Ac (ace), substantiv neutru
Sinonime: frunză (de brad), ghimpe, indicator, instrument de cusut, macaz, minutar, (ac de păr) agrafă, (ac obturator) poantou, (popular) bold, (popular) spelcă, (regional) bumbușcă, (regional) schimbător; (la plural) înțepătură, junghi.  Academic (academică), adjectiv
Sinonime: conform, convențional, universitar, distins, solemn.  Academician, substantiv
Sinonime: academist, erudit, savant.  Academie, substantiv
Sinonime: areopag, asociație, conservator, corp, facultate, gimnaziu, institut, societate savantă, școală superioară, universitate; model, nud.  Acaju (acaju), substantiv masculin invariabil
Sinonime: (arbore tropical din America cu lemnul roșu și foarte dur) mahon; (adjectiv invariabil) maro-roșcat.  Acalefe, substantiv la plural
Sinonime: (la plural) scifozoare.  Acalical (acalicală), adjectiv
Sinonime: (botanică) lipsit de caliciu, fără caliciu.  Acaliculat (acaliculată), adjectiv
Sinonime: (botanică) lipsit de calicul.  Acalmie, substantiv feminin
Sinonime: liniște; (figurat) amorțeală, pauză, repaus.  Acantă (acante), substantiv feminin
Sinonime: (biologie; popular) talpa-ursului; (arhitectură) ornament arhitectonic care imită frunzele de acantă.  Acantit, substantiv neutru
Sinonime: (mineral) argentit, argirit, argiroză.  Acaparant, adjectiv
Sinonime: acaparator, invadator, invaziv, monopolizator.  Acaparare (acaparări), substantiv feminin
Sinonime: acaparat, apropriere, însușire, luare pentru sine; (figurat) monopolizare.  Acaparator (acaparatoare), adjectiv
Sinonime: acaparant; (figurat) monopolizator.  Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  Acarcare, pronume (regional)
Sinonime: oricine, oricare.  Acarce, pronume invariabil (regional)
Sinonime: orice.  Acaret (acareturi), substantiv neutru
Sinonime: (mai ales la plural) accesorii, bunuri gospodărești, unelte de gospodărie; (construcție auxiliară care ține de o gospodărie) dependință.  Acarifer (acariferă), adjectiv
Sinonime: care poartă acarieni.  Acarinată (acarinate), substantiv feminin
Sinonime: păsăre alergătoare, ratită.  Acariobiont, substantiv
Sinonime: (biologie) acariot, celulă fără nucleu.  Acariot, substantiv neutru
Sinonime: (botanică) celulă nenucleată, celulă fără nucleu, acariobiont.  Acariotic (acariotică), adjectiv
Sinonime: (botanică) nenucleat, fără nucleu.  Acăriță (acărițe), substantiv feminin
Sinonime: (popular) cutioară de ținut ace, acarniță; căpușă.  Acarofil (acarofilă), adjectiv
Sinonime: (botanică) acarofitic; care creşte în simbioză cu acarienii.  Acarofobie, substantiv
Sinonime: frică de mâncărime, scabiofobie; entomofobie, helmintofobie, microfobie.  Acarp (acarpă), adjectiv
Sinonime: (botanică) lipsit de fruct.  Acasă, adverb
Sinonime: în casă, la domiciliu, (figurat) în patrie, (figurat) la locul natal.  Acascofite, substantiv feminin la plural
Sinonime: (botanică) plante cu fructe indehiscente.  Acăstău (acăstaie), substantiv neutru
Sinonime: spânzurătoare; persoană înaltă, prăjină; (regional) cocârlă.  Acaț (acați), substantiv masculin (regional)
Sinonime: salcâm; (regional) băgrin; (acație-boierească) salcâm-japonez.  Acăța, verb
Sinonime: a agăța, a atârna, a prinde.  Acatafazie, substantiv
Sinonime: (medicină) afazie, verbigerație.  Acățar (acățari), substantiv masculin
Sinonime: salcâm.  Acătării, adjectiv
Sinonime: bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.  Acățele, substantiv neutru la plural (regional)
Sinonime: (organ vegetal ca un fir în spirală propriu plantelor agățătoare) cârcel.  Acatist, substantiv
Sinonime: imn, rugăciune; (variante) acatism, acafist, aclatist.  Acatistier, substantiv
Sinonime: carte liturgică, colecție de imnuri.  Acaul (acaulă), adjectiv
Sinonime: (botanică) fără tulpină; cu tulpina foarte scurtă sau neaparentă.  Acaulescenţă, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) lipsa tulpinii; neaparenţa tulpinii.  Accede, verb
Sinonime: a atinge, a avea acces, a ajunge la, a parveni; a intra, a pătrunde.  Accedere, substantiv
Sinonime: acces, ajungere, consimțire.  Accelera, verb
Sinonime: a iuţi, a grăbi, a urgenta, a da zor, a precipita, a zori.  Accelerando, adverb
Sinonime: (muzică) accelerând, grăbind, incalzando, mai grăbit, mai repede, zorind; stringendo.  Accelerant, adjectiv
Sinonime: activant, activator, precipitant, presant.  Accelerare (accelerări), substantiv feminin
Sinonime: grăbire, iuțire, precipitare, urgentare, zorire.  Accelerat (accelerată), adjectiv
Sinonime: frecvent, grăbit, iuțit, rapid, zorit.

