Cirip, substantiv
Sinonime:
ciripit, piuit.
Ciripă, substantiv (regional)
Sinonime:
glastră, țiglă, (regional) cirip.
Ciripeală, substantiv
Sinonime:
ciripire, ciripit, piuit; (argou) denunț; (regional) fiertură, mămăligă.
Ciripi, verb
Sinonime:
a bâigui, a pirui, a piui, (prin Oltenia) a ştiorlâcăi; a divulga, a face destăinuiri.
Ciripit, substantiv
Sinonime:
glas, piruit, (regional) piruială, piruitură, (prin Oltenia) ştiorlâcăială.
Ciripitor, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) informator, turnător. Ciripitor, adjectiv
Sinonime:
cântător, ciripiu, gureș.
Ciripiu, adjectiv
Sinonime:
cântător, ciripitor, gureș; zvelt.
Glas, substantiv neutru
Sinonime:
canon, cânt, ciripit, cuvânt, ghiers, grai, gură, ştire, termen, ton, veste, voce, vorbă, (învechit) rost, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace.
Gureș (gureșă), adjectiv
Sinonime:
ciripitor, clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț, (învechit) vorbareț.
Tril, substantiv neutru Sinonime:
ciripit.
Viers, substantiv neutru (popular)
Sinonime:
arie, cânt, cântare, cântat, cântec, ciripit, cuvânt, glas, melodie, timbru, ton, voce, (popular) ghiers, (variantă) vers, (variantă) virș.
Cipcii, verb
Sinonime:
a ciripi, a piui; a pleoscăi, a plescăi, a se bălăci.
Denunţ, substantiv
Sinonime:
denunţare, (livresc) delaţiune, (popular) pâră, (învechit) sicofantie, (familiar, figurat) ciripeală, cloncănit, scuipat, turnare.
Informator, substantiv
Sinonime:
agent, (familiar) ciripitor, corespondent, spion; (lingvistică) subiect.
Piscui, verb
Sinonime:
a ciripi, a piui; a orăcăi; (figurat) a vorbi cu voce subțire; (regional) a cânta din fluier; (regional, despre mămăligă) a răsufla.
Piruială, substantiv
Sinonime:
ciripit, glas, piruit.
Ciricăi, verb
Sinonime:
a cârâi, a ciripi, a piui, (figurat) a bălmăji, (variantă) a circăi.
Piuitură, substantiv
Sinonime:
ciripit, piuială, piuire, piuit, șuierat, șuierătură, țiuit, ţiuitură, vâjâit, vâjâitură, (regional) pieunat, (regional) piscuit.
Piruitură, substantiv (regional)
Sinonime:
ciripit, glas, piruit.
Pirui, verb
Sinonime:
a ciripi, (prin Oltenia) a știorlâcăi.
Piruit, substantiv
Sinonime:
ciripit, glas, tril (de pasăre), (prin Oltenia) știorlâcăială, (regional) piruială, (regional) piruitură.
