Birui, verb
Sinonime: a învinge, a câștiga, a triumfa, a izbândi, a obţine victoria, a supune, a răpune, a înfrânge, a zdrobi, a nimici, a copleşi; a răzbi, a răzbate, a ieşi la liman, a izbuti, a scoate la capăt.  Biruinţă, substantiv feminin
Sinonime: izbândă, victorie, învingere; reușită, succes, triumf.  Biruit, adjectiv
Sinonime: înfrânt; toropit.  Biruitor, adjectiv și substantiv
Sinonime: victorios.  

---

Atotbiruitor (atotbiruitoare), adjectiv
Sinonime: biruitor, victorios, triumfător, învingător.  Bate, verb
Sinonime: a lovi, a da pumni (palme sau picioare), a boxa, a brutaliza, a maltrata, a vătăma, (regional) a jupăi; (reflexiv) a se război, a se lupta, a se răfui, a se încăiera, (învechit) a se oşti; a învinge, a birui, a izbândi, a înfrânge, a zdrobi, a nimici; (despre inimă) a zvâcni, a pulsa, a palpita; a străbate, a cutreiera, a umbla.  Conducător, substantiv masculin
Sinonime: cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer.

Conducător, adjectiv
Sinonime: guvernant, guvernamental, hegemon.  Conduce, verb
Sinonime: a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.  Cuceritor (cuceritoare), adjectiv
Sinonime: victorios, câştigător, învingător, biruitor; fermecător, încântător, şarmant, atrăgător, captivant.  Dirigui, verb (învechit)
Sinonime: a cârmui, a conduce, a dirija, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit și popular) a oblădui; (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui.  Dispune, verb
Sinonime: a alege cu fermitate, a aranja, a așeza, a avea (la dispoziție), a bate, a birui, a clasa, a clasifica, a comanda, a da dispoziții, a decide, a decreta, a deveni vesel, a distribui, a fi în voie bună, a fixa, a grupa, a hotărî, a împărți, a întocmi, a întrece, a învinge, a orândui, a ordona, a organiza, a petrece, a porunci, a poseda, a potrivi, a pune, a râde, a rândui, a repartiza, a se amuza, a se bucura, a se desfăta, a se distra, a se folosi după bunul plac, a se înveseli, a se veseli, a sistematiza, a stabili, a statornici, a stipula, (învechit) a conduce, (învechit) a dispoza, (învechit) a dispozarisi, (învechit) a drege, (învechit) a învăța, (învechit) a judeca, (învechit) a lega, (învechit) a libovi, (învechit) a poveli, (învechit) a se distrage, (învechit) a se eglendisi, (învechit) a tocmi, (popular) a chiti, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (rar) a prescrie.  Dobândi, verb
Sinonime: a primi, a căpăta, a obţine, a agonisi, a procura, (prin Transilvania) a însăma, a câştiga, a asimila, a repurta; a bate, a birui, a cuceri, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lua, a ocupa.  Doborî, verb
Sinonime: a răsturna, a prăbuşi, a da la pământ; a frânge, a supune, a răpune; a nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida, a birui, a copleşi; a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăvăli, a trânti, (popular şi familiar) a aşterne, (popular) a păli, (învechit şi regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera; a ajunge, a covârşi, a cuprinde, a împovăra, a înfrânge, a învinge, a năpădi, a podidi, a prinde, a răzbi, a toropi; (sport) a depăşi.  Domni, verb
Sinonime: a stăpâni, a fi domn, a conduce, a cârmui, a dirigui, a guverna, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui.  Domnitor, substantiv masculin
Sinonime: domn, monarh, voievod, crai, cneaz, cârmuitor, conducător, stăpânitor, suveran, vodă, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci.  Dovedi, verb
Sinonime: a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.  Frânge, verb
Sinonime: a bate, a birui, a curma, a devia, a extenua, a fractura, a înceta, a îndoi, a înfrânge, a întrece, a întrerupe, a învinge, a opri, a rupe, a se refracta.  Glorios (glorioasă), adjectiv
Sinonime: biruitor, celebru, distins, eclatant, faimos, falnic, ilustru, învingător, legendar, mărit, memorabil, preamărit, preaslăvit, renumit, reputat, slăvit, splendid, victorios, vitejesc.  Izbândă, substantiv feminin
Sinonime: victorie, biruinţă, reuşită, succes, ispravă, realizare.  Înfrânge, verb
Sinonime: a învinge, a birui, a răpune, a supune; a înăbuşi, a frânge, a sfărâma, a doborî.  Înfrânt (înfrântă), adjectiv
Sinonime: învins, biruit, copleşit, pus pe fugă, risipit, răpus, doborât.  Învingător (învingătoare), adjectiv
Sinonime: biruitor, câştigător, victorios.  Învinge, verb
Sinonime: a triumfa, a birui, a izbândi; a doborî, a nimici, a distruge, a înlătura, a cuceri, a răpune; a domina, a stăpâni, a prevala; a ieşi la capăt, a isprăvi, a răzbi, a prididi, a reuşi.  Învingere, substantiv feminin
Sinonime: biruinţă, victorie, izbândă, triumf.  Laur, substantiv masculin
Sinonime: ciumăfaie, dafin; (figurat) glorie, cinste, victorie, biruinţă.  Năpădi, verb
Sinonime: a împresura, a cuprinde, a înconjura; a copleşi, a doborî, a birui; a se năpusti, a năvăli, a cotropi, a da buzna, a tăbărî, a invada, a da năvală.  Podidi, verb
Sinonime: a izbucni, a țâșni, a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) năpădi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, a(-l) umple, (figurat) a(-l) doborî, (figurat) a(-l) lovi, (învechit) a povedi, (învechit) a(-l) preacovârși, (regional) a bucși.  Precumpăni, verb
Sinonime: a trece înainte, a covârşi, a birui, a triumfa; a echilibra, a compensa, a ţine în cumpănă.  Prididi, verb
Sinonime: a răzbi, a dovedi, a birui, a învinge.  Răpune, verb
Sinonime: a anihila, a asasina, a bate, a birui, a copleşi, a covârși, a cuprinde, a distruge, a doborî, a extermina, a face să piardă, a împovăra, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lipsi de viață, a mântui, a muri, a năpădi, a nimici, a omorî, a pierde, a potopi, a prăpădi, a răzbi, a sfărâma, a sfârși, a suprima, a ucide, a zdrobi, a zvânta, a-și pierde viața.  Răzbate, verb
Sinonime: a străbate, a răzbi, a pătrunde, a trece, a-și face drum, a se strecura, a se răspândi; a birui, a învinge, a cuprinde, a copleşi.  Răzbi, verb
Sinonime: a pătrunde, a răzbate, a trece, a înainta, a-şi face drum, a străbate, a se răspândi, a se strecura; a izbuti, a reuşi, a prididi, a dovedi, a ieşi la liman, a o scoate la capăt; a învinge, a răpune, a înfrânge, a birui, a copleşi, a cuprinde.  Sparge, verb
Sinonime: a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.  Supune, verb
Sinonime: a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.  Triumf, substantiv neutru
Sinonime: victorie, biruinţă; (figurat) succes, reuşită, izbândă, satisfacţie.  Triumfal (triumfală), adjectiv
Sinonime: biruitor; victorios; (figurat) măreţ, impunător, solemn, pompos.  Victorie, substantiv feminin
Sinonime: succes, biruinţă, izbândă, triumf.  Victorios (victorioasă), adjectiv
Sinonime: învingător, biruitor, triumfător.  Depăși, verb
Sinonime: a deborda, a devansa, a domina, a exceda, a surmonta, a trece înainte, a lăsa în urmă; a întrece; a dovedi; (figurat) a eclipsa; a birui, a înfrânge, a învinge, a răzbi, a covârşi.  Preacovârși, verb (învechit)
Sinonime: a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi.  Preabirui, verb (învechit)
Sinonime: a birui decisiv, a învinge categoric.  Dobânditor, adjectiv și substantiv
Sinonime: beneficiar, (învechit) biruitor, (învechit) cuceritor, (popular) căpătuit.  Toropit, adjectiv
Sinonime: amețit, amorțit, biruit, copleșit, moleșit, vlăguit, (regional) trândav; (regional) bătut zdravăn, distrus, nimicit, terciuit.  Toropi, verb
Sinonime: a ajunge, a ameți, a bate zdravăn, a birui, a buimăci, a copleși, a covârși, a culca la pământ, a cuprinde, a distruge, a făcălui, a înfrânge, a învinge, a lua în stăpânire, a moleși, a năpădi, a omorî, a podidi, a prinde, a răzbi, a snopi, a stâlci, a strica, a strivi (bătând, lovind), a stropși, a tăbăci, a ucide în bătaie, a zdrobi (în bătăi), (figurat) a doborî, (figurat) a lovi, (învechit) a preacovârși, (învechit) a se exalta.