Accelerat, substantiv
Sinonime: accelerare, (tren) accelerat.  Accelerație, substantiv
Sinonime: accelerare, grăbire, iuțire, rush, sprint, (accelerație de demaraj) demaraj, (variantă) accelerațiune.  Accelerator, substantiv
Sinonime: catalizator; (accelerator de particule) betatron, bevatron, ciclotron, fazotron, sincrociclotron, sincrotron.  Accent, substantiv neutru
Sinonime: ton, intonaţie, reliefare, punctuație, pronunție, întărire.  Abordabil (abordabilă), adjectiv
Sinonime: accesibil, la îndemână, rezonabil, primitor.  Abrupt (abruptă), adjectiv
Sinonime: accidentat, brusc, brutal, direct, dur, inegal, râpos, povârnit, înclinat.  Absorbi, verb
Sinonime: a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.  Abundenţă, substantiv feminin
Sinonime: acumulare, multitudine, belşug, bogăţie, îndestulare, surplus, îmbelşugare, opulență, cantitate, prosperitate.  Adapta, verb
Sinonime: a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.  Adeverinţă, substantiv feminin
Sinonime: act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris.

Adeverința, verb (învechit)
Sinonime: a (se) adeveri.  Adânci, verb
Sinonime: (figurat) a (se) accentua, a (se) înteţi, a (se) intensifica, a (se) scufunda.  Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  Adopta, verb
Sinonime: a înfia, a asimila, a îmbrățișa, a accepta, a-şi însuşi, a primi, a urma, a vota.  Afecta, verb
Sinonime: a altera, a întrista, a îndurera, a mâhni; a atribui, a da, a destina, a acorda, a consacra, a desemna, a rezerva.  Agăţa, verb
Sinonime: (variantă) a acăța, (livresc) a (se) acroșa, (prin Muntenia) a (se) atăgârța, (regional) a (se) tăgârța, (Transilvania) a (se) împrinde, a fixa, a (se) anina, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, a (se) zgrepțăna, a se apuca, (figurat) a se crampona; (familiar) a cuceri (o femeie), a acosta o femeie pe stradă.

Agată, substantiv
Sinonime: (mineralogie) agat.  Agonisi, verb
Sinonime: a strânge, a aduna, a câştiga, a economisi, a-şi face rezerve, a acumula, a pune deoparte.  Ajusta, verb
Sinonime: a adapta, a potrivi, a acomoda, a aranja, a acorda, a alinia, a combina, a regla, a egaliza.  Anexa, verb
Sinonime: a acapara, a adăuga, a alătura, a alipi, a asocia, a ataşa, a confedera, a face un act de anexiune, a încorpora, a îngloba, a juxtapune, a lipi, a monopoliza, a pune, a racorda, a reuni, a uni, (învechit) a întrupa.  Apoi, adverb
Sinonime: după aceea, pe urmă, afară de aceasta; totuşi, cu toate acestea, în definitiv; prin urmare, deci, atunci, în acest caz, aşa fiind.  Aproba, verb
Sinonime: a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.  Aranja, verb
Sinonime: a potrivi, a pune de acord, a sistematiza, a rândui, a rostui, a armoniza; (reflexiv) a se găti, a se pune la punct; a amenaja, a instala, a organiza.  Aranjament, substantiv neutru
Sinonime: acord, înţelegere, învoială, concordanţă; plan, proiect, prospect; organizare, alcătuire.  Armonie, substantiv feminin
Sinonime: acord, concordanţă, consens, potrivire, bună înţelegere; omogenitate, regularitate, simetrie, unanimitate.  Armoniza, verb
Sinonime: a (se) potrivi, a (se) acorda, a concorda, a (se) adapta, a coordona, a echilibra, a concilia.  Artist, substantiv masculin
Sinonime: actor, comediant, estet; scriitor, cântăreț, dansator, compozitor, desenator, interpret, mim, muzician, muzicant, pictor, sculptor.  Arvună, substantiv feminin (popular)
Sinonime: acont, avans.  Ascuns (ascunsă), adjectiv
Sinonime: dosit, pitulat, tăinuit, secret; nedescoperit, necunoscut; enigmatic, misterios, închis, izolat; acoperit, camuflat, clandestin, mascat, ocult, travestit, voalat.  Asentiment, substantiv neutru
Sinonime: consimţământ, acord, aprobare, încuviinţare, acceptație (faptul de a accepta), autorizare, permisiune, sufragiu.  Asigura, verb
Sinonime: a (se) convinge, a (se) încredința, a acoperi, a amara, a arima, a cala, a consolida, a contracta o asigurare, a fixa, a fortifica, a garanta, a proteja, a-și lua toate măsurile de precauție, (învechit) a (se) asiguripsi, (învechit) a (se) pliroforisi, (învechit) a (se) siguripsi, (învechit) a adeveri, (învechit) a încrede, (învechit) a sigura.  Aspru (aspră), adjectiv
Sinonime: dur, neînduplecat, acerb, necruţător, sever, riguros, intransigent, brutal, aprig, feroce, crud, inuman.  Astfel, adverb
Sinonime: aşa, în acest mod, în acest fel, în acest chip.  Astupa, verb
Sinonime: a acoperi, a înfunda, a închide, a bloca, a pune dop, a obtura; a zidi.  Aşa, adjectiv
Sinonime: asemenea, astfel, în acest chip, în acest mod, în acest fel.  Aşterne, verb
Sinonime: a întinde, a acoperi, a răspândi, a împrăştia, a pune.  Atac, substantiv neutru
Sinonime: asalt, năvală, ofensivă, agresiune, abordaj, confruntare, incursiune; criză, şoc, acces, apoplexie, congestie, ictus.  Ataca, verb
Sinonime: a lovi, a izbi, a năvăli; a aborda (ceva), a se ocupa de (ceva); a acuza, a agresa, a asalta, a bombarda, a combate, a critica.  Atribui, verb
Sinonime: a da, a acorda, a conferi, a repartiza, a preda, a aloca, a concede, a desemna, a decerna, a distribui, a dota.  Aţâța, verb
Sinonime: a aprinde, a face focul; (figurat) a se întărâta, a învrăjbi, a instiga, a sumuţa, a asmuţi; a activa, a excita, a stimula.  Autoriza, verb
Sinonime: a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.  Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  Auxiliar (auxiliară), adjectiv
Sinonime: ajutător, de anexă, de sprijin, accesoriu, complementar, subsidiar, secundar.  Aviza, verb
Sinonime: a înştiinţa, a da de ştire, a trimite veste; a exprima o părere, a fi (sau nu) de acord; a face referat; a alerta, a anunța, a informa, a avertiza.  Azi, adverb
Sinonime: astăzi, în această zi, acum.  Ăla (ăia), pronume demonstrativ
Sinonime: (popular) acela, cela.  Ăst, adjectiv demonstrativ
Sinonime: (popular) acest, acesta.  Ăsta, pronume demonstrativ
Sinonime: (popular) acesta.  Bacterie, substantiv feminin
Sinonime: acetobacter, bacil, coc, micoplasm, microb, microorganism, nitrobacter, vibrion.  Badijona, verb
Sinonime: a unge, a acoperi.  Bătuci, verb
Sinonime: a bate bine, a bătători, a face să se bătucească, a îndesa, a pilona, a presa, a se acoperi cu bătături, a se îngroșa, a tăpși, a transforma în bătătură; (despre fructe) a se înmuia, a se lovi, a se vătăma, a se zdrobi.  Bătut (bătută), adjectiv
Sinonime: lovit, (figurat) târnosit, târnuit; bătătorit; circulat; lovit, strivit, zdrobit, (regional) mecit; făcăluit; înfrânt; acru, prins, (învechit şi popular) searbăd, (prin Banat) saur; (despre flori) învolt.  Bilet, substantiv neutru
Sinonime: act, bilețel, bon, buletin, cartelă, chitanță, cupon, epistolă, epistolie, inter-rail, notă scrisă, permis, răvaş, recipisă, scrisoare, scrisorică, tichet, titlu de transport, (bilet de ordin) cambie, (popular) țidulă; (bilet de bancă) bancnotă, cupură, hârtie, hârtie-monedă, (învechit) asignat, (învechit) asignație, (învechit) bancă, (învechit) bumașcă, (prin Transilvania și Maramureș) băncută.  Bine, adverb
Sinonime: acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, convenabil, plăcut, agreabil.

Bine, substantiv neutru
Sinonime: mulţumire, fericire, bunăstare; faptă bună, binefacere; folos, avantaj.

Bine, adjectiv
Sinonime: prezentabil.

Bine, interjecție
Sinonime: bravo!  Binevoi, verb
Sinonime: a vrea, a voi, a găsi de cuviinţă, a consimţi, a fi de acord, (familiar) a catadicsi, (figurat) a se îndura.  Boi, verb
Sinonime: a se sulemeni, a acoperi cu vopsea, a se vopsi, a se farda, a se ruja, a se rumeni, a se drege, a se machia, a se grima, a se picta, a se colora.