Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Căţel
Căţel, substantiv
Sinonime: (zoologie) câine, (în limbajul copiilor) cuţu; (tehnică) cordenci, (regional) cripalcă, piedică, proptar, răzuş, scară, scaun, tocălie; cheotoare, măsea, pui, trăgătoare; (căţel-de-mare) corosbină.  
Cățelan
Cățelan, substantiv
Sinonime: cățel (mare), cățelandru, (variantă) cățălan.  
Cățelandrică
Cățelandrică, substantiv
Sinonime: cățelușă; (Muntenia) fată tânără, tinerică; (variantă) cățălandrică.  
Cățelandru
Cățelandru, substantiv
Sinonime: cățel (mai mare), cățelan, câine de stână, pui (mărișor) de vulpe, (figurat) băgăreț, (figurat) lingușitor, (figurat) palavragiu, (Muntenia) băiețandru, (variantă) cățălandru.  
Cățelări
Cățelări, verb
Sinonime: a (se) cățeli, (variantă) a (se) cățălări.  
Cățelărire
Cățelărire, substantiv
Sinonime: cățelire.  
Cățelește
Cățelește, adverb
Sinonime: ca un cățel, câinește, (variantă) cățălește.  
Căţeli
Căţeli, verb
Sinonime: (zoologie) a face pui, a făta; (reflexiv) a se împerechea; (despre răni) a se lăţi, a se întinde.  
Cățelire
Cățelire, substantiv
Sinonime: agravare, ațâțare, cățelare, cățelat, cățelărire, cățelărit, cățelit, cățelitură, extindere, fătare, împerechere, încățelare, încățelat, încățelire, încățelit, încolțire, îndesire, înțelenire, reizbucnire, (albinărit) ouat.  
Căţelul
Căţelul, substantiv articulat
Sinonime: (constelație) Câinele Mic.  
Cățeluș
Cățeluș, substantiv
Sinonime: cățel (mic), cățelandric, câinișor, cânișor, cotei, (variantă) cățălaș.  
Cățelușă
Cățelușă, substantiv
Sinonime: (zoologie) cățea (mică), (Transilvania) tăbălușă, (Transilvania) tăbălușcă, (învechit) țincă, (variantă) cățălușă.  

Potaie
Potaie, substantiv feminin
Sinonime: căţel, cotarlă, javră.  
Alcor
Alcor, substantiv
Sinonime: (astronomie) (popular și articulat) cărăuşul, căţeluşa, (regional) paloschiţa, văcarul, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca.  
Cantaridă
Cantaridă, substantiv
Sinonime: (entomologie) gândac-de-frasin, (regional) căţelul-frasinului, gândac-de-turbă, mâţa-popii.  
Orbete
Orbete, substantiv
Sinonime: (zoologie) (popular) cățelul-pământului, (regional) grivan, porcuț, șuiță, tocăniță, țâncul-pământului, (Muntenia și Transilvania) sobol, șomâc; derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.  
Câine
Câine, substantiv
Sinonime: (zoologie) aportor, berger, bernardin, briard, buldog, canid, caniș, cățel, comondor, copoi, doberman, dog, dulău, javră, labrador, levrier, limier, maidanez, molos, pechinez, potaie, pudel, retriever, (în mitologia greacă) cerber, (rar) lătrător; (entomologie) (câinele-babei) (regional) molie, mâţa-popii; (astronomie) (câinele-mare) (popular, articulat) dulăul, (câinele-mic) (popular, articulat) căţelul, (articulat) (câinele-mic) sfredelul; (câine-tătăresc) nagâţ.  
Cordenci
Cordenci, substantiv
Sinonime: (tehnică) căţel, (regional) cripalcă, piedică, proptar, răzuş, scară, scaun, tocălie; bârsă, cuţit, limbă.  
Corosbină
Corosbină, substantiv
Sinonime: (ihtiologie) (popular) căţel-de-mare; pește de mare.  
Cripalcă
Cripalcă, substantiv
Sinonime: căţel; (tehnică) cordenci.  
Cuţu
Cuţu, substantiv
Sinonime: căţel, câine.  
Cuțulache
Cuțulache, substantiv
Sinonime: (familiar) cățeluș.  
Gândac
Gândac, substantiv
Sinonime: (zoologie) ofidian, şarpe; (entomologie) (Transilvania) pepe; (gândac de bucătărie) libarcă, şvab, gândac de casă, gândac-negru, (regional) gâzoabă, taracan, (Bucovina) tarhan; (gândac de făină) morar; (gândac de frasin) cantaridă, (regional) cățelul-frasinului, gândac de turbă, mâța-popii; (gândac de grâne) grângoașă; (gândac de hrișcă) cărăbușel, hrișcar, cărăbuș de hrișcă; (gândac de trandafir) ileană.  
Bobotit
Bobotit, adjectiv (regional)
Sinonime: congestionat, inflamat, iritat, obrintit, supărat, tumefiat, umflat, (popular) cățelit.  
Boldeicuță
Boldeicuță, substantiv (popular)
Sinonime: boldeică (mică), cățelușă de vânătoare.  
Câinește
Câinește, adverb
Sinonime: ca un câine, cățelește; (figurat) cu dușmănie, cu răutate, fără milă, rău; (figurat) anevoie, cu mari lipsuri, în condiții foarte grele.  
Cățăla
Cățăla, verb (regional)
Sinonime: a ațâța, a făta, a încolți, a se agrava, a se împerechea, a se întinde, a se înțeleni, (albinărit) a depune ouă, (popular) a (se) cățeli.  
Cățăl
Cățăl, substantiv
Sinonime: cățel.  
Cățălat
Cățălat, adjectiv (regional)
Sinonime: agravat, ațâțat, fătat, împerecheat, încolțit, întins, înțelenit, (popular) cățelit.

Cățălat, substantiv (regional)
Sinonime: cățălare.  
Cățălire
Cățălire, substantiv
Sinonime: cățelire.  
Puian
Puian, substantiv (regional)
Sinonime: cățelandru, puiandru.  
Tăbălușcă
Tăbălușcă, substantiv (regional)
Sinonime: (zoologie) cățelușă, (regional) tăbălușă.  
Cățălușă
Cățălușă, substantiv
Sinonime: (zoologie) cățea (mică), cățelușă.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...