Armătură, substantiv
Sinonime: armură.

Armatură, substantiv
Sinonime: (muzică) armură; armătură.  

---

Baza, verb (reflexiv)
Sinonime: a se sprijini, a se rezema, a se propti; (figurat) a se încrede, a avea încredere, a se lăsa în nădejdea (cuiva), a se bizui, a conta (pe cineva sau pe ceva).

Bază, substantiv feminin
Sinonime: temelie, fundament, fundație; temei, esenţă, valoare; origine, izvor, rădăcină, sorginte; armătură; piedestal, soclu.  Structură, substantiv feminin
Sinonime: organizare, aranjare, aranjament, alcătuire, arhitectură, sistem, ierarhie, schemă; agenție, organizație, organism; cadru, armătură, conformație, constituție, construcție, osatură, schelet, textură.  Eșafodaj, substantiv neutru
Sinonime: armătură, eșafod, eșafodare, morman, piramidă, plan, platformă, schelă, schemă, schiță, structură, (regional) alaș, (regional) pat, (variantă) eșafodagiu.  Arsenal (arsenale), substantiv neutru
Sinonime: echipament; artilerie, șantier; panoplie; (învechit) armătură, spătărie.  Armură, substantiv
Sinonime: (muzică) armătură, (învechit) signatură; (textilă) legătură.  Șenaj, substantiv
Sinonime: ancorare, armătură, fixare, îmbinare, tirant.  Batiu, substantiv
Sinonime: ancadrament, armătură, banc, cadru, carcasă, caroserie, cocă, structură, suport, șarpantă, șasiu.