Amăgi, verb
Sinonime: a înşela, a duce cu vorba, a ispiti, a ademeni, a deruta, a induce în eroare, a atrage, a păcăli.  Amăgiaș, substantiv
Sinonime: păcăleală.  Amăgie, substantiv (învechit)
Sinonime: amăgire.  Amăgire, substantiv
Sinonime: înşelare; seducere; iluzie, (livresc) himeră, (figurat) minciună.  Amăgișag, substantiv (regional)
Sinonime: înșelare.  Amăgit, adjectiv
Sinonime: înşelat; sedus.  Amăgitoare, substantiv (regional)
Sinonime: (ornitologie) berbecel.  Amăgitor (amăgitoare), adjectiv
Sinonime: înşelător, derutant, ademenitor, ispititor, iluzoriu; (rar) falacios.  

---

Ademeni, verb
Sinonime: a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a îmbia, a corupe, a amăgi, a înşela, a tenta.  Amăgeală, substantiv feminin
Sinonime: amăgire, momeală, viclenie, minciună, șiretlic, capcană.  Deşert (deșartă), adjectiv
Sinonime: gol, pustiu, nelocuit, nepopulat; vanitos, mândru, orgolios; amăgitor, efemer, găunos, iluzoriu, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, ireal, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.  Duce, verb
Sinonime: a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.  Dus (dusă), adjectiv
Sinonime: îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, căzut, înfundat; ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.  Frige, verb
Sinonime: a (se) arde, a dogori, a pârjoli, a pârli, a perpeli, a prăji, a pune la foc; (familiar) a se păcăli, a se înşela, a păgubi, a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa; a suferi un eșec, a rămâne păgubaș.  Fum, substantiv neutru
Sinonime: brumă, ceață, dezinfectare, emanație, exhalație, fumerolă, fumigație, gaz, mofetă, negură, pâclă, praf, smog; (învechit) casă, cămin, gospodărie; (figurat) amăgire, deșertăciune, înceţoşare, întunecare; (figurat, la plural) aroganţă, făloșenie, fudulie, împăunare, înfumurare, îngâmfare, preţiozitate, trufie.  Himeră, substantiv feminin
Sinonime: amăgire, fantasmă, fantomă, folie, iluzie, imaginație, închipuire, miraj, nălucire, utopie; (variante) chimeră, imeră.  Iluzie, substantiv feminin
Sinonime: închipuire, himeră, fantezie, nălucire, înşelăciune, amăgire.  Iluziona, verb
Sinonime: a-şi închipui, a visa, a se amăgi, a se lăsa dus, a pluti în ireal.  Iluzoriu (iluzorie), adjectiv
Sinonime: amăgitor, înșelător, ireal, irealizabil.  Încânta, verb
Sinonime: a captiva, a fermeca, a vrăji, a entuziasma; a amăgi, a înşela, a duce cu vorba.  Înşela, verb
Sinonime: a induce în eroare, a amăgi, a minţi, a dezamăgi, a falsifica, a trage pe sfoară, a păcăli.  Înşelătorie, substantiv feminin
Sinonime: tragere pe sfoară, inducere în eroare, amăgire, minciună, păcăleală, falsificare.  Legăna, verb
Sinonime: a se balansa, a se clătina, a oscila; (reflexiv) a se amăgi, a se lăsa dus.  Luneca, verb
Sinonime: a se strecura, a se deplasa; a cădea, a se prăvăli, a coborî; (învechit) a se amăgi, a se înşela.  Mângâietor (mângâietoare), adjectiv
Sinonime: afectuos, alinător, alintător, amăgitor, consolator, desfătător, dezmierdat, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, fermecător, iubitor, încântător, încurajator, măgulitor, plăcut, tandru, vrăjitor, (figurat) cald, (învechit și regional) mângâitor, (învechit) mângâios, (rar) consolant, (variantă) măngăitor, (variantă) măngănietoriu, (variantă) măngâietor, (variantă) mângăietor, (variantă) mângăitor.  Momi, verb
Sinonime: a amăgi, a ademeni, a atrage, a înşela.  Orbi, verb
Sinonime: a-şi pierde vederea, a nu vedea; a înşela, a amăgi, a deruta.  Păcăleală, substantiv feminin
Sinonime: glumă, farsă, festă, poznă, renghi, amăgire, cabazlâc, cacealma, banc.  Păcăli, verb
Sinonime: a înşela, a amăgi, a prosti, a juca renghiul, a face festa, a trage pe sfoară, a induce în eroare.  Seducţie, substantiv feminin
Sinonime: ademenire, amăgire, atracţie, captivare, corupere, corupţie, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, ispită, încântare, pervertire, răpire, seducere, seducțiune, subjugare, tentație, vrăjire, (figurat, rar) nadă, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) năpastă, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală.  Specios (specioasă), adjectiv
Sinonime: aparent, amăgitor, înşelător, iluzoriu.  Surprinde, verb
Sinonime: a ademeni, a ajunge, a amăgi, a apuca, a băga de seamă, a cuceri pe neașteptate, a descoperi în mod brusc, a descoperi pe neașteptate, a descoperi, a epata, a frapa, a încânta, a înșela, a lua pe neașteptate, a minți, a minuna, a mira, a momi, a observa (pe furiș), a păcăli, a prinde fără veste, a prinde în flagrant delict, a prinde pe nepregătite, a prinde, a prosti, a purta, a remarca, a sesiza, a sezisa, a stupefia, a șoca, a trișa, a uimi, a ului, a vedea, (figurat) a izbi, (învechit și regional) a pripi, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi.  Ademenire, substantiv
Sinonime: ademeneală, amăgire, atracție, atragere, ispită, ispitire, înşelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, seducere, seducție, tentare, tentaţie, trișare, (familiar, figurat) pingelire, (familiar, figurat) pingeluială, (familiar, figurat) pingeluire, (figurat, rar) nadă, (învechit și regional) prilestire, (învechit) aromire, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) măglisitură, (învechit) năpastă, (învechit) prilăstire, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (Muntenia) mâglisire, (regional) adimenire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag, (Transilvania și Banat) celuială, (Transilvania și Banat) celuire.  Buzat, adjectiv
Sinonime: ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.  Cealău, adjectiv
Sinonime: amăgitor, înşelător.  Celşag, substantiv
Sinonime: ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare.  Celui, verb
Sinonime: a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa.  Celuială, substantiv
Sinonime: ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare.  Celuire, substantiv
Sinonime: ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare.  Celuit, adjectiv
Sinonime: ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.  Celuitor, substantiv și adjectiv
Sinonime: ademenitor, amăgitor, înşelător, seducător.  Corn, substantiv
Sinonime: aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.  Fraieri, verb
Sinonime: a ademeni, a amăgi, a induce în eroare, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a șmecheri.  Fraierit, adjectiv
Sinonime: ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.  Gâmbosi, verb
Sinonime: a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa.  Pingelire, substantiv
Sinonime: ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare; pingeluire, tălpuire, tălpuit.  Pingelit, adjectiv
Sinonime: ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat; pingeluit, tălpuit.  Pingelui, verb
Sinonime: a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa; a pingeli.  Pingeluială, substantiv
Sinonime: ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.  Pingeluire, substantiv
Sinonime: ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare; pingelire, tălpuire.  Iluziune, substantiv
Sinonime: aberație, amăgire, aparență, fantasmă, himeră, iluzie, irealitate, închipuire, înșelare, miraj, nerealitate, speranță deșartă, superstiție, utopie, vedenie.  Poticăli, verb
Sinonime: (învechit) a abate, a amăgi, a copleși, a corupe, a da de belea, a da de necaz, a împovăra, a încărca, a înșela, a păcăli, a (se) pedepsi, a se primejdui.  Smomi, verb
Sinonime: (regional) a ademeni, a agita, a amăgi, a ațâța, a incita, a instiga, a încânta, a înșela, a întărâta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a provoca, a purta, a stârni, a trișa, a tulbura.  Măgulitură, substantiv
Sinonime: amăgire, flatare, înșelăciune, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire.  Măglisitură, substantiv
Sinonime: ademenire, amăgire, amăgitură, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.  Prilestit, adjectiv
Sinonime: ademenit, aiurea, aiurit, amăgit, bezmetic, chircit, degenerat, descreierat, închircit, înșelat, momit, nebun, nedezvoltat, păcălit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prostit, sedus, sfrijit, smintit, trișat, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.  Iluzionare, substantiv
Sinonime: ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare; (figurat) închipuire, visare.  Lâncoti, verb (învechit)
Sinonime: a amăgi, a înșela, a minți, a păcăli.