Bunătate, substantiv feminin
Sinonime: buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.  

---

Blândeţe, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.  Caritate, substantiv feminin
Sinonime: milă, generozitate, filantropie, bunătate.  Clemenţă, substantiv feminin
Sinonime: indulgenţă, îndurare, generozitate, îngăduinţă, bunătate, blândeţe.  Dulceaţă, substantiv feminin
Sinonime: (Transilvania şi Banat) pecmez, (Transilvania) silvoiz, magiun; plăcere, desfătare, mulțumire sufletească, bucurie, fericire, încântare; blândeţe, bunătate, duioşie.  Generozitate, substantiv feminin
Sinonime: altruism, atitudine generoasă, bunătate, caritate, clemență, cumsecădenie, dărnicie, filantropie, galantonie, largheţe, liberalitate, magnanimitate, mansuetudine, mărinimie, munificență, nobleţe.  Îndurare, substantiv feminin
Sinonime: milă, înduioşare, compătimire, compasiune, bunătate.  Înţelegere, substantiv feminin
Sinonime: pricepere, cunoaştere, pătrundere; bunăvoinţă, comprehensiune, bunătate, generozitate; acord, învoială, angajament, consens.  Largheţe, substantiv feminin
Sinonime: dărnicie, generozitate, bunătate, înţelegere, omenie.  Mărinimie, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, generozitate, bunăvoinţă, dărnicie.  Milă, substantiv feminin
Sinonime: compătimire, îndurare; pomană, milostenie; mizerie, tristeţe, melancolie, jale; bunăvoinţă, bunătate, indulgenţă, graţie.  Milosârdie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: milostenie, milă; compătimire, îndurare, indulgenţă, bunătate, clemență, binefacere.  Milostivire, substantiv feminin
Sinonime: milă, îndurare, compătimire, înduioşare, bunăvoință, binefacere, pomană, dar; dărnicie, generozitate, bunătate, clemenţă.  Moralitate, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.  Nobleţe, substantiv feminin
Sinonime: cavalerism; generozitate, mărinimie, bunătate; distincţie, eleganţă, graţie.  Suflet, substantiv neutru
Sinonime: conştiinţă, minte, caracter, simţire; omenie, bunătate; curaj, îndrăzneală; viaţă, suflu, inimă; persoană, om, ins, locuitor; suflare, respiraţie.  Virtute, substantiv feminin
Sinonime: caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.  Buneţe, substantiv
Sinonime: blândeţe, bunătate.  Comizeraţie, substantiv
Sinonime: bunătate, compasiune, compătimire, facere de bine, milă, sensibilitate, toleranță.  Mansuetudine, substantiv
Sinonime: altruism, benignitate, blândețe, bunătate, filantropie, generozitate, îngăduință, răbdare, magnanimitate, milă, omenie.  Mizericordie, substantiv
Sinonime: bunătate, clemență, comizerație, compasiune, indulgență, îndurare, milă, milostivire, pardon, simpatie.  Bonomie, substantiv
Sinonime: afabilitate, amabilitate, amenitate, bunătate, candoare, cordialitate, familiaritate, gentilețe, ingenuitate, inocență, obliganță, simplicitate.  Nerău, substantiv (învechit)
Sinonime: blândețe, bunătate, curățenie, dragoste, nerăutate.  Bunătămare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: bunătate, bunăvoință.  Magnanimitate, substantiv
Sinonime: bunătate, clemență, culanță, dărnicie, generozitate, mansuetudine, mărinimie, noblețe sufletească.  Dulcoare, substantiv (învechit)
Sinonime: blândețe, bunătate, dulceață, (figurat) grație, (figurat) plăcere.  Îndulcire, substantiv
Sinonime: atenuare, desfătare, diminuare, domolire, edulcorare, edulcorație, estompare, îmblânzire, relaxare, schimbare în bine, seducție, (învechit) bunătate, (învechit) mâncare, (mecanică) amortizare, (rar) ghiftuire.  Blajinătate, substantiv
Sinonime: blândețe, bunătate.