Armonie, substantiv feminin
Sinonime: acord, concordanţă, consens, potrivire, bună înţelegere; omogenitate, regularitate, simetrie, unanimitate.  

---

Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  Cacofonic (cacofonică), adjectiv
Sinonime: urât, disgraţios, nearmonios, lipsit de armonie, neliterar.  Concorda, verb
Sinonime: a cadra, a coincide, a consuna, a corespunde, a fi de acord, a fi în concordanță deplină, a se afla în armonie perfectă, a se armoniza, a se asorta, a se potrivi, (învechit) a conglăsui, (popular) a se lovi, (prin Bucovina și Moldova) a se știmui.  Corespondenţă, substantiv feminin
Sinonime: epistolă, scrisoare, poştă; concordanţă, armonie, potrivire; (gramatică) (corespondenţa timpurilor) consecuţia timpurilor; (matematică) simetrie.  Cumpănă, substantiv feminin
Sinonime: cântar, balanță; echilibru, armonie, măsură; (figurat) primejdie, nenorocire, necaz, încercare; (Banat şi Transilvania) ghermăn; (astronomie; articulat) balanţa; (tehnică) boloboc, nivelă cu bulă de aer; (tehnică) capră, (la plural) aripi; aripă, cruce, crucea dinainte, posadă, restrişte, schimbătoare, spetează.  Decalaj, substantiv neutru
Sinonime: decalare, dezacord, diferenţă, disproporție, distanțare, ecart, lipsă de armonie, nepotrivire, report, retard, ruptură.  Disparat (disparată), adjectiv
Sinonime: răzleţ, desperecheat, izolat, descompletat, stingher, lipsit de legătură, lipsit de armonie, lipsit de simetrie.  Echilibru, substantiv neutru
Sinonime: stabilitate, statornicie, cumpănă, cumpăneală, cumpănire, (rar) statică; (figurat) linişte, împăcare, tihnă, armonie.  Farmec, substantiv neutru
Sinonime: vrajă, descântec, magie, fermecătorie, fermecătură, frumuseţe, graţie, armonie, desfătare, plăcere, încântare, fascinaţie, captivare, atracţie, (figurat) poezie, drăgălăşenie, haz, (familiar) chichirez; (figurat) savoare, sevă, suculenţă.  Hibrid (hibridă), adjectiv
Sinonime: corcit, amestecat; fără armonie, dispersat, nepotrivit.  Pace, substantiv feminin
Sinonime: linişte, tăcere, calm, serenitate, seninătate; împăcare, armonie, reculegere, reconciliere; înţelegere, acord, învoială.  Senin, substantiv neutru
Sinonime: seninătate, limpezime, claritate, puritate, transparenţă; (figurat) linişte, pace, împăcare, calm, armonie, înţelegere, satisfacţie, fericire.  Seninătate, substantiv feminin
Sinonime: limpezime, claritate, puritate; (figurat) tihnă, linişte, pace, împăcare, calm, armonie.  Sonoritate, substantiv feminin
Sinonime: acustică, amploare, armonie, fonie, muzicalitate, plenitudine, rezonanță, sunet, timbru, unisonanță.  Simetrie, substantiv feminin
Sinonime: acord, armonie, asemănare, concordanţă, echilibru, ordine, potrivire, proporţie, proporţionalitate, regularitate, similitudine.  Articulaţie, substantiv
Sinonime: pronunţare; (anatomie) încheietură, (învechit şi popular) nod, (învechit) armonie, (figurat, la plural) balamale, (anatomie) (articulaţie semimobilă) amfiartroză.  Concert, substantiv
Sinonime: audiție, reprezentație, recital; compoziţie muzicală; acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire.  Cacofonie, substantiv
Sinonime: cacofonism, disonanță, lipsă de armonie; (amestec neplăcut de sunete care deranjează) zgomot, zarvă, tumult, vacarm.  Compatibilitate, substantiv
Sinonime: acord, afinitate, armonie, concordanță, corelație, corespondență, conexiune, potrivire, relevanță; (expresie) (compatibilitate inversă) retrocompatibilitate.  Concordie, substantiv
Sinonime: acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire.  Discordanţă, substantiv
Sinonime: distonanță, dezacord, lipsă de armonie, nepotrivire.  Eufonie, substantiv
Sinonime: armonie, consonanță, muzicalitate.  Muzicalitate, substantiv
Sinonime: cantabilitate, armonie, sonoritate, eufonie.  Euritmie, substantiv
Sinonime: armonie, echilibru.  Indivizibilitate, substantiv
Sinonime: armonie, consimțământ, unanimitate, uniformitate, unitate.  Proporţionalitate, substantiv
Sinonime: armonie, simetrie, uniformitate.  Sinarmonie, substantiv
Sinonime: armonie vocalică.  Sinarmonism, substantiv
Sinonime: armonie vocalică, sinarmonie.  Unisonanţă, substantiv
Sinonime: acord, armonie, consonanţă.  Unison, substantiv
Sinonime: acord, armonie, concordanță, conformitate, consonanță, eufonie, euritmie; (locuţiune; la unison) împreună, în același timp, în acord, în armonie, în bloc, în comun, în cor, pe o singură voce, simultan.  Serenitate, substantiv
Sinonime: acalmie, armonie, beatitudine, calm, echilibru, liniște, placiditate, seninătate.  Unitate, substantiv
Sinonime: cifră, număr, unu; armonie, coeziune, fraternitate, identitate, indivizibilitate, legătură, omogenitate, solidaritate, tot indivizibil, tot unitar, uniformitate, unime, unire, (unitate statistică) individ; armată, batalion, divizie, formație militară, oaste, pluton, regiment, secție, trupă; departament, firmă, institut, instituție, întreprindere, minister, prefectură, sector, sferă.  Omogeneitate, substantiv
Sinonime: armonie, coerență, coeziune, compactitate, consistență, duritate, fixitate, omogenitate, regularitate, soliditate, stabilitate, uniformitate, unitate.  Discord (discordă), adjectiv
Sinonime: dezacordat, discordat, lipsit de armonie, neacordat, nearmonios.  Împăciuire, substantiv
Sinonime: acord, armonie, concordie, împăcare, înțelegere, pace, unire, (livresc) concert, (popular) potriveală.  Armonia, verb
Sinonime: a (se) armoniza, a (se) pune în armonie, a trăi în armonie.  Dizarmonie, substantiv
Sinonime: discordanță, disonanță, lipsă de armonie, (învechit) desunanță, (învechit) disunanță.  Dezarmonie, substantiv
Sinonime: cacofonie, dezacord, disarmonie, discordanță, discordie, discrepanță, disharmonie, distonanță, dizarmonie, lipsă de armonie.  Potrivire, substantiv
Sinonime: acord, adecvare, afinitate, ajustare, armonie, armonizare, asortare, coincidență, compatibilitate, concordanță, corespondență, dozare, împotrivire, nimereală, opoziție, opunere, potrivit, reglare, rezistență.