Autor, substantiv
Sinonime: scriitor, (învechit) izvoditor, (grecism învechit) singraf; realizator; făptaş, făptuitor, (învechit) pricinuitor.  Autoraș, substantiv
Sinonime: (diminutiv depreciativ) autor.  Autoregla, verb
Sinonime: a (se) regla automat, a se autocorecta.  Autoreglaj, substantiv
Sinonime: autoreglare.  Autoreglare, substantiv
Sinonime: autocorecție, autoreglaj, feedback, reglare automată, retroacțiune.  Autoritar, adjectiv
Sinonime: absolut, absolutist, autocratic, autoritativ, despotic, dictatorial, dominator, imperativ, poruncitor, sever, tiranic, totalitar, tranșant, voluntar.  Autoritarism, substantiv
Sinonime: absolutism, act de autoritate, autocratism, autocrație, autoritate, bonapartism, caporalism, cezarism, despotism, dictatură, monocrație, omnipotență, prepotență, regim autoritar, tiranie, totalitarism.  Autoritate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.  Autoritativ, adjectiv
Sinonime: autoritar.  Autoriza, verb
Sinonime: a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.  Autorizare, substantiv
Sinonime: abilitare, autenticitate, autorizație, autorizațiune, delegare, exequatur, foc verde, împuternicire, împuternicit, îndreptățire, îngăduire, învestitură, permisiune, permitere, plenipotență, (învechit) hochimat, (învechit) îndrituire, (învechit) pozvolenie, (rar) autorizat.  Autorizat, adjectiv
Sinonime: (învechit) privilegiat; calificat, competent, îndreptăţit, priceput, (franţuzism învechit) ponderos.  Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  Autorlâc, substantiv (depreciativ)
Sinonime: beletristică, literatură, litere.  Autorulotă, substantiv
Sinonime: rulotă autopropulsată.  Autorutier, adjectiv
Sinonime: de transport auto.  

---

Absolut (absolută), adjectiv
Sinonime: autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.  Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  Acorda, verb
Sinonime: a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.  Aproba, verb
Sinonime: a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.  Asentiment, substantiv neutru
Sinonime: consimţământ, acord, aprobare, încuviinţare, acceptație (faptul de a accepta), autorizare, permisiune, sufragiu.  Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  Competent (competentă), adjectiv
Sinonime: priceput, pregătit; îndreptăţit, în drept, în materie, bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (învechit şi popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; avizat, chemat, autorizat.  Competenţă, substantiv feminin
Sinonime: pricepere, pregătire, autoritate; calitate, atribuţie.  Credit, substantiv neutru
Sinonime: împrumut, datorie, (popular) veresie; (figurat) preţuire, prestigiu, autoritate, apreciere, ascendent, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, influenţă, încredere, înrâurire, onoare, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază.  Dispensă, substantiv feminin
Sinonime: scutire, permisie; autorizaţie, îngăduinţă.

Dispensa, verb
Sinonime: a se lipsi, a renunţa; a scuti, a exonera, a se sustrage.  Dominaţie, substantiv feminin
Sinonime: dominare, conducere, stăpânire, oprimare, apăsare, exploatare, autoritate, control, domnie, putere.  Făptaş, substantiv masculin
Sinonime: autor, făptuitor; acuzat, încriminat, vinovat, infractor.  For, substantiv neutru
Sinonime: adunare, agora, autoritate, colocviu, conducere, instanţă, organ de stat, piaţă; (for interior) conștiință, cuget, gândire, spirit, suflet.  Glorie, substantiv feminin
Sinonime: aureolă, autoritate, celebritate, cinste, cinstire, elogiu, faimă, grandoare, imortalitate, laudă, magnificență, măreţie, mărime, mărire, notabilitate, notorietate, omagiu, onoare, pohfală, pohvalenie, pompă, popularitate, preamărire, preaslăvire, prestigiu, proslăvire, renume, reputaţie, slavă, slăvire, splendoare, star, strălucire, triumf, vedetă, (învechit) mărie.  Hegemonie, substantiv feminin
Sinonime: autoritate, dominare, dominație, prepotență, rol conducător, supremaţie.  Imperativ (imperativă), adjectiv
Sinonime: poruncitor, autoritar, obligatoriu, categoric.  Influenţă, substantiv feminin
Sinonime: înrâurire, trecere, autoritate.

Influenţa, verb
Sinonime: a catehiza, a inspira, a insufla, a îndoctrina, a înrâuri, a sugestiona.  Împuternicire, substantiv feminin
Sinonime: autorizare, mandat, procură, delegaţie.  Îndreptăţi, verb
Sinonime: a justifica, a autoriza, a da dreptul.  Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime: amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Licit (licită), adjectiv
Sinonime: admis, autorizat, îngăduit, legal, legitim, permis, regulat, tolerat.  Literator, substantiv
Sinonime: autor, dramaturg, literat, narator, om de litere, poet, prozator, romancier, scriitor.  Literatură, substantiv feminin
Sinonime: arta cuvântului, beletristică, bibliografie, poezie, proză, roman, scriere, teatru, (depreciativ) autorlâc, (învechit) scrieri frumoase, (învechit) scriitorie, (la plural) litere, (la plural) scrisori, (literatură de anticipație) science-fiction, (literatură populară) folclor, (literatură științifico-fantastică) science-fiction.  Oficialitate, substantiv feminin
Sinonime: autoritate, administraţie.  Omnipotent (omnipotentă), adjectiv
Sinonime: atotputernic, autocrat, cu autoritate absolută, invincibil, invulnerabil.  Permis, substantiv neutru
Sinonime: acreditare, agrement, autorizație, bilet de tranzit, certificat, consimțământ, dispensă, exeat, învoire, licență, pasavant, permisie, permisiune, viză, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac.

Permis, adjectiv
Sinonime: acceptat, admis, admisibil, autorizat, consimțit, încuviințat, îngăduit, legal, legitim, licit, tolerat.  Permisiune, substantiv feminin
Sinonime: învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.  Permite, verb
Sinonime: a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.  Pitac, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: patacă; (botanică) (pitacu-dracului) (regional) lămâiţă, urechea-babei; ban, gologan, para, piţulă, sfanţ, sorocovăţ, pataşcă, franc, autorizaţie, decret, dispoziţie, hotărâre, ordin, ordonanţă, permis, plângere, poruncă, reclamaţie.  Poruncitor, (poruncitoare)
Sinonime: autoritar, imperativ, voluntar, energic.  Posibil (posibilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, admisibil, autorizat, convenabil, cu putinţă, eventual, fezabil, imaginabil, licit, permis, potențial, practicabil, probabil, realizabil, virtual, (învechit și regional) putincios.  Prestanţă, substantiv feminin
Sinonime: ţinută, prestigiu, vază, consideraţie, autoritate.  Prestigiu, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, vază, consideraţie, prestanţă; (figurat) strălucire, farmec, atracţie.  Producător, substantiv masculin
Sinonime: agricultor, autor, cineast, creator, crescător, cultivator, elaborator, fabricant, furnizor, industriaș, inventator, realizator.

Producător, adjectiv
Sinonime: bogat, fecund, fertil, generator, gras, mănos, productiv, provocator, roditor, rodnic.  Putere, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.  Puternic (puternică), adjectiv
Sinonime: tare, voinic, viguros, zdravăn; intens, răsunător, viu, pătrunzător, adânc; (figurat) influent, autoritar, dominant.  Realizare, substantiv feminin
Sinonime: autorealizare, concretizare, creare, creaţie, executare, execuţie, facere, făurire, inventare, izbândă, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, lucrare, materializare, obţinere, operă, repurtare, reuşită, stabilire, succes, turnare, (învechit) realizație.  Scriitor, substantiv masculin
Sinonime: autor, descriptor, poet, prozator, dramaturg, vodevilist; (învechit) diac, logofăt.  Somitate, substantiv feminin
Sinonime: autoritate, personaj important, savant.  Ştire, substantiv feminin
Sinonime: veste, înştiinţare, noutate, informaţie, comunicare; cunoaştere, aprobare, învoire, permisie, autorizaţie.  Tiranie, substantiv feminin
Sinonime: absolutism, autocrație, autoritarism, bonapartism, caporalism, cezarism, despotism, dictatură, fascism, hitlerism, nazism, omnipotență, opresiune, samavolnicie, stalinism, teroare, totalitarism, (învechit) despoţie, (învechit) tirănie.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Voluntar (voluntară), adjectiv
Sinonime: hotărât, energic, autoritar, decis; încăpăţânat, îndărătnic, căpos; (adverb) de bună voie, de la sine, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni.  Zabet, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: guvernator, administrator, autoritate, stăpânire.  Autocraţie (autocraţii), substantiv feminin
Sinonime: despoţie, absolutism, tiranie, autoritarism, totalitarism, despotism, dictatură, monarhie.  Licenţă (licenţe), substantiv feminin
Sinonime: autorizaţie, permis, brevet, patentă; desfrâu, exces, imoralitate, desfrânare, poftă, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate; (locuțiune, licenţă poetică) abatere uşoară de la regulile gramaticale ale limbii.  Licențiat (licențiată), adjectiv
Sinonime: autorizat, diplomat, titrat, (învechit) licent; concediat, dat afară, demis, destituit, eliberat (din funcție).  Romancier (romancieri), substantiv masculin
Sinonime: autor (de romane), scriitor.  Personaj (personaje), substantiv neutru
Sinonime: autoritate, persoană importantă, celebritate, personalitate, somitate; caracter, protagonist, eroină, erou, rol.