Ascuțire, substantiv
Sinonime:
ascuțitură, (învechit) ascuțeală; (figurat) agerime, intensificare, istețime.
Istețime, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, agerime, destoinicie, deșteptăciune, dexteritate, dibăcie, duh, ingeniozitate, inteligență, iscusință, isteție, îndemânare, minte, perspicacitate, pricepere, spirit, știință, talent, ușurință, viclenie, vicleșug, (figurat) ascuțime, (figurat) ascuțire, (învechit și popular) glagore, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) isteciune, (învechit) istețeală, (învechit) ișchiuzarlâc, (învechit) îndrăzneală, (învechit) marafet, (învechit) politichie, (învechit) practică, (învechit) viclenire, (învechit) viclenit, (învechit) vicleșugire, (învechit) vioiciune, (popular) hâtrie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pricepuție, (regional) schităcie.
Ciuguleală, substantiv
Sinonime:
ascuțire proastă, ceartă, ciugulire, ciugulit, ciupire, lăsare de urme, mâncat frugal, (regional; figurat) sărutare; boabe, grăunțe.
Înăsprire, substantiv
Sinonime:
agravare, ascuțire, asprire, înăsprit, încordare, înrăutățire, necomunicativitate, răcire (a vremii), scrobire, severitate, (învechit) năsprire.
Ascuțitură, substantiv
Sinonime:
ascuțire, vârf, (învechit) ascuțeală.
