Bun, adverb
Sinonime: bine, aşa, aşa da, cum trebuie.  Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  Bun (buni), substantiv masculin
Sinonime: bunic.  Bun (bunuri), substantiv neutru
Sinonime: avut, proprietate, avere, avuţie, bogăţie; rod, rezultat, fruct, produs.  Bun-gust, substantiv
Sinonime: distincţie, eleganţă, rafinament, şic.  Bun-simţ, substantiv
Sinonime: (învechit și popular) simţire.  Bună (bune), substantiv feminin
Sinonime: bunică.  Bună-credinţă, substantiv feminin
Sinonime: sinceritate, onestitate, cumsecădenie, francheţe, fidelitate, devotament, lealitate, loialitate.  Bună-cuviinţă, substantiv feminin
Sinonime: politeţe, respect, bună-creştere.  Bună-dimineaţa, substantiv feminin
Sinonime: (plural) zorele (plantă).  Buna-Vestire, substantiv
Sinonime: (biserică) (popular) Blagoveştenie.  Bunăciune, substantiv
Sinonime: femeie sexi.  Bunăoară, adverb
Sinonime: de exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem.  Bunar, substantiv
Sinonime: apă, fântână, puţ.  Bunăstare, substantiv feminin
Sinonime: bogăție, prosperitate, situaţie bună, opulenţă; (popular) pricopseală.  Bunătăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: bun.  Bunătămare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: bunătate, bunăvoință.  Bunătate, substantiv feminin
Sinonime: buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.  Bunătatnic, adjectiv
Sinonime: binefăcător.  Bunăvestire, substantiv feminin
Sinonime: blagoveştenie.  Bunăvoinţă, substantiv feminin
Sinonime: îngăduinţă, amabilitate, tragere de inimă; râvnă, zel, sârg; afecţiune, cordialitate, prietenie.  Bundă, substantiv feminin (regional)
Sinonime: cojoc, sarică, şubă, suman, blană; ilic, cojocel, pieptar.  Bundiţă, substantiv
Sinonime: cojocel, pieptăraş; (botanică) (bundiţa-vântului) scorogoi, solovârfiţă.  Bunel, substantiv masculin
Sinonime: bunic.  Buneţe, substantiv
Sinonime: blândeţe, bunătate.  Bungalow, substantiv
Sinonime: baracă, cabană, casă, chalet, pavilion, șalet.  Bunget, substantiv
Sinonime: crâng, desiş, hăţiş, piedicuţă, stufăriş, tufăriş, tufiş.  Bunghini, verb
Sinonime: a migăli.  Bunic, substantiv masculin
Sinonime: tată-mare, bun, bunel, bunicuț, moş, tataie, taică, (Oltenia) bât.  Bunică, substantiv feminin
Sinonime: mamă-mare, bună, mamaie, maică, (Oltenia) bâtă.  Bunicel, adjectiv
Sinonime: bunişor, (popular) bunuţ; acceptabil.  Bunker, substantiv
Sinonime: buncăr, cazemată.  Bunraku, substantiv
Sinonime: (teatru japonez de marionete) joruri.  Buntuşnic, adjectiv și substantiv
Sinonime: răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.  

---

Acătării, adjectiv
Sinonime: bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.  Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: admisibil, corect, decent, onest, bun, satisfăcător, mulţumitor, convenabil, potrivit, rezonabil, sustenabil, tolerabil, suportabil.  Adecvat (adecvată), adjectiv
Sinonime: apt, conform, convenabil, potrivit, corespunzător, nimerit, bun.  Agreabil (agreabilă), adjectiv
Sinonime: plăcut, convenabil, bun, confortabil, primitor, comod.  Altruist, substantiv masculin și adjectiv
Sinonime: bun, caritabil, dezinteresat, generos, darnic, uman, filantrop.  Amabilitate, substantiv feminin
Sinonime: bunăvoinţă, gentileţe, politeţe; compliment, serviabilitate, sociabilitate, comunicativitate.  Ameliora, verb
Sinonime: a (se) îmbunătăţi, a (se) înnobila, a (se) îndrepta, a se face mai bun, a se perfecționa, a se înfrumuseţa.  Apetisant (apetisantă), adjectiv
Sinonime: îmbietor, atrăgător, ispititor, excitant, bun, provocant, tentant, aţâţător, incitant.  Apt (aptă), adjectiv
Sinonime: potrivit, bun, util, capabil, în stare de (ceva), adecvat, corespunzător, dotat, competent.  Armonie, substantiv feminin
Sinonime: acord, concordanţă, consens, potrivire, bună înţelegere; omogenitate, regularitate, simetrie, unanimitate.  Ascultător (ascultătoare), adjectiv
Sinonime: supus, obedient, docil, obsecvios, cuminte, bun.  Atenţie, substantiv feminin
Sinonime: concentrare, băgare de seamă, grijă, interes; (figurat) amabilitate, solicitudine, bunăvoinţă, politeţe; cadou, dar.

Atenţie, interjecție
Sinonime: păzea! piua! şase! şest! zexe!  Avere, substantiv feminin
Sinonime: abundență, avuţie, bogăţie, resurse, proprietate, fonduri, bani, capital, patrimoniu, bunuri, lux, comoară, posesiune, căpătuială; situație, stare.  Avuţie, substantiv feminin
Sinonime: avere, bogăţie, fonduri, proprietate, patrimoniu, capital, bunuri.  Babă, substantiv feminin
Sinonime: bătrână, mătuşă, (familiar) soţie, nevastă; bunică, bunicuță; (popular) bârnă, grindă, stâlp, drug; (Moldova) bagdadie; (regional) zglăvoacă (peşte mic de munte).  Bătrân, substantiv masculin
Sinonime: moş, moşneag, unchiaş; (familiar) tată, părinte, bunic; (la plural) părinţii.  Belşug, substantiv neutru
Sinonime: abundenţă, îmbelşugare, bogăție, prisos, prosperitate, berechet, bunăstare; (regional) blagă; huzur, îmbuibare, lux, răsfăţ, dezmăţ.  Benevol (benevolă), adjectiv
Sinonime: voluntar, de bună voie, nesilit, de la sine, dezinteresat, gratuit.  Berechet, substantiv neutru
Sinonime: din plin; belşug, abundenţă, prisos, îmbelşugare, bogăţie, avere, prosperitate, bunăstare, (regional) blagă.  Bine, adverb
Sinonime: acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, convenabil, plăcut, agreabil.

Bine, substantiv neutru
Sinonime: mulţumire, fericire, bunăstare; faptă bună, binefacere; folos, avantaj.

Bine, adjectiv
Sinonime: prezentabil.

Bine, interjecție
Sinonime: bravo!  Binefacere, substantiv feminin
Sinonime: faptă bună, facere de bine, generozitate; avantaj, folos, profit; caritate, filantropie.  Bineţe, substantiv feminin plural
Sinonime: bună ziua, salut, salutare; (popular; în expresia) (a da binețe) a saluta.  Binefăcător (binefăcătoare), adjectiv
Sinonime: cumsecade, bun, generos, amabil, făcător de bine; folositor, util, binevenit; donator, filantrop, protector.  Blagoveştenie, substantiv feminin
Sinonime: bunăvestire.  Blană, substantiv feminin
Sinonime: bundă, cojoc, haină îmblănită, piele de animal (cu păr cu tot), şubă, (învechit) nafea, (regional) șop; chingă, masă, scândură, spetează, stinghie, șestină, tinichea, (popular) pleoapă.  Blând (blândă), adjectiv
Sinonime: blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.  Blândeţe, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.  Bogăţie, substantiv feminin
Sinonime: avere, avuţie, bunăstare, belşug, lux, prosperitate, comoară, tezaur, abundenţă, îmbelşugare, opulență, prisos, (regional) blagă, berechet; capital.  Boierie, substantiv feminin
Sinonime: dregătorie, funcţie înaltă, (învechit) evghenie; (familiar) trai bun, situaţie avantajoasă.  Bonjur, interjecție
Sinonime: bună ziua, salut, salutare; noroc.  Bonton, substantiv neutru (rar)
Sinonime: bună-creştere, distincție, eleganță, etichetă, maniere, politeţe.  Bucurie, substantiv feminin
Sinonime: încântare, jovialitate, mulţumire, satisfacţie, bună dispoziţie, desfătare, veselie, voioșie.  Ca, adverb
Sinonime: cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo.

Ca, prepoziție
Sinonime: cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la.

Ca, conjuncție
Sinonime: pentru ca, așa ca.

Că, conjuncție
Sinonime: căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.  Cald (caldă), adjectiv
Sinonime: călduros, pus la foc, încins; proaspăt, de curând, nou, recent; (figurat) amabil, binevoitor, cordial, prietenos, afectuos, sincer, bun, omenos.  Camaraderesc (camaraderească), adjectiv
Sinonime: prietenesc, tovărăşesc, colegial; loial, cinstit; onest, corect, cumsecade, de bună credinţă.  Caritabil (caritabilă), adjectiv
Sinonime: milos, generos, bun, filantrop, nobil.  Caritate, substantiv feminin
Sinonime: milă, generozitate, filantropie, bunătate.  Cavalereşte, adverb
Sinonime: cu politețe, cu amabilitate, cu bunăvoinţă; sincer, deschis, pe faţă.  Cavalerism, substantiv neutru
Sinonime: vitejie, eroism; politeţă, amabilitate, bunăvoinţă, generozitate, cinste; onestitate, sinceritate, lealitate.  Cheag, substantiv neutru
Sinonime: (biologie) chimozină, labferment, lactoferment, (regional) maia, presură; (biologie) coagul, (regional) străgheaţă, sânge închegat; stomac glandular; avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, periteag, situaţie, stare; (figurat) încropeală, rost, rostuială; (figurat) rezervă, resurse, bani.  Cherestea, substantiv feminin
Sinonime: lemnărie; (jargon) obraz, faţă, bun simț.  Cinstit (cinstită), adjectiv
Sinonime: onest, corect, cumsecade, de bună credinţă, loial; virtuos, cast, pur, nevinovat; stimat, onorat, respectat.  Clemenţă, substantiv feminin
Sinonime: indulgenţă, îndurare, generozitate, îngăduinţă, bunătate, blândeţe.  Cojoc, substantiv neutru
Sinonime: suman, bundă, şubă, sarică, blană, (regional) bituşcă, burcă.  Competent (competentă), adjectiv
Sinonime: priceput, pregătit; îndreptăţit, în drept, în materie, bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (învechit şi popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; avizat, chemat, autorizat.  Complezenţă, substantiv feminin
Sinonime: amabilitate, bunăvoinţă, servilitate.  Complotist, substantiv masculin
Sinonime: conspirator, uneltitor, răsculat, conjurat, răzvrătit, rebel, insurgent, (regional) buntuşnic.  Convenabil (convenabilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, acătării, nimerit, apt, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (familiar) pasabil, accesibil, moderat, rezonabil, (livresc) modic, ieftin.  Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  Corespunzător (corespunzătoare), adjectiv
Sinonime: conform, potrivit, convenabil, nimerit, bun.