Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Casa
Casa, verb
Sinonime: a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.

Casă, substantiv feminin
Sinonime: imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie.

Casa, substantiv articulat
Sinonime: (astronomie) gemma, perla.  
Casabil
Casabil, adjectiv
Sinonime: casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil, (despre o hotărâre judecătorească) anulabilă.  
Casant (casantă)
Casant (casantă), adjectiv
Sinonime: fragil, slab, delicat.  
Casap
Casap, substantiv masculin (regional)
Sinonime: măcelar; gâde, călău.  
Căsăpi
Căsăpi, verb (popular)
Sinonime: a tăia, a omorî, a ucide, a măcelări, a distruge.  
Căsăpie
Căsăpie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: măcelărie.  
Căsăpire
Căsăpire, substantiv
Sinonime: ciopârţire, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, sfârtecare, sfâşiere, stârpire.  
Căsăpit
Căsăpit, adjectiv
Sinonime: ciopârțit, făcut bucăți, măcelărit, (figurat) bătut, (neobișnuit) cioplit.

Căsăpit, substantiv
Sinonime: căsăpire.  
Casapniţă
Casapniţă, substantiv
Sinonime: măcelărie.  
Căsar
Căsar, substantiv
Sinonime: bărbat, gospodar, soţ; căsaş.  
Casare
Casare, substantiv
Sinonime: fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire.

Caşare, substantiv
Sinonime: (acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.  
Căşărie
Căşărie, substantiv
Sinonime: stână, târlă.  
Căsași
Căsași, substantiv masculin la plural
Sinonime: (învechit) oameni de casă ai domnului; rude.  
Casat
Casat, adjectiv
Sinonime: spart.  
Casație
Casație, substantiv
Sinonime: abrogație, anulație, remiză, rezoluție, (variantă) casațiune.  
Căsător
Căsător, substantiv
Sinonime: bărbat, soţ.  
Căsătoresc
Căsătoresc, adjectiv
Sinonime: casnic, conjugal, matrimonial.  
Căsători
Căsători, verb
Sinonime: (popular) a se căpătui, (regional) a se toldui, a se lega, a se uni, (popular) a se însoţi, a se lua; a se cununa, a se însura, a se mărita.  
Căsătorie
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime: bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.  
Căsătorit (căsătorită)
Căsătorit (căsătorită), adjectiv
Sinonime: însurat, măritată, familist.  

Anula
Anula, verb
Sinonime: a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.  
Aşezare
Aşezare, substantiv feminin
Sinonime: fixare, stabilire, instalare, punere, aranjare, amenajare, situare, dispunere; casă, adăpost, locuinţă; localitate, comună, oraş; poziție.  
Balamuc
Balamuc, substantiv neutru
Sinonime: ospiciu, casă de nebuni, spital de nebuni; (figurat) larmă, gălăgie, zgomot, tărăboi, ceartă; zăpăceală, dezordine; necaz, supărare, încurcătură, bucluc, belea, rău, pagubă, pacoste.  
Balenă
Balenă, substantiv feminin
Sinonime: belugă, cașalot, cetaceu, jubartă, megapter, orcă, (învechit) chit; fanon, (turcism învechit) balâcdiș; lamă, lamelă; (astronomie; articulat) (învechit) chitul.  
Bina
Bina, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: clădire, casă; schelă, şantier.  
Bârlog
Bârlog, substantiv neutru
Sinonime: culcuş, vizuină; cocină, coteţ; (figurat) locuinţă, casă, cămin, adăpost, sălaş.  
Bloc
Bloc, substantiv neutru
Sinonime: bucată, stei, aglomerat; casă cu etaje, imobil; alianţă, înţelegere, grup, coaliţie, cartel, uniune.  
Blochaus
Blochaus, substantiv neutru (rar)
Sinonime: bloc, casă cu etaje.  
Bojdeucă
Bojdeucă, substantiv feminin (regional)
Sinonime: bordei, casă sărăcăcioasă, cocioabă, magherniţă, şandrama, budă, colibă.  
Bomba
Bomba, verb
Sinonime: a (se) arcui, a (se) bolti, a (se) curba; a umfla, a deforma.

Bombă, substantiv feminin
Sinonime: proiectil; cârciumă sordidă, speluncă, bordel, casă de toleranţă, lupanar; știre de senzație, știre senzaţională.  
Bordel
Bordel, substantiv neutru
Sinonime: casă de toleranţă, speluncă, bombă, lupanar; dezordine, mizerie.  
Cameristă
Cameristă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: bonă, fată în casă, guvernantă, servantă, servitoare, subretă.  
Casnic (casnică)
Casnic (casnică), adjectiv
Sinonime: de casă, domestic.  
Călău
Călău, substantiv masculin
Sinonime: gâde, casap; (figurat) rău, tiran, ucigaş, criminal.

Călâu, adjectiv
Sinonime: căldicel, căldişor, călduţ, încropit.  
Cămăraş
Cămăraş, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: intendent, fecior de casă, camerier, cămărăşel.  
Cămin
Cămin, substantiv neutru
Sinonime: şemineu, sobă; (figurat) casă părintească, familie.  
Căpătui
Căpătui, verb
Sinonime: a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.  
Căpătuială
Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime: (depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.  
Căsnicie
Căsnicie, substantiv feminin
Sinonime: căsătorie, viaţă conjugală, mariaj.  
Cere
Cere, verb
Sinonime: a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.  
Ciopârţi
Ciopârţi, verb
Sinonime: a tăia în bucăţi, a îmbucătăţi, a sfârteca, a sfâşia, (popular) a căsăpi, (popular) a dumica, (regional) a crâmpoţi, a măcelări, (Moldova, Bucovina şi Banat) a ciocârti, (prin Moldova) a cârnosi, (prin Banat) a cârti, (Moldova şi Bucovina) a hăcui.  
Clădire
Clădire, substantiv feminin
Sinonime: construcţie, edificiu, imobil, casă.  
Colibă
Colibă, substantiv
Sinonime: casă modestă, cocioabă, magherniţă, bojdeucă, bordei, (regional) obor, (Transilvania) cobaşă, (Moldova şi Transilvania) poiată, (prin Banat) zomoniţă; stână, târlă; (astronomie, articulat) gemma, perla.  
Conac
Conac, substantiv neutru
Sinonime: casă, vilă boierească; (învechit) han, beilic.  
Construcţie
Construcţie, substantiv feminin
Sinonime: clădire, edificiu, casă, lucrare, monument, turn; alcătuire, compunere, compoziţie, constituţie, edificare, elaborare, structură.  
Copil
Copil, substantiv masculin
Sinonime: băieţaş, băieţel, tinerel, făt, prunc, (familiar) puradel, zgâmboi, (peiorativ) plod, pui, fiu, odraslă, progenitură, vlăstar, (popular şi familiar) prăsilă, (învechit) naştere; (copil din flori) bastard; (copil de casă) paj; (botanică) (regional) copileţ, frate, furie, puică, puieţ, soră.  
Coş
Coş, substantiv neutru
Sinonime: paner, (popular) coşarcă, paporniţă, (Transilvania şi Muntenia) corfă, (prin Banat şi Transilvania) targă; (tehnică) ladă, (regional) casă, cutie, drob, durbană, ţarc; burduf, (regional) ceahol, cutubă, (regional, mai ales în Moldova) poclit; cămin, horn, (regional) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneţ, marchioţă, ursoaie, (prin Transilvania) budureţ, buduroi, hogeac, (Moldova) hogeag, (prin Transilvania) ştiol, (prin Moldova şi Bucovina) şuber; (coşul pieptului) torace; (medicină) (popular) zgrăbunţă; coşar, coşciug, coviltir, dos, pătul, porumbar, sicriu, stup.  
Culcuş
Culcuş, substantiv neutru
Sinonime: pat; vizuină, bârlog, adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş; (botanică) (culcuşul-vacii) vulturică.  
Cunună
Cunună, substantiv feminin
Sinonime: coroană, jerbă, coronişte, cosoroabă, diademă; cununie; funie.

Cununa, verb
Sinonime: a se căsători, (popular) a se nunti; a încorona, a încununa, a răsplăti, a recompensa.  
Curte
Curte, substantiv feminin
Sinonime: ogradă, bătătură; rezidenţă, sediu; atenţie, interes, afecţiune (faţă de o femeie); (regional) arman, batişte, ocol, (prin Banat şi Transilvania) arie, (Banat şi prin Transilvania) avlie, (Transilvania) odor, (prin Banat) voreţ; palat, conac; (curte de casaţie) (învechit; în Transilvania, Maramureș şi Banat) tablă; împrejmuire.  
Deretica
Deretica, verb
Sinonime: a curăţa prin casă, a scutura, a face curăţenie, a aranja, a pune ceva în ordine, a strânge, (învechit şi regional) a griji, (regional) a rândui, (prin Bucovina) a cioroboti, (Transilvania) a câştiga, (Banat şi Transilvania) a orândui, (Transilvania) a tăgăşi, (Transilvania şi Maramureș) a ticăzui, (Transilvania) a tistăli.  
Descinde
Descinde, verb
Sinonime: a coborî, a veni, a se trage (din cineva); a se opri, a trage (la o casă); a se deplasa, a pleca.  
Domiciliu
Domiciliu, substantiv neutru
Sinonime: locuinţă; (figurat) acoperiș, adăpost, adresă, casă, rezidență.  
Familie
Familie, substantiv feminin
Sinonime: cămin, casă, ai casei, menaj; ascendență, descendenţă, filiație, filiațiune, genealogie, generație, provenienţă, viţă, spiţă, neam, rasă, sușă; (figurat) dinastie, castă, clan, trib, (livresc) stirpe, (astăzi rar) seminţie, (învechit şi popular) sămânţă, (învechit şi regional) seminţenie, tălaie, (Moldova şi Transilvania) pojijie, (învechit) femeie, rudă, rudenie, sânge; (fizică) (familie radioactivă) serie radioactivă.  
Familist (familistă)
Familist (familistă), adjectiv
Sinonime: căsătorit, însurat, cu familie.  
Fată
Fată, substantiv feminin
Sinonime: copilă, (învechit şi regional) pruncă, fecioară, fiică, tânără, virgină, duduie, domnișoară; (fată mare) femeie nemăritată; (fată în casă) servitoare; (astronomie) (fata-mare) lebăda; (fata morgana) (popular) apa-morţilor.

Faţă, substantiv feminin
Sinonime: chip, figură, obraz, mutră, înfăţişare, aspect; culoare, nuanţă; pagină; fizionomie, oval, profil, (la plural) ochi, persoană; avers; recto; faţadă; acoperitoare, învelitoare; (față de masă) masă, peșchir, pânzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramureș) măsoaie; (prin Transilvania și Maramureș) sac, (prin Transilvania) tăbuieț; suprafață; personaj, vopsea; (botanică) (faţa-mâţei) sugel alb, tapoşnic, urzică moarţă; (locuțiune) fi de faţă) a fi prezent.

Făta, verb
Sinonime: a naşte, a face (pui), a da viaţă, (prin Transilvania) a pui.

Fâţă, substantiv
Sinonime: (ihtiologie) baboi, plevuşcă, zvârlugă; fufă.  
Fragil (fragilă)
Fragil (fragilă), adjectiv
Sinonime: alterabil, casabil, casant, debil, delicat, efemer, fin, firav, friabil, gingaş, instabil, lejer, nerezistent, nesigur, perisabil, precar, sensibil, slab, volatil, vulnerabil.  
Friabil (friabilă)
Friabil (friabilă), adjectiv
Sinonime: fragil, fărâmicios, casant, casabil.  
Fum
Fum, substantiv neutru
Sinonime: brumă, ceață, dezinfectare, emanație, exhalație, fumerolă, fumigație, gaz, mofetă, negură, pâclă, praf, smog; (învechit) casă, cămin, gospodărie; (figurat) amăgire, deșertăciune, înceţoşare, întunecare; (figurat, la plural) aroganţă, făloșenie, fudulie, împăunare, înfumurare, îngâmfare, preţiozitate, trufie.  
Gâde
Gâde, substantiv masculin
Sinonime: călău, casap, gealat.  
Gospodar
Gospodar, substantiv masculin
Sinonime: bărbat, cârmuitor, conducător, domn, domnitor, gazdă, monarh, om chibzuit, om econom, om înstărit, proprietar, soţ, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (învechit) căsar, căsaş.

Gospodar, adjectiv
Sinonime: bogat, chibzuit, econom, harnic, îndemânatic, îndestulat, înstărit, priceput, socotit, vrednic.  
Gospodări
Gospodări, verb
Sinonime: a chivernisi, a orândui, a administra; (reflexiv) a se căpătui, a se aşeza la casa lui, a se căsători.  
Gospodărie
Gospodărie, substantiv feminin
Sinonime: avere, casă, cămin, căsătorie, căsnicie, menaj, (învechit şi regional) namestie, (plural) acareturi.  
Hărăbaie
Hărăbaie, substantiv feminin
Sinonime: casă mare, hambar.  
Hecatombă
Hecatombă, substantiv feminin
Sinonime: căsăpire, grămadă de cadavre, jertfă, masacru, măcel, omor în masă, sacrificare, ucidere, (învechit) ecatomvă, (variantă) ecatombă.  
Huhurez
Huhurez, substantiv masculin
Sinonime: (ornitologie) bufniţă, buhă, ciovică, ciuf, ciuhurete, ciuhurez, cucuvaie, gaie, huhurete, hurez, (huhurez de casă) strigă.  
Imobil
Imobil, substantiv neutru
Sinonime: clădire, casă, locuinţă, bloc.  
Însoţi
Însoţi, verb
Sinonime: a întovărăşi, a acompania, a escorta; a se alătura, a (se) împerechea, a se asocia, a se uni; a (se) căsători, a se cununa.  
Însura
Însura, verb
Sinonime: a (se) căsători, a lua de soţie, a se cununa.  
Întreţinere
Întreţinere, substantiv feminin
Sinonime: hrană, casă-masă, resurse, alimente.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie