Cal, substantiv masculin
Sinonime: cabalină; (depreciativ) mârțoagă, gloabă.  Cala, verb
Sinonime: a se opri brusc; a renunța, a se da bătut; (despre vehicule sau roţile lor) a imobiliza cu ajutorul unei cale; (despre piese mecanice) a orizontaliza.  Cală (cale), substantiv feminin
Sinonime: încăpere pe fundul unei nave; hambar.  Calabalâc, substantiv neutru
Sinonime: bagaj, agărlâc, (la plural) boarfe, catrafuse, buclucuri, bulendre, bodroanţe, boscârţe, lucruri.  Calafat, substantiv neutru (popular)
Sinonime: câlţi, cârpe.  Călăfătui, verb
Sinonime: (a astupa cu calafat încheieturile scândurilor care compun puntea unei nave) a calfata.  Călăfătuire, substantiv
Sinonime: calfatare.  Călai, substantiv
Sinonime: email, glazură, smalţ.  Calaican, substantiv
Sinonime: sulfat feros, sulfat de fier; calacan, călăcan.  Calaj, substantiv
Sinonime: pescaj.  Calamandros, substantiv neutru (regional)
Sinonime: neregulă, neorânduială, dezordine, harababură, răvăşeală, haos, debandadă, deranj, dezorganizare.  Călambuc, substantiv
Sinonime: porumb.  Calambur, substantiv
Sinonime: joc de cuvinte, parahreză, problemă enigmistică.  Calamburist, substantiv
Sinonime: calamburgiu.  Calamină, substantiv
Sinonime: (mineral) hemimorfit.  Calamita, verb
Sinonime: a sinistra, a distruge.  Calamitat, adjectiv
Sinonime: sinistrat.  Calamitate, substantiv feminin
Sinonime: cataclism, nenorocire, dezastru, flagel, catastrofă, plagă, năpastă.  Calandra, verb
Sinonime: a cilindra, a glasa, a lisa, a moara, a presa cu calandrul, a satina, a trece prin calandru.  Calandru, substantiv neutru (tipografie)
Sinonime: presă.  Calapăr, substantiv masculin (regional)
Sinonime: calomfir.  Calapod, substantiv neutru (figurat)
Sinonime: tipar, formă, model, calup, șablon.  Calarabă, substantiv
Sinonime: călărabă; gulie.  Călăraş, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: călăreţ, cavalerist.  Călare, adverb și adjectiv
Sinonime: (adverb) încălecat, (Moldova, Transilvania şi Banat) călăreşte; (adjectiv) încălecat, ecvestru.

Călare, substantiv
Sinonime: cavalerist, călăreţ; soldat de cavalerie.  Călăreşte, adverb
Sinonime: călare, încălecat.  Călăreţ, substantiv
Sinonime: cavalerist; (tehnică) cavaler.  Călări, verb
Sinonime: a umbla călare.  Călărie, substantiv
Sinonime: călărit, echitaţie, hipism.  Călărime, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: cavalerie.  Călăsi, verb (învechit și regional)
Sinonime: a batjocori, a lua în zeflemea, a zeflemi.  Calatidiu, substantiv
Sinonime: (botanică) antodiu, inflorescență.  Călător, substantiv
Sinonime: aventurier, drumeț, estivant, excursionist, globe-trotter, pasager, pelerin, sezonist, trecător, turist, vagabond, vizitator, voiajor, (învechit) peregrinoman, (învechit) promenor, (învechit) strainic, (regional) drumaș, (regional) drumătoriu, (Transilvania) drumar.  Călător (călătoare), adjectiv
Sinonime: pasager, trecător; nomad, migrator, nestabil.  Călători, verb
Sinonime: a merge, a străbate, a se deplasa, a cutreiera, a colinda; (reflexiv, figurat) a se sfârşi, a trece dincolo, a muri, a dispare.  Călătorie, substantiv feminin
Sinonime: drum, deplasare, voiaj.  Călătorit (călătorită), adjectiv
Sinonime: umblat, cu experienţă, cunoscător, experimentat.  Călău, substantiv masculin
Sinonime: gâde, casap; (figurat) rău, tiran, ucigaş, criminal.

Călâu, adjectiv
Sinonime: căldicel, căldişor, călduţ, încropit.  Călăuz, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.  Călăuză, substantiv feminin
Sinonime: ghid; (figurat) îndrumător, povăţuitor, învăţător.  Călăuzi, verb
Sinonime: a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.  Călăuzire, substantiv
Sinonime: îndrumare, iniţiere, introducere.  Călăuzitor, adjectiv și substantiv
Sinonime: îndrumător.  Călbăşoară, substantiv
Sinonime: răchitan.  Calc, substantiv neutru
Sinonime: copie, plagiat, reproducere.  Călca, verb
Sinonime: a pune piciorul, a păşi, a merge, a străbate, a cutreiera, a colinda, a bate un drum, a bătători; a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge; (figurat) a nu respecta (o hotărâre), a nesocoti, a trece peste legi, a încălca; a veni, a se abate, a vizita.

