în gânduri, contemplație, meditație, pietate, reflecție, revenire.
Negare, substantiv
Sinonime:
contestare, negație, respingere, tăgăduire.
Tăgăduire, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.
Încetare, substantiv
Sinonime:
contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.
Renegare, substantiv
Sinonime:
abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Decontextualiza, verb
Sinonime:
a scoate din context.
Decontextualizare, substantiv
Sinonime:
scoatere din context.
Prorupe, verb (regional)
Sinonime:
a bufni, a conteni, a curma, a izbucni, a înceta, a opri, a potoli, a pufni, a sfârși, a sta, a termina, a țâșni.
Neatestat, adjectiv
Sinonime:
contestabil, neconfirmat, nedovedit, precar, prezumat.
Pristoi, verb (învechit)
Sinonime:
a conteni, a debarca, a înceta, a întrerupe, a opri, a sta, a zăbovi.
Cuntini, verb (învechit)
Sinonime:
a conteni, a înceta, a opri, (învechit și regional) a ostoi, (variantă) a cunteni, (variantă) a cuntina.
Cuntinământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
contenire, încetare, întrerupere, oprire, (învechit) cuntinire, (învechit) cuntinit.
Negaţie, substantiv
Sinonime:
contestare, denegare, dezmințire, negare, nihilism, refutație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) denegație, (învechit) infirmație, (învechit) negațiune, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Negat, adjectiv
Sinonime:
contestat, nerecunoscut, rejectat.
Dezaprobat, adjectiv
Sinonime:
condamnat, contestat, dezavuat, neîncuviințat.
Morigera, verb
Sinonime:
a contena, a conteni, a înfrâna; a educa, a instrui.
Conotativ, adjectiv
Sinonime:
(despre sensul cuvintelor) cu valoare suplimentară, denominativ, din context, figurat; (despre stil) dominat de conotații.
