Asediu, substantiv
Sinonime:
asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (învechit) ocol, (grecism învechit) poliorchie.
Blocadă, substantiv feminin Sinonime:
împresurare, încercuire, asediu, izolare, închidere, asediere.
Asediere, substantiv
Sinonime:
asediu.
Despresura, verb
Sinonime:
a debloca, a desprinde, a face să înceteze presiunea, a ridica asediul, a scoate din încercuire, (variantă) a despresora.
Poliorchie, substantiv
Sinonime:
asediere, asediu, împresurare, încercuire, înconjurare.
Încunjurătură, substantiv
Sinonime:
(învechit) asediu, mers cotit, ocol, umblătură multă.
Asediat, adjectiv
Sinonime:
asaltat, împresurat, supus unui asediu, (figurat) copleșit.
Încercuire, substantiv
Sinonime:
asediere, asediu, împresurare, înconjurare, învăluire, strângere ca într-un cerc, trasare de cercuri, (grecism învechit) poliorchie, (învechit) ocol, (învechit) strângere cu cercuri.
Împresurare, substantiv
Sinonime:
acoperire cu pământ, asediere, asediu, îmbrățișare, încercuire, înconjurare, sugrumare, uzurpare, (figurat) copleșire, (grecism învechit) poliorchie, (învechit) împresurătură, (învechit) ocol.
Poliorghie, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
asediere, asediu, împresurare, încercuire, înconjurare, (variantă) poliorchie.
Obsidional, adjectiv
Sinonime:
(antichitate) de asediu.
Obsidiune, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
asediere, asediu.