Calca, verb
Sinonime: calchia.  Călcâi, substantiv
Sinonime: plaz; (prin Banat şi Transilvania) barbur; (construcții) brotac; cucurujel, toc.  Calcan, substantiv
Sinonime: (ihtiologie) (prin Muntenia) balâc; (calcan-mic) (regional) pisi; pavăză, scut.  Calcaneu, substantiv
Sinonime: (anatomie) (popular) osul călcâiului.  Calcantit, substantiv
Sinonime: (chimie) sulfat de cupru, (rar) sulfat de aramă, (popular) piatră-vânătă, (regional) piatră-mierie, (învechit) vitriol-albastru.  Adormi, verb
Sinonime: (figurat) a liniști, a potoli, a domoli, a astâmpăra, a alina, a calma, a uşura, a hipnotiza, a anestezia.  Afectivitate, substantiv feminin
Sinonime: căldură sufletească, sensibilitate, simţire, emotivitate.  Afectuos (afectuoasă), adjectiv
Sinonime: prietenos, afabil, călduros, ataşat, tandru, cordial, frățesc.  Afront, substantiv neutru
Sinonime: jignire, insultă, ofensă; calomnie, atingere, dezonorare, vexare.  Alina, verb
Sinonime: a potoli, a domoli, a linişti; a calma, a astâmpăra, a uşura; a mângâia, a răsfăţa, a desmierda, a atenua, a reduce, a tempera, a modera.  Ameţi, verb
Sinonime: a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.  Anahoret, substantiv masculin
Sinonime: călugăr, sihastru, pustnic, schimnic, monah.  Aplana, verb
Sinonime: a calma, a potoli, a linişti, a domoli, a stinge, a lichida, a înlătura (un conflict); (figurat) a dezamorsa (un conflict); a nivela, a egaliza.  Aptitudine, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.  Arde, verb
Sinonime: a se consuma prin foc, a (se) frige; a cădea pradă focului, a pârli, a înnegri; (figurat) a (se) păcăli, a (se) înşela, a fi tras pe sfoară; a calcina, a carboniza, a incinera.  Ars (arsă), adjectiv
Sinonime: fript, pârlit; (figurat) păcălit, înşelat, dezamăgit, tras pe sfoară, derutat; calcinat, carbonizat.  Arşiţă, substantiv feminin
Sinonime: dogoare, căldură mare, zăduf, zăpuşeală, caniculă, fierbinţeală.  Asigura, verb
Sinonime: a (se) convinge, a (se) încredința, a acoperi, a amara, a arima, a cala, a consolida, a contracta o asigurare, a fixa, a fortifica, a garanta, a proteja, a-și lua toate măsurile de precauție, (învechit) a (se) asiguripsi, (învechit) a (se) pliroforisi, (învechit) a (se) siguripsi, (învechit) a adeveri, (învechit) a încrede, (învechit) a sigura.  Asprime, substantiv feminin
Sinonime: rugozitate, calozitate, (figurat) severitate, străşnicie, stricteţe, rigiditate, duritate, brutalitate, rigoare.  Astâmpăra, verb
Sinonime: a linişti, a potoli, a domoli, a cuminţi, a calma, a ogoi, a modera, a face pace.  Aşezat (aşezată), adjectiv
Sinonime: cuminte, liniștit, calm, la locul lui, cumpătat, serios, măsurat, chibzuit, potolit, instalat.  Atenua, verb
Sinonime: a reduce, a diminua, a slăbi, a modera, a micşora, a scădea, a minimiza, a amortiza, a îndulci, a calma, a tempera.  Aţine, verb
Sinonime: a opri, a zăgăzui, a îngrădi, a bara, a stopa, a sta în cale.  Auster (austeră), adjectiv
Sinonime: sobru, reţinut, cumpănit, cumpătat, așezat, stăpânit; simplu, călugăresc, monahal, stoician, spartiat.  Avar (avară), adjectiv
Sinonime: zgârcit, calic, cărpănos, harpagon, meschin, egoist.  Avariţie, substantiv feminin
Sinonime: zgârcenie, calicie, egoism.  Azotat, substantiv masculin
Sinonime: (chimie) nitrat; (azotat de amoniu) salpetru de Leuna; (azotat de argint) nitrat de argint, (popular) piatra-iadului; (azotat de calciu) nitrocalcit, salpetru de Norvegia; (azotat de celuloză) nitroceluloză; (azotat de potasiu) nitrat de potasiu, salpetru de India, (popular) silitră; (azotat de sodiu) nitrat de sodiu, salpetru de Chile.

Azotat, adjectiv
Sinonime: azotos.  Bagaj, substantiv neutru
Sinonime: sarcină, greutate, povară, pachet, valiză, încărcătură; calabalâc, (la plural) catrafuse, boarfe, bulendre; cunoștințe, cultură, formație.  Băligar, substantiv
Sinonime: baligă, murdărie, gunoi, căcat (de cal), (regional) tizic, (regional) băligău; (entomologie) (regional) gândac-de-gunoi, (prin Bucovina) ilenuţă, trânduş, trânz, gâza-boului.  Bătătorit (bătătorită), adjectiv
Sinonime: învârtoşat, întărit, calos, aspru, dur, tare.  Becaţă, substantiv feminin
Sinonime: (pasăre călătoare) becaţină, sitar, sităruş.  Bidiviu, substantiv masculin
Sinonime: cal tânăr şi iute, sireap.  Bârfeală, substantiv feminin
Sinonime: flecăreală, pălăvrăgeală, sporovăială, trăncăneală, calomnie, cleveteală, defăimare, blasfemie, bârfă, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism.  Bârfi, verb
Sinonime: a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni; a vorbi de rău, a cleveti, a calomnia, a denigra, a defăima, a huli, a ocărî, a ponegri, a spune minciuni.  Blajin (blajină), adjectiv
Sinonime: blând, prietenos, îngăduitor, tolerant, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, omenos.  Blasfemie, substantiv feminin
Sinonime: afront, defăimare, hulă, ocară, impietate, injurie, calomnie, bârfă, ofensă, ponegrire, profanare, bârfeală, cleveteală, sacrilegiu.  Blând (blândă), adjectiv
Sinonime: blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.  Blândeţe, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.  Boarfă, substantiv feminin (la plural)
Sinonime: zdrenţe, cârpe, bulendre, bodroanţe, boscârţe, catrafuse, buclucuri, calabalâc, bagaj, rufe; (familiar, la singular) târfă.  Bonetă, substantiv feminin
Sinonime: acoperământ, baretă, bonet, bonețică, calotă, capișon, caschetă, căciuliță, chipiu (fără cozoroc), coiffure, panama, pălărie, scufie, șapcă (fără cozoroc), tichie, tocă, turban; (marinărie) velă ajutătoare.  Bonz, substantiv masculin
Sinonime: budist, cap, călugăr (budist), căpetenie, conducător, lider, mandarin, om influent, personaj de vază, preot (budist), şef, ştab.  Boscârţă, substantiv feminin (regional)
Sinonime: cârpă, zdreanţă; (la plural) bodroanțe, buclucuri, boarfe, bulendre, calabalâc, catrafuse.  Brodi, verb
Sinonime: a o nimeri, a o găsi; a izbuti, a o scoate la capăt, a ieşi din încurcătură; (reflexiv) a se întâmpla, a se găsi întâmplător, a se nimeri, a fi de faţă; a pune la cale (ceva), a aranja, a urzi, a potrivi.  Bulbuc, substantiv masculin
Sinonime: balonaş, băşică, boboc, bolboroc, bulă, bulb, bulboacă, bulboană, calcea-calului, clăbuc, glob, ochi, splină, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură; (botanică) (regional) bâlbor, gloanță, bulbucel-de-munte, fusta-rândunelii, măr-auriu.  Buleandră, substantiv feminin (popular)
Sinonime: zdreanţă, cârpă, fleandură, (la plural) boarfe, catrafuse, boscârţe, buclucuri, bodrocuţe, lucruri, calabalâc, bagaj, haine ponosite; (depreciativ) femeie imorală, târfă, curvă, căzătură, cocotă, parașută.  Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  Busolă, substantiv feminin (figurat)
Sinonime: călăuz, călăuză, conducător, ghid, îndrumător, povăţuitor.  Butcă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: caleaşcă, trăsurică, trăsură, căruţă.  Ca, adverb
Sinonime: cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo.

Ca, prepoziție
Sinonime: cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la.

Ca, conjuncție
Sinonime: pentru ca, așa ca.

Că, conjuncție
Sinonime: căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.  Cancelarie, substantiv feminin
Sinonime: administrație, birou, cabinet, oficiu, sala profesorilor, secretariat, (învechit și regional) cănțelărie, (învechit) calem, (învechit) grămăticie, (învechit) scriitorie, (variantă) canțelarie, (variantă) canțelerie.  Canon, substantiv neutru
Sinonime: dogmă, crez; chin, durere, calvar, suferinţă, trudă, caznă, tortură, supliciu.  Capacitate, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.  Carboniza, verb
Sinonime: a arde, a calcina.  Casap, substantiv masculin (regional)
Sinonime: măcelar; gâde, călău.  Cataclism, substantiv neutru
Sinonime: prăbuşire, calamitate, catastrofă, dezastru, potop, cutremur.