Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Volubil (volubilă)
Volubil (volubilă), adjectiv
Sinonime: uşor la vorbă, mobil, spontan, prompt.  

Deschis
Deschis, adverb
Sinonime: făţiş, (figurat) sincer, leal, onest, franc.

Deschis, adjectiv
Sinonime: cinstit, comunicativ, expansiv, neprefăcut, prietenos, receptiv, sincer, sociabil, volubil; desfăcut, descuiat, căscat, destupat, neacoperit; (medicină) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu; crăpat, plesnit, înflorit; făţiş.  
Expansiv (expansivă)
Expansiv (expansivă), adjectiv
Sinonime: comunicativ, demonstrativ, expansibil, exuberant, prietenos, sociabil, social, vioi, volubil, vorbitor, (figurat) deschis, (învechit) espansiv, (învechit) soțios.  
Limbuţie
Limbuţie, substantiv feminin
Sinonime: baliverne, beție de cuvinte, fleacuri, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, locvacitate, logoree, minciuni, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, povești, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănire, trăncănit, treanca-fleanca, verbalism, verbozitate, verzi și uscate, volubilitate, vorbă multă și fără rost, vorbăraie, vorbărie, vorbe de clacă, vorbe goale, vorbe în vânt, vrute și nevrute, (depreciativ) poliloghie, (familiar) brașoave, (familiar) gogoși (de tufă), (familiar) palavre, (familiar) taclale, (figurat) clănțăneală, (figurat) dârdâială, (figurat) dârdâit, (figurat) frazeologie, (franțuzism) facondă, (franțuzism) verbiaj, (învechit) elocvență, (învechit) trancana, (Moldova) leorbăială, (popular și familiar) sporovăială, (prin Muntenia) procovanță, (regional) lehăit, (regional) pălăvăcăială, (regional) pălăvrăgitură, (regional) pălăvrit, (Transilvania) stroncănire.  
Locvace
Locvace, adjectiv
Sinonime: bavard, clănțău, comunicativ, disert, elocvent, expansiv, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, prolix, verbos, volubil, vorbă-lungă, vorbăreţ.  
Sociabil (sociabilă)
Sociabil (sociabilă), adjectiv
Sinonime: abordabil, accesibil, acomodant, afabil, atașabil, comunicativ, expansiv, prietenos, social, volubil, vorbitor, (figurat) deschis, (învechit) soțios.  
Vervă
Vervă, substantiv feminin
Sinonime: volubilitate, însufleţire, avânt, dispoziţie, pornire sufletească.  
Declamaţie
Declamaţie, substantiv
Sinonime: aticism, facondă, locvacitate, recitare, verbozitate, volubilitate.  
Elocință
Elocință, substantiv
Sinonime: elocvență, aticism, locvacitate, volubilitate.  
Elocvenţă
Elocvenţă, substantiv
Sinonime: aticism, elocință, retorică, expresivitate, locvacitate, volubilitate.  
Facondă
Facondă, substantiv
Sinonime: elocință, limbuție, vorbărie, volubilitate.  
Expansivitate
Expansivitate, substantiv
Sinonime: extraversiune, extroversiune, exuberanţă, facondă, prolixitate, sociabilitate, volubilitate.  
Locvacitate
Locvacitate, substantiv
Sinonime: bavardaj, elocință, elocvență, facondă, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, logoree, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, verbiaj, verbozitate, vervă, volubilitate, vorbăraie, vorbărie.  
Disert
Disert, adjectiv
Sinonime: bavard, elocvent, locvace, prolix, verbos, volubil, vorbăreț.  
Sociabilitate
Sociabilitate, substantiv
Sinonime: afabilitate, amabilitate, bonomie, civilitate, comunicativitate, expansivitate, politețe, savoir-vivre, socialitate, urbanitate, volubilitate.  
Verbozitate
Verbozitate, substantiv
Sinonime: abuz de cuvinte, bavardaj, facondă, limbuție, locvacitate, logoree, pălăvrăgeală, prolixitate, sporovăială, superfetație, superfluitate, verbalism, verbiaj, vervă, volubilitate, vorbă multă, vorbărie.  
Social
Social, adjectiv
Sinonime: colectiv, comunicativ, comunitar, cultural, economic, expansiv, politic, prietenos, sociabil, societal, sociologic, uman, volubil.  
Vorbitor
Vorbitor, adjectiv
Sinonime: comunicativ, concludent, convingător, cuvântăreț, cuvântător, decisiv, edificator, elocvent, evident, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, semnificativ, serios, sociabil, solid, sonor, sugestiv, tare, temeinic, volubil, vorbăreț, vorbit, (variantă) vorbitoriu.

Vorbitor, substantiv
Sinonime: alocutor, conferențiar, emițător, interlocutor, locutor, orator, parloar, (învechit) parlatoriu, (popular) mesager, (rar) cuvântător, (Transilvania) pețitor, (variantă) vorbitoriu.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...