Cercel, substantiv
Sinonime: (popular) toartă, (prin Transilvania) bumbuţ, (Transilvania) cârcel, (învechit) şarjă; (tehnică) scoabă, (regional) ghermec.  Cercela, verb
Sinonime: a împodobi cu cercei, a încercela.  Cercelar, substantiv (învechit)
Sinonime: negustor de mărunțișuri; (învechit) boccegiu, coropcar, mămular, tolbaș.  Cercelare, substantiv
Sinonime: cercelat, împodobire cu cercei, încercelare, încercelat.  Cercelăreasă, substantiv (învechit)
Sinonime: negustoreasă de mărunțișuri.  Cercelaș, substantiv
Sinonime: cercel (mic), cerceluș.  Cercelat, adjectiv
Sinonime: buclat, împodobit cu cercei, încercelat.

Cercelat, substantiv
Sinonime: cercelare.  Cerceleie, substantiv la plural (regional)
Sinonime: ivăre, mânere.  Cerceluş, substantiv
Sinonime: (botanică) fucsie; coada-cocoşului.  

---

Bumbuţ, substantiv
Sinonime: cercel.  Cârcel, substantiv
Sinonime: (regional, la plural) acăţele, cir; (botanică) slăbănog; căpuşă, cercel; buclă, cârlionț, zuluf.  Fucsie, substantiv
Sinonime: (botanică) cerceluş.  Ghermec, substantiv
Sinonime: cercel, scoabă.  Încercelat, adjectiv
Sinonime: cercelat.