Cala, verb
Sinonime: a se opri brusc; a renunța, a se da bătut; (despre vehicule sau roţile lor) a imobiliza cu ajutorul unei cale; (despre piese mecanice) a orizontaliza.  Cală (cale), substantiv feminin
Sinonime: încăpere pe fundul unei nave; hambar.  Calabalâc, substantiv neutru
Sinonime: bagaj, agărlâc, (la plural) boarfe, catrafuse, buclucuri, bulendre, bodroanţe, boscârţe, lucruri.  Calafat, substantiv neutru (popular)
Sinonime: câlţi, cârpe.  Călăfătui, verb
Sinonime: (a astupa cu calafat încheieturile scândurilor care compun puntea unei nave) a calfata.  Călăfătuire, substantiv
Sinonime: calfatare.  Călai, substantiv
Sinonime: email, glazură, smalţ.  Calaican, substantiv
Sinonime: sulfat feros, sulfat de fier; calacan, călăcan.  Calaj, substantiv
Sinonime: pescaj.  Calamandros, substantiv neutru (regional)
Sinonime: neregulă, neorânduială, dezordine, harababură, răvăşeală, haos, debandadă, deranj, dezorganizare.  Călambuc, substantiv
Sinonime: porumb.  Calambur, substantiv
Sinonime: joc de cuvinte, parahreză, problemă enigmistică.  Calamburist, substantiv
Sinonime: calamburgiu.  Calamină, substantiv
Sinonime: (mineral) hemimorfit.  Calamita, verb
Sinonime: a sinistra, a distruge.  Calamitat, adjectiv
Sinonime: sinistrat.  Calamitate, substantiv feminin
Sinonime: cataclism, nenorocire, dezastru, flagel, catastrofă, plagă, năpastă.  Calandru, substantiv neutru (tipografie)
Sinonime: presă.  Calapăr, substantiv masculin (regional)
Sinonime: calomfir.  Calapod, substantiv neutru (figurat)
Sinonime: tipar, formă, model, calup, șablon.  Calarabă, substantiv
Sinonime: călărabă; gulie.  Călăraş, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: călăreţ, cavalerist.  Călare, adverb și adjectiv
Sinonime: (adverb) încălecat, (Moldova, Transilvania şi Banat) călăreşte; (adjectiv) încălecat, ecvestru.

Călare, substantiv
Sinonime: cavalerist, călăreţ; soldat de cavalerie.  Călăreşte, adverb
Sinonime: călare, încălecat.  Călăreţ, substantiv
Sinonime: cavalerist; (tehnică) cavaler.  Călări, verb
Sinonime: a umbla călare.  Călărie, substantiv
Sinonime: călărit, echitaţie, hipism.  Călărime, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: cavalerie.  Călăsi, verb (învechit și regional)
Sinonime: a batjocori, a lua în zeflemea, a zeflemi.  Calatidiu, substantiv
Sinonime: (botanică) antodiu, inflorescență.  Călător, substantiv
Sinonime: aventurier, drumeț, estivant, excursionist, globe-trotter, pasager, pelerin, sezonist, trecător, turist, vagabond, vizitator, voiajor, (învechit) peregrinoman, (învechit) promenor, (învechit) strainic, (regional) drumaș, (regional) drumătoriu, (Transilvania) drumar.  Călător (călătoare), adjectiv
Sinonime: pasager, trecător; nomad, migrator, nestabil.  Călători, verb
Sinonime: a merge, a străbate, a se deplasa, a cutreiera, a colinda; (reflexiv, figurat) a se sfârşi, a trece dincolo, a muri, a dispare.  Călătorie, substantiv feminin
Sinonime: drum, deplasare, voiaj.  Călătorit (călătorită), adjectiv
Sinonime: umblat, cu experienţă, cunoscător, experimentat.  Călău, substantiv masculin
Sinonime: gâde, casap; (figurat) rău, tiran, ucigaş, criminal.

Călâu, adjectiv
Sinonime: căldicel, căldişor, călduţ, încropit.  Călăuz, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.  Călăuză, substantiv feminin
Sinonime: ghid; (figurat) îndrumător, povăţuitor, învăţător.  Călăuzi, verb
Sinonime: a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.  Călăuzire, substantiv
Sinonime: îndrumare, iniţiere, introducere.