Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  Bună (bune), substantiv feminin
Sinonime: bunică.  Bună-credinţă, substantiv feminin
Sinonime: sinceritate, onestitate, cumsecădenie, francheţe, fidelitate, devotament, lealitate, loialitate.  Bună-cuviinţă, substantiv feminin
Sinonime: politeţe, respect, bună-creştere.  Bună-dimineaţa, substantiv feminin
Sinonime: (plural) zorele (plantă).  Buna-Vestire, substantiv
Sinonime: (biserică) (popular) Blagoveştenie.  Bunăciune, substantiv
Sinonime: femeie sexi.  Bunăoară, adverb
Sinonime: de exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem.  Bunar, substantiv
Sinonime: apă, fântână, puţ.  Bunăstare, substantiv feminin
Sinonime: bogăție, prosperitate, situaţie bună, opulenţă; (popular) pricopseală.  Bunătăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: bun.  Bunătămare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: bunătate, bunăvoință.  Bunătate, substantiv feminin
Sinonime: buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.  Bunătatnic, adjectiv
Sinonime: binefăcător.  Bunăvestire, substantiv feminin
Sinonime: blagoveştenie.  Bunăvoinţă, substantiv feminin
Sinonime: îngăduinţă, amabilitate, tragere de inimă; râvnă, zel, sârg; afecţiune, cordialitate, prietenie.  

---

Amabilitate, substantiv feminin
Sinonime: bunăvoinţă, gentileţe, politeţe; compliment, serviabilitate, sociabilitate, comunicativitate.  Armonie, substantiv feminin
Sinonime: acord, concordanţă, consens, potrivire, bună înţelegere; omogenitate, regularitate, simetrie, unanimitate.  Atenţie, substantiv feminin
Sinonime: concentrare, băgare de seamă, grijă, interes; (figurat) amabilitate, solicitudine, bunăvoinţă, politeţe; cadou, dar.

Atenţie, interjecție
Sinonime: păzea! piua! şase! şest! zexe!  Belşug, substantiv neutru
Sinonime: abundenţă, îmbelşugare, bogăție, prisos, prosperitate, berechet, bunăstare; (regional) blagă; huzur, îmbuibare, lux, răsfăţ, dezmăţ.  Benevol (benevolă), adjectiv
Sinonime: voluntar, de bună voie, nesilit, de la sine, dezinteresat, gratuit.  Berechet, substantiv neutru
Sinonime: din plin; belşug, abundenţă, prisos, îmbelşugare, bogăţie, avere, prosperitate, bunăstare, (regional) blagă.  Bine, adverb
Sinonime: acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, convenabil, plăcut, agreabil.

Bine, substantiv neutru
Sinonime: mulţumire, fericire, bunăstare; faptă bună, binefacere; folos, avantaj.

Bine, adjectiv
Sinonime: prezentabil.

Bine, interjecție
Sinonime: bravo!  Binefacere, substantiv feminin
Sinonime: faptă bună, facere de bine, generozitate; avantaj, folos, profit; caritate, filantropie.  Bineţe, substantiv feminin plural
Sinonime: bună ziua, salut, salutare; (popular; în expresia) (a da binețe) a saluta.  Blagoveştenie, substantiv feminin
Sinonime: bunăvestire.  Blândeţe, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.  Bogăţie, substantiv feminin
Sinonime: avere, avuţie, bunăstare, belşug, lux, prosperitate, comoară, tezaur, abundenţă, îmbelşugare, opulență, prisos, (regional) blagă, berechet; capital.  Bonjur, interjecție
Sinonime: bună ziua, salut, salutare; noroc.  Bonton, substantiv neutru (rar)
Sinonime: bună-creştere, distincție, eleganță, etichetă, maniere, politeţe.  Bucurie, substantiv feminin
Sinonime: încântare, jovialitate, mulţumire, satisfacţie, bună dispoziţie, desfătare, veselie, voioșie.  Bunică, substantiv feminin
Sinonime: mamă-mare, bună, mamaie, maică, (Oltenia) bâtă.  Ca, adverb
Sinonime: cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo.

Ca, prepoziție
Sinonime: cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la.

Ca, conjuncție
Sinonime: pentru ca, așa ca.

Că, conjuncție
Sinonime: căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.  Camaraderesc (camaraderească), adjectiv
Sinonime: prietenesc, tovărăşesc, colegial; loial, cinstit; onest, corect, cumsecade, de bună credinţă.  Caritate, substantiv feminin
Sinonime: milă, generozitate, filantropie, bunătate.  Cavalereşte, adverb
Sinonime: cu politețe, cu amabilitate, cu bunăvoinţă; sincer, deschis, pe faţă.  Cavalerism, substantiv neutru
Sinonime: vitejie, eroism; politeţă, amabilitate, bunăvoinţă, generozitate, cinste; onestitate, sinceritate, lealitate.  Cinstit (cinstită), adjectiv
Sinonime: onest, corect, cumsecade, de bună credinţă, loial; virtuos, cast, pur, nevinovat; stimat, onorat, respectat.  Clemenţă, substantiv feminin
Sinonime: indulgenţă, îndurare, generozitate, îngăduinţă, bunătate, blândeţe.  Complezenţă, substantiv feminin
Sinonime: amabilitate, bunăvoinţă, servilitate.  Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  Cuminţenie, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, seriozitate; înţelepciune, prevedere.  Cumsecade, adjectiv
Sinonime: bun, la locul lui, onest, corect, loial, de bună credinţă, de treabă, cinstit; prietenos, blând, blajin, paşnic, calm, îngăduitor, tolerant, educat, politicos, cuviincios, binecrescut.

Cumsecade, adverb
Sinonime: bine, omeneşte.  Cumsecădenie, substantiv feminin
Sinonime: onestitate, bună credinţă, fidelitate, sinceritate.  Decenţă, substantiv feminin
Sinonime: bună-cuviinţă, ruşine, pudoare, politeţe.  Dezmăţat (dezmăţată), adjectiv
Sinonime: destrăbălat, desfrânat, corupt, imoral, decăzut, deșănțat; lipsit de rușine, lipsit de bună-cuviință; cu înfățișare dezordonată, cu înfățișare neglijentă.  Dispune, verb
Sinonime: a hotărî, a decide; a ordona; a poseda, a avea; (sport) a birui, a învinge; a aranja; a se înveseli, a fi în voie bună.  Divertisment, substantiv neutru
Sinonime: agrement, amuzament, distracţie, interludiu, recreație, voie bună.  Dulceaţă, substantiv feminin
Sinonime: (Transilvania şi Banat) pecmez, (Transilvania) silvoiz, magiun; plăcere, desfătare, mulțumire sufletească, bucurie, fericire, încântare; blândeţe, bunătate, duioşie.  Fireşte, adverb
Sinonime: natural, bineînţeles, negreşit, desigur, de bună seamă, normal.  Fântână, substantiv feminin
Sinonime: izvor, obârşie, sursă; apă, puţ, (regional) bunar, (învechit) cişmea; (fântână arteziană, fântână săltătoare, fântână săritoare, fântână țâșnitoare) arteziană, havuz.  Generozitate, substantiv feminin
Sinonime: altruism, atitudine generoasă, bunătate, caritate, clemență, cumsecădenie, dărnicie, filantropie, galantonie, largheţe, liberalitate, magnanimitate, mansuetudine, mărinimie, munificență, nobleţe.  Glacial (glacială), adjectiv
Sinonime: de gheaţă, distant, îngheţat, hibernal, lipsit de bunăvoință, lipsit de căldură, lipsit de prietenie, marmorean, neprietenos, nesociabil, polar, rece, rezervat.  Gratie, substantiv feminin
Sinonime: bară de metal, grătar, grilaj, grilă, rețea, spalier, spetează, vergea, zăbrea, (popular) ostreţ, (Transilvania) roştei.

Graţie, substantiv feminin
Sinonime: avantaj, bunăvoință, concesie, dar, delicateţe, drăgălăşenie, eleganţă, favoare, fineţe, gingăşie, graţiere, har, milă, mlădiere, protecţie, supleţe, zvelteţe, (învechit) măiestrie, (plural) farmece, (plural) nuri.

Graţie, prepoziție
Sinonime: cu ajutorul, datorită, mulțumită.  Îndurare, substantiv feminin
Sinonime: milă, înduioşare, compătimire, compasiune, bunătate.  Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime: amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.  Înţelegere, substantiv feminin
Sinonime: pricepere, cunoaştere, pătrundere; bunăvoinţă, comprehensiune, bunătate, generozitate; acord, învoială, angajament, consens.  Înţelepciune, substantiv feminin
Sinonime: cunoaştere, bună judecată, cuminţenie; ştiinţă, filozofie; prudenţă, chibzuinţă, socoteală.  Învoi, verb
Sinonime: a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.  Jovialitate, substantiv feminin
Sinonime: veselie, voioşie, bună dispoziţie.  Largheţe, substantiv feminin
Sinonime: dărnicie, generozitate, bunătate, înţelegere, omenie.  Lealitate, substantiv feminin
Sinonime: sinceritate, onestitate, francheţe, bunăcredinţă.  Locma, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: afacere, avantaj, câştig, chilipir, îndestulare; clătită, mâncare bună, plăcintă (turcească), prăjitură (orientală), sinecură.  Mărinimie, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, generozitate, bunăvoinţă, dărnicie.  Mezelic, substantiv neutru (familiar)
Sinonime: gustare, aperitiv, delicatese, bunătăţi.  Milă, substantiv feminin
Sinonime: compătimire, îndurare; pomană, milostenie; mizerie, tristeţe, melancolie, jale; bunăvoinţă, bunătate, indulgenţă, graţie.