Profes, substantiv (regional)
Sinonime:
prosop, șervet, ștergar; profesor.
Profesa, verb Sinonime:
a practica, a exercita, a îndeplini; a lucra; a declara, a susţine, a afirma.
Profesare, substantiv
Sinonime:
exercitare, practicare, (învechit) exersare.
Profesional, adjectiv
Sinonime:
tehnic.
Profesionalism, substantiv
Sinonime:
competență, conștiință profesională, profesionalitate, profesionism.
Profesiune, substantiv feminin Sinonime:
ocupaţie, meserie, îndeletnicire, calificare; job.
Profesor, substantiv masculin
Sinonime:
asistent, cadru didactic, conferențiar, dascăl, decan, doctor, educator, guvernor, institutor, instructor, îndrumător, învăţător, lector, mandarin, meditator, mentor, pedagog, preceptor, preparator, repetitor, substitut, suplinitor, universitar, (depreciativ) belfer, (familiar) prof, (livresc) magistru.
Profesoral (profesorală), adjectiv Sinonime:
didactic; (figurat) pretenţios, savant, doct.
Profesoraș, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) dăscălaș, dăscălici, învățătoraș.
Profesorat, substantiv
Sinonime:
catedră, (învechit şi regional) profesură, (popular şi familiar) dăscălie, (rar) profesorie.
Profesoreasă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
femeie-profesor, profesoară, profesoriță, soție de profesor, (familiar) profă, (popular și familiar) dăscăliță.
Profesoresc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
dăscălesc, (rar) dăscălicesc, didactic, profesoral.
Profesorie, substantiv
Sinonime:
profesorat.
Profesorime, substantiv
Sinonime:
corp didactic, corp profesoral, învățătorime, (popular şi familiar) dăscălime.
Profesoriță, substantiv
Sinonime:
profesoară (tânără), (Bucovina) învățătoare, (regional) profesoreasă, (și depreciativ) profesorică.
Profesui, verb (învechit)
Sinonime:
a exercita, a face, a practica, a profesa.
Profesură, substantiv (învechit)
Sinonime:
profesorat.
Activitate, substantiv feminin
Sinonime:
acţiune, afacere, exercițiu, funcție, îndeletnicire, job, muncă, ocupaţie, operațiune, profesie.
Belfer, substantiv masculin (depreciativ) Sinonime:
învăţător, profesor, dascăl.
Branșa, verb Sinonime:
a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni. Branșă, substantiv feminin Sinonime:
meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.
Breaslă, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
asociaţie, organizație; tagmă, rang, cin; meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; branșă.
Cancelarie, substantiv feminin
Sinonime:
administrație, birou, cabinet, oficiu, sala profesorilor, secretariat, (învechit și regional) cănțelărie, (învechit) calem, (învechit) grămăticie, (învechit) scriitorie, (variantă) canțelarie, (variantă) canțelerie.
Carieră, substantiv feminin
Sinonime:
domeniu (de activitate), meserie, ocupație, profesie, profesiune, ramură (de muncă), situație bună; arenarie, balastieră, exploatare minieră, microcarieră, mină, (regional) baie; amfiteatru, arenă, manej; (figurat) cale, drum.
Catedră, substantiv feminin Sinonime:
pupitru, tribună; (figurat) profesorat, dăscălie, învăţământ.
Credo, substantiv masculin (invariabil) Sinonime:
profesie de credinţă, principiu, crez.
Crez, substantiv neutru Sinonime:
principiu, profesie de credinţă, credo, convingere.
Doctoral, adjectiv
Sinonime:
academic, afectat, doctrinar, dogmatic, grav, impozant, încrezut, îngâmfat, pedant, pedantesc, profesoral, sentențios, serios, solemn, solemnel.
Etică, substantiv feminin
Sinonime:
morală, (etică profesională) deontologie.
Exercita, verb Sinonime:
a practica, a îndeplini, a profesa.
Funcţie, substantiv feminin
Sinonime:
activitate, calitate, destinaţie, funcţionare, grad, însărcinare, job, post, profesie, rang, rol, sarcină, serviciu, slujbă, (învechit) ridicare; (matematică) aplicaţie, (funcţie bijectivă) bijecţie, (funcţie surjectivă) surjecţie.
Huzmet, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
dar, funcție, impozit, plocon, post, profesie, rang, serviciu, slujbă, venit.
Îndeletnicire, substantiv feminin Sinonime:
ocupaţie, profesie, meserie; preocupare, grijă, solicitudine.
Lefterie, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
apreciere, atenție, calificare, cinste, cinstire, considerație, credit, încredere, îndeletnicire, meserie, ocupaţie, onoare, prețuire, profesiune, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (regional) liftirie.
Meserie, substantiv feminin Sinonime:
îndeletnicire, profesiune, ocupaţie, specialitate.
Meşteşug, substantiv neutru Sinonime:
meserie, îndeletnicire, ocupaţie, profesiune, specialitate; pricepere, îndemânare, abilitate, dibăcie, iscusinţă, ingeniozitate; artă, măiestrie; mijloc, procedeu, metodă; viclenie, vicleşug, înşelătorie, tertip, şiretlic.
Muncă, substantiv feminin
Sinonime:
activitate, acţiune, calvar, canon, caznă, chin, durere, efort, forțare, încercare, îndeletnicire, lucrare, lucrat, lucru, martiriu, meserie, munculiță, muncușoară, ocupaţie, osteneală, patimă, păs, pătimire, post, preocupare, profesie, profesiune, robotă, roboteală, robotit, schingiuire, schingiuit, serviciu, sforțare, silință, slujbă, slujbuliță, slujbușoară, strădanie, străduială, străduință, străduire, suferință, supliciu, tortură, travaliu, treabă, trudă, trudnicie, zbatere, (învechit și popular) muncire, (învechit și popular) osteneală, (Moldova și Transilvania) zