Aproba, verb
Sinonime: a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.  Aprobare, substantiv
Sinonime: acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare; (figurat) lumină verde, undă verde; încuviinţare, agrement.  Aprobat, adjectiv
Sinonime: acceptat, admis.  Aprobație, substantiv (învechit)
Sinonime: acord, agrement, aprobare, asentiment, autorizare, confirmare, consimțământ, omologare, permisiune, ratificare, sufragiu, (învechit) aprobațiune.  Aprobativ, adjectiv
Sinonime: aprobator.  Aprobator, adjectiv
Sinonime: apreciator, aprobativ, favorabil.  

---

Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  Aclama, verb
Sinonime: a aplauda, a aproba, a striga, a ovaţiona.  Acorda, verb
Sinonime: a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.  Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  Asentiment, substantiv neutru
Sinonime: consimţământ, acord, aprobare, încuviinţare, acceptație (faptul de a accepta), autorizare, permisiune, sufragiu.  Autoriza, verb
Sinonime: a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.  Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  Concede, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.  Concurs, substantiv neutru
Sinonime: acord, ajutor, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.  Consimţământ, substantiv neutru
Sinonime: încuviințare, acord, aviz, aprobare, adeziune, părere favorabilă.  Consimţi, verb
Sinonime: a fi de acord, a-și da consimțământul, a aproba, a încuviinţa, a fi de părere, a accepta, a admite.  Dezlegare, substantiv feminin
Sinonime: rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.  Încuviinţa, verb
Sinonime: a aproba, a consimţi, a fi de acord, a îngădui, a permite.  Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime: amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.  Învoi, verb
Sinonime: a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.  Învoială, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.  Libertate, substantiv feminin
Sinonime: abatere de la normă, aprobare, autonomie, dezinvoltură, independenţă, indeterminism, învoire, liber-arbitru, libertinaj, libertinism, licență, neatârnare, nonconformism, permisiune, suveranitate, ușurință, (învechit și popular) slobozenie, (învechit și regional) slobozie, (învechit) liberaliciune, (învechit) nedependență, (învechit) volnicie, (popular) revoluție, (rar) timp liber.  Mulţumi, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.  Ovaţie, substantiv feminin
Sinonime: aclamaţie, aplaudare, aprobațiune, (plural) urale, (rar) vivat, (variantă) ovațiune.  Permisiune, substantiv feminin
Sinonime: învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.  Permite, verb
Sinonime: a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.  Sancţiona, verb
Sinonime: a aproba, a confirma, a încuviinţa, a statornici, a consfinţi; a condamna, a pedepsi, a osândi.  Sancţiune, substantiv feminin
Sinonime: confirmare, aprobare, consfinţire; pedeapsă, osândă, condamnare, penalizare, mustrare, dojană, admonestare.  Slobozenie, substantiv feminin
Sinonime: libertate, autonomie, independenţă; permisiune, îngăduinţă, voie, aprobare, dezlegare.  Subscrie, verb
Sinonime: a semna, a iscăli; (figurat) a aproba, a confirma, a fi de acord; a participa, a se asocia, a colabora.  Sufragiu, substantiv neutru
Sinonime: vot, adeziune, aprobare, asentiment.  Ştire, substantiv feminin
Sinonime: veste, înştiinţare, noutate, informaţie, comunicare; cunoaştere, aprobare, învoire, permisie, autorizaţie.  Viza, verb
Sinonime: a aproba, a confirma, a considera valabil; a ţinti, a ochi, a fixa ca obiectiv; a se referi, a face aluzie.  Voie, substantiv feminin
Sinonime: voinţă, vrere, intenţie, dorinţă; poftă, chef, plăcere, gust, opţiune; permisiune, încuviinţare, învoire, aprobare, acord.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Cauţiona, verb
Sinonime: a aproba, a avaliza, a chezășui, a da cauțiune, a gaja, a garanta, a patrona, a sprijini, (învechit) a cauțiuna.  Acceptare (acceptări), substantiv feminin
Sinonime: accept, acceptat, admitere, aprobare, asentiment, autorizare, consimțire, primire, recunoaștere, (învechit) acceptație.  Acceptat (acceptată), adjectiv
Sinonime: aprobat, admis, primit; recunoscut, (învechit) recept.  Admis, adjectiv
Sinonime: aprobat; acceptat, primit, reuşit.  Admitere, substantiv
Sinonime: aprobare; acceptare, primire.  Complimenta, verb
Sinonime: a aplauda, a aproba, a felicita, a flata, a congratula, a lăuda, a măguli, a saluta.  Conglăsuire, substantiv
Sinonime: aprobare, învoire, acord unanim, unanimitate.  Consimţire, substantiv
Sinonime: consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord.  Accept, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, consimțământ.  Aclamație (aclamații), substantiv
Sinonime: aclamare, aprobațiune, ovație, vivat, (variantă) aclamațiune.  Acceptație, substantiv
Sinonime: accept, acceptare, acord, agrement, aprobare, asentiment, consimțământ, omologare, permisiune, (învechit) acceptațiune, (învechit) aprobație.  Meliorativ, adjectiv
Sinonime: (despre cuvinte, expresii) apreciativ, aprobativ, elogios, favorabil, laudativ, valorizant.  Admisiune, substantiv
Sinonime: admisie, admitere, aprobare, intrare, introducție.  Benedicțiune, substantiv
Sinonime: absoluție, absoluțiune, aprobațiune, binecuvântare, blagoslovire, consecrație, grație.  Consecrație, substantiv
Sinonime: aprobațiune, benedicțiune, botez, confirmație, consacrare, consacrație, consacrațiune, inaugurație, inaugurațiune, ordinație, sacrament, sacrare, validare.  Pozvol, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  Pozvolenie, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  Posluşanie, substantiv
Sinonime: (învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.  Ogodi, verb
Sinonime: (învechit) a accepta, a admite, a agodi, a aproba, a aștepta, a consimți, a fi plăcut, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a îngriji, a învoi, a lăsa, a permite, a plăcea, a primi, a respecta, a se târgui, a se tocmi, a trăi după plac, a trăi liber, a vedea de.  Pozvoli, verb
Sinonime: (regional) a accepta, a admite, a aproba, a autoriza, a consimți, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite, a primi.