Consecinţă, substantiv feminin
Sinonime: urmare, rezultat, concluzie, efect, repercusiune, (învechit) urmă, (figurat) rod.  

---

Aşadar, adverb
Sinonime: deci, prin urmare, în concluzie, în consecinţă.  Concluzie, substantiv feminin
Sinonime: rezultat, încheiere, consecinţă.  Corolar, substantiv neutru
Sinonime: concluzie, urmare, consecinţă.  Efect, substantiv neutru
Sinonime: rezultat, rod, consecinţă, urmare, concluzie; impresie, senzaţie; (plural) echipament; acţiune, influenţă, înrâurire; (efect fotoconductiv) fotoconductibilitate; (efect de comerț) bilet la ordin, hârtie de valoare, scrisoare de schimb, titlu de credit, trată, warant.  Fruct, substantiv neutru
Sinonime: (la plural) agrume, drupă, fructă, poamă, rod, (Moldova, la plural) poricale, (învechit) plod; beneficiu, consecință, produs, profit, rezultat.  Repercusiune, substantiv feminin
Sinonime: urmare, consecinţă.  Rezultat, substantiv neutru
Sinonime: urmare, consecinţă, efect, rod, concluzie.  Urmare, substantiv feminin
Sinonime: consecinţă, concluzie, efect, rezultat, rod, repercusiune.  Implicaţie (implicaţii), substantiv feminin
Sinonime: complicitate, concluzie, consecinţă, corolar, incidență, repercusiune, rezultat, sechelă, (variantă) implicațiune.  Ponos (ponoase), substantiv neutru
Sinonime: abatere, belea, bucluc, consecință neplăcută, culpabilitate, culpă, cusur, dandana, defect, deficienţă, dezonoare, eroare, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, necinste, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, nume, pacoste, păcat, plângere, pocinog, poreclă, rău, reclamație, rușine, scădere, slăbiciune, supărare, supranume, viciu, vină, vinovăție; (a trage ponoasele) a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni.  Atare, adjectiv invariabil
Sinonime: anumit; asemenea; (ca atare) fără modificare; (ca atare) deci, prin urmare, în consecință.  Consecvent, substantiv
Sinonime: (logică) consecință.  Deci, conjuncție
Sinonime: prin urmare, în consecință, drept care, așa fiind.

Deci, adverb
Sinonime: înseamnă că, prin urmare, așadar, adică.  Incidență, substantiv
Sinonime: (figurat) repercusiune, consecință, impact, influență.  Ecou, substantiv
Sinonime: răsunet, (popular) hăuit, sunet, (prin Transilvania şi Oltenia) sun, (învechit) eho, rezonanță, reflecție, vâlvă; consecință, interacțiune, reacție, reflex, repercusiune.  Ricoșeu, substantiv
Sinonime: consecință, deviere, efect invers (indirect), retur, salt, (variantă) ricoșet.  Deducțiune, substantiv
Sinonime: argumentație, concluzie, consecință, deducție, defalcare, demonstrație, justificație, logică, rezultat, silogism, sustracțiune, sustragere.  Deducție, substantiv
Sinonime: deducere; argument, argumentație, concluzie, concluziune, consecință, demonstrație, explicație, justificație, raționament, silogism, sorit; defalcare, scoatere, substracție, substracțiune; (variantă) deducțiune.  Rezultantă, substantiv
Sinonime: consecință, corolar, efect, implicație, incidență, rezultat, sechelă.  Sechelă, substantiv
Sinonime: consecință, efect, implicație, incidență, repercusiune, rezultat, urmare, urmă.  Deducere, substantiv
Sinonime: decont, defalcare, discount, exonerare, exonerație, reducere, reducție, remiză, risturnă, substracție; concluzie, consecință, corolar, demonstrație, inferență, justificare, justificație, rezonament, silogism, sinteză; deducție, (învechit) deducțiune.  Cuensecință, substantiv (învechit)
Sinonime: consecință.  Ieşitură, substantiv (învechit)
Sinonime: ieșind, plimbare, proeminență, protuberanță, ridicătură, (arhitectură) redan, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) plecare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) scosătură, (învechit) scoțătură, (învechit) sfârșit, (învechit; contabilitate) cheltuire, (rar) ieșire, (regional) bolfă.  Implicare, substantiv
Sinonime: antrenare, consecință, implicat, implicație, incidență, (învechit) conținere.