Contabil, adjectiv
Sinonime: calculabil, contabilicesc, gestionar-contabil, responsabil.

Contabil, substantiv
Sinonime: casier, garant, ordonator, revizor-contabil, trezorier, (regional) sămădău, (Transilvania) samtartău.  Contabilicesc, adjectiv
Sinonime: contabil, care ține de contabilitate.  Contabilitate, substantiv
Sinonime: balanță, cont, gestiune, (prin Transilvania) sămăduşag.  Contabiliza, verb
Sinonime: a înregistra în conturi, a opera într-un cont; a calcula, a cifra, a evalua.  

---

Sămădău, substantiv masculin (regional)
Sinonime: contabil; supraveghetor.  Socotitor, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: calculator, contabil; paznic, supraveghetor.  Evaluabil, adjectiv
Sinonime: apreciabil, calculabil, cifrabil, contabilizabil, cuantificabil, estimabil, însumabil, măsurabil, sumabil, testabil, totalizabil.  Evaluare, substantiv
Sinonime: apreciere, calcul, calculare, contabilizare, estimare, estimaţie, măsurare, preţuire, socotire, (regional) preţuială, (învechit) preţăluire, (figurat) bilanţ, socoteală.  Însumare, substantiv
Sinonime: contabilizare, totalizare, cumulare, (rar) cumulaţie, sumaţie.  Calculabil, adjectiv
Sinonime: contabilizabil, evaluabil, măsurabil, mensurabil, însumabil.  Măsurabil, adjectiv
Sinonime: comensurabil, contabilizabil, (învechit) mensurabil.  Sămăduşag, substantiv
Sinonime: contabilitate.  Buget, substantiv
Sinonime: bilanț, contabilitate, plan, previziune, (variantă) budget.  Ordonator, substantiv
Sinonime: comisar, contabil, decident, gerant, regizor.  Trezorier, substantiv
Sinonime: casier, contabil, econom, perceptor, (în Roma antică) chestor; (învechit) cămăraș, tezaurar, vistier, vistiernic.  Comptabil, adjectiv și substantiv
Sinonime: contabil.  Comptabilitate, substantiv
Sinonime: contabilitate.  Testabil, adjectiv
Sinonime: analizabil, apreciabil, calculabil, comensurabil, contabilizabil, controlabil, evaluabil, examinabil, măsurabil, verificabil.  Numărabil, adjectiv
Sinonime: cifrabil, contabilizabil, denombrabil, enumerabil, măsurabil, numerabil.  Ieşitură, substantiv (învechit)
Sinonime: ieșind, plimbare, proeminență, protuberanță, ridicătură, (arhitectură) redan, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) plecare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) scosătură, (învechit) scoțătură, (învechit) sfârșit, (învechit; contabilitate) cheltuire, (rar) ieșire, (regional) bolfă.