Aparent (aparentă), adjectiv
Sinonime: nereal, iluzoriu, imaginar, înşelător, fals; vădit, vizibil, transparent, limpede, incontestabil, ostensibil.  Aparență, substantiv feminin
Sinonime: aspect, înfăţişare, faţă, alură, fizionomie; iluzie, imagine, formă.  

---

Afectare, substantiv feminin
Sinonime: aer, aparență, artificialitate, bombasticism, căutare, comportare nenaturală, emfază, exagerare, fandoseală, grandilocvență, impresionare, întristare, manieră, manierism, patos, prejudiciere, prețiozitate, retorism, sclifoseală, (popular și familiar) izmeneală, (popular și familiar) scălâmbăială; destinare, ipotecare; afectație.  Alură, substantiv feminin
Sinonime: înfăţişare, faţă, aspect, chip, portret, aer, aparență, atitudine, conduită.  Aspect, substantiv neutru
Sinonime: înfăţişare, aparență, faţă, fizionomie, profil, aer, alură, configurație.  Fenomen, substantiv neutru
Sinonime: manifestare, aspect, stare, aparenţă, proces, fapt, epifenomen, eveniment, manifestație, minune, miracol, raritate; (fenomen antropic) fenomen antropogen, fenomen antropogenic.  Ficţiune, substantiv feminin
Sinonime: născocire, plăsmuire, aparenţă, minciună, irealitate, basm.  Figura, verb
Sinonime: a fi prezent, a nu lipsi, a apare, a se găsi, a se afla, a exista; a juca (teatru), a deţine un rol; a(-și) închipui, a(-și) imagina, a(-și) înfăţişa, a(-și) reprezenta, a vedea.

Figură, substantiv feminin
Sinonime: chip, faţă, obraz, mutră, persoană, om, ins, individ, tip, efigie, fizionomie, mină, portret, profil, siluetă; aparență, aspect, clișeu, conformație, formă, ilustrație, desen, schiţă, imagine, simbol, piesă, poziţie, reprezentare, schemă, tablou, vinietă; (figură de stil) trop, (învechit) shimă, alegorie, hipotipoză, litotă, metaforă.  Grimasă, substantiv feminin
Sinonime: aparență înșelătoare (mincinoasă), contorsiune, crispație, disimulare, mimică, mină, rictus, scălâmbăiere, scălâmbăitură, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură, strâmbet, (popular şi familiar) scălâmbăială, (rar) schimă.  Înfăţişare, substantiv feminin
Sinonime: prezentare, apariţie; aspect, formă, aparență, faţă.  Lustru, substantiv neutru
Sinonime: luciu, pospăială, spoială, strălucire, (învechit) perdaf; (depreciativ) superficialitate, aparență.  Masca, verb
Sinonime: a ascunde, a tăinui, a acoperi, a camufla, a deghiza, a disimula, a travesti.

Mască, substantiv feminin
Sinonime: machiaj, grimă, fard, cremă; înfăţişare, aspect, aparenţă, expresie, faţă, mină.  Miraj, substantiv neutru
Sinonime: aparență, apariție, atracţie, fantasmă, fantezie, farmec, fascinație, fata morgana, halucinație, himeră, iluzie (deșartă), imaginație, imagine înșelătoare, irealitate, închipuire, nălucire, nonsens, obsesie, părere, revelație, reverie, spectru, speranţă falsă, umbră, utopie, vedenie, (variantă) miragiu.  Părea, verb
Sinonime: a face impresia, a avea aparenţa, a se vedea.  Pospai, substantiv neutru
Sinonime: pulbere, praf, pudră; (figurat) superficialitate, lustru, spoială, aparenţă, pospăială.  Pospăială, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) lustru, aparenţă, spoială, superficialitate, pospai.  Sindrom, substantiv neutru
Sinonime: afecțiune, aparență, boală, maladie, prodrom, (plural) simptome.  Umbră, substantiv feminin
Sinonime: obscuritate, întunecime, loc răcoros, răcoare; fantomă, nălucă, mogâldeaţă, stafie; (figurat) iluzie, aparenţă, părere.  Val, substantiv neutru
Sinonime: talaz, trâmbă; sul, vălătuc; meterez, şanţ; cumpănă, încercare grea.

Văl, substantiv neutru
Sinonime: pânză, acoperământ diafan, ţesătură, voal; aparenţă, ascunziş, mască, pretext.  Simulacru (simulacre), substantiv neutru
Sinonime: aparență, caricatură, imitație, maimuțărie, minciună, simulație, spoială; divinitate, dumnezeu, idol, zeitate, zeu.  Culoare, substantiv
Sinonime: colorație, colorit, nuanță, pigment, tentă, tonalitate, vopsea; (rar) maslă; alură, aparență, aspect; (figurat) drapel, semn, steag.  Facies, substantiv
Sinonime: aspect exterior, fizionomie, portret, aparență, configurație, înfățișare, morfologie, structură.  Faţadă, substantiv
Sinonime: aparență, aspect, exterior, faţă, frontispiciu, fronton, mască; (locuțiune) (de fațadă) de ochii lumii, de formă.  Fațetă (fațete), substantiv
Sinonime: fațadă, față; (la figurat) alură, aparență, aspect specific, mină, prestanță, siluetă.  Atrapă, substantiv
Sinonime: (franțuzism) aparență înșelătoare, cursă, farsă, păcăleală; manechin, mulaj, siluetă.  Iluziune, substantiv
Sinonime: aberație, amăgire, aparență, fantasmă, himeră, iluzie, irealitate, închipuire, înșelare, miraj, nerealitate, speranță deșartă, superstiție, utopie, vedenie.  -fan (-fanie), sufix
Sinonime: aparență, apariție, manifestare, revelație, strălucire, transparență.  Optică, substantiv
Sinonime: aparență, aspect, clarviziune, mentalitate, psihologie, punct de vedere, viziune; catoptrică, dioptrică, spectroscopie.  Exteriorizare, substantiv
Sinonime: (psihologie) afirmare, aparență, exprimare, manifestare.  Suprafaţă, substantiv
Sinonime: anvergură, arie, cuprins, față, întindere, întins, mărime, regiune, spațiu, teritoriu, zonă, (figurat) aparență, (figurat) exterior, (învechit) cuprindere, (învechit) olat, (învechit) surfață.