Aptitudine, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.  

---

Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Aplecare, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, plecare, încovoiere, îndoire, curbare, flexiune; (figurat) predispoziție, înclinaţie, aplicare, aptitudine, tragere (pentru ceva).  Aplicare, substantiv feminin
Sinonime: aplicat, fixare, folosire, întrebuințare, potrivire, punere în practică, realizare concretă, utilizare; (figurat) aplecare, aplicație, aptitudine, deprindere, înclinare, predispoziţie, talent.  Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.  Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  Capacitate, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.  Chemare, substantiv feminin
Sinonime: solicitare, apel, poftire, invitaţie, invocare; ordin, dispoziţie, citaţie, convocare; (figurat) înclinaţie, pasiune, vocaţie, aptitudine, talent; menire, misiune, rol, scop.  Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, capacitate, vrednicie, pricepere, iscusinţă.  Facultate, substantiv feminin
Sinonime: capacitate, posibilitate, aptitudine, calitate, însuşire, talent; academie, campus, colegiu, institut de învățământ superior, universitate.  Pornire, substantiv feminin
Sinonime: antipatie, aptitudine, aspirație, avânt, demaraj, deplasare, dezlănțuire, ducă, dușmănie, elan, entuziasm, furie, imbold, impuls, invidie, înclinare, îndemn, înverşunare, lansare în execuție, mişcare, patimă, plecare, predispoziţie, tendinţă, urnire, violenţă, (învechit) purcedere, purces, (popular) porneală.  Posibilitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, cale, capacitate, eventualitate, facultate, latenţă, mijloc, mod, modalitate, ocazie, oportunitate, potențialitate, probabilitate, putere, putinţă, resursă, șansă, virtualitate.  Predispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, aplecare, predispunere, aptitudine; receptivitate, sensibilitate, înţelegere.  Simţ, substantiv neutru
Sinonime: simţire; instinct, natură; înclinaţie, aptitudine.  Stofă, substantiv feminin
Sinonime: bucleu, draperie, liberti, postav, țesătură, (învechit și regional) cumaș, (la plural) textile, (regional) pănură; (figurat) aptitudine, calitate, caracter, dispoziție, fire, material, merit, natură, predispoziție, substanţă, talent; (variantă) ștofă.  Talent, substantiv neutru
Sinonime: dar, har, aptitudine, dotare, capacitate, dispoziție, înzestrare, chemare, vocaţie, geniu; iscusinţă, pricepere, îndemânare, dibăcie, dexteritate, măiestrie.  Vocaţie, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atracție, atracțiune, capacitate, chemare, destinație, dispoziție, dispozițiune, geniu, înclinare, înclinaţie, misiune, pornire, predestinare, predestinație, predispoziţie, rol, sacerdoțiu, talent, (învechit) vocațiune.  Detectivism, substantiv
Sinonime: aptitudine de detectiv, atitudine de detectiv, manieră de detectiv.  Tragere, substantiv
Sinonime: aplecare, aplicaţie, aptitudine, aruncare, atracţie, chemare, dar, descălţare, descărcare, dezbrăcare, extragere, fricţionare, har, înclinare, înclinaţie, încuiere, întindere, înzestrare, masare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, publicare, scoatere, smulgere, suflare, sunare, talent, trasare, trefilare, vocaţie.  Bosă, substantiv
Sinonime: ridicătură naturală; (medicină) protuberanță, umflătură, proeminență; aptitudine, capacitate, dar.  Înzestrare, substantiv
Sinonime: aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, capacitate, chemare, dar, dotare, dotație, echipare, har, înclinare, înclinație, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prevedere, propensiune, talent, utilare, vocație, (popular) tragere; (învechit) aplecăciune, plecare.  Plecare, substantiv
Sinonime: afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.  Propensiune, substantiv
Sinonime: aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație.