Branșa, verb
Sinonime: a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni.

Branșă, substantiv feminin
Sinonime: meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.  Branșaj, substantiv
Sinonime: rămuriș, rămuriște.  Branşament, substantiv neutru
Sinonime: racordare, legătură, conectare, contact, unire, joncțiune, cuplare.  

---

Bifurcaţie, substantiv feminin
Sinonime: bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.  Braţ, substantiv neutru (figurat)
Sinonime: ram, ramură, ramificaţie, prelungire; branșă.

Brat, substantiv
Sinonime: frate.  Breaslă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: asociaţie, organizație; tagmă, rang, cin; meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; branșă.  Conecta, verb
Sinonime: a face legătura, a lega, a racorda, a branşa.  Disciplină, substantiv feminin
Sinonime: ordine, supunere, ascultare, conformare, regulă, rânduială; branşă, ştiinţă, obiect.  Racord, substantiv neutru
Sinonime: legătură, contact, branşament, joncţiune, împreunare, înnăditură; holendru.  Racorda, verb
Sinonime: a face contact, a lega, a împreuna, a face joncţiune, a înnădi, a branşa.  Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime: arborizație, branșă, braţ, despărțitură, diviziune, parte, prelungire, ramificare, ramură, schimbător de cale, subdiviziune, subîmpărțire, tranșă, tronson, (chimie) catenă laterală, (învechit) ramificațiune.  Specialitate, substantiv feminin
Sinonime: ramură, domeniu, branșă, disciplină; profesie, calificare.  Ambranşament, substantiv
Sinonime: branşament.  Conectare, substantiv
Sinonime: branșare, conexiune, racordare, sudare, unire.  Domeniu, substantiv
Sinonime: moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.  Debranșa, verb
Sinonime: a deconecta, a decupla, a întrerupe, a rupe, a suprima un branșament, a tăia.  Rămuriş, substantiv
Sinonime: branșaj, desiș, rămuriște.  Rămurişte, substantiv
Sinonime: branșaj, desiș, rămuriş.  Secţie, substantiv
Sinonime: arondisment, atelier, branșă, brigadă, capitol, celulă, circă, circumscripție, comisariat, compartiment, cvartal, district, diviziune, falangă, grupă, local, miliție, poliție, raion, ramificare, ramură, sală, secțiune, subdiviziune, subfilială, subunitate, trupă, unitate, (învechit) despărțire.  Ramură, substantiv
Sinonime: brahiblast, cracă, creangă, lemn, ram, rămurea, rămurică, (învechit și regional) stâlp, (regional) ratină, (regional) rază, (Transilvania) cloambă, (Transilvania, Bucovina și Oltenia) crac; branșă, disciplină, diviziune, domeniu, parte, rămureală, sector, specialitate, subdiviziune, subramură; ramificare, ramificație.

Rămura, verb
Sinonime: a se rămuri.  Branșe, substantiv (popular)
Sinonime: branșă.  Rămureală, substantiv
Sinonime: branșă, domeniu, ram, ramură, sector, specialitate.