Atestat, substantiv
Sinonime: certificat, diplomă.  Atestație, substantiv
Sinonime: afirmație, atestare, autentificație, brevet, certificat, diplomă, garanție, mărturisire, omologare, probă, ratificare, reconducție, validare, verificație.  

---

Act, substantiv neutru
Sinonime: document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.  Adeverinţă, substantiv feminin
Sinonime: act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris.

Adeverința, verb (învechit)
Sinonime: a (se) adeveri.  Buletin, substantiv neutru
Sinonime: adeverință, atestat, act de identitate, carte de identitate, certificat, dovadă, recipisă; comunicat, anunţ, înştiinţare; anuar, revistă, periodic, anale, hebdomadar, raport (periodic); cronică, jurnal, foaie, misivă, bilet.  Certificat, substantiv neutru
Sinonime: dovadă, atestat, înscris, adeverinţă, act doveditor, document.  Diplomă, substantiv feminin
Sinonime: act, atestat, brevet, bacalaureat, cartă, certificat, doctorat, licență, premiu, recompensă; zapis, document, uric, hrisov, parșemin, (familiar şi depreciativ) patalama.  Document, substantiv neutru
Sinonime: act, înscris, atestat; (învechit) zapis, hrisov, uric; hârtie, legitimaţie; confirmare, copie, dosar, fișier, manuscris, protocol, text.  Documentat (documentată), adjectiv
Sinonime: dovedit, susţinut, atestat; întemeiat, temeinic; informat, pregătit, erudit.  Hârtie, substantiv feminin
Sinonime: act, document, atestat, hrisov, uric.  Atestare, substantiv
Sinonime: adeverire, arătare, atestat, atestație, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovadă, dovedire, întărire, mărturie, probare, probă, (învechit) atestăluire, (învechit) atestăluit, (livresc) coroborare.  Demonstrat, adjectiv
Sinonime: atestat, certificat, constatat, dovedit, calculat, justificat, stabilit.  Factual, adjectiv
Sinonime: atestat, faptic, observabil, real.  Afirmațiune, substantiv
Sinonime: afirmație, alegație, aserțiune, atestație, comunicație, confirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, proclamație, propoziție, relatare, spusă, teză, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit) voroavă.  Autentificație, substantiv
Sinonime: atestație, autentificare, confirmație, garanție, legalizare, omologare, probă, ratificare, ratificație, reconducție, validare, verificație.  Viză (vize), substantiv
Sinonime: atestație, autorizație, exeat, însemnare, licență, parafă, permis, semn, semnătură, ștampilă; (topografie) miră; (ihtiologie) sturion.  Abilitat, adjectiv
Sinonime: atestat, autorizat, gradat, împuternicit.  Adeveritor, adjectiv
Sinonime: atestator, certificator, doveditor, întăritor, probator.  Atestăluit, substantiv (învechit)
Sinonime: atestare, confirmare.

Atestăluit, adjectiv (învechit)
Sinonime: atestat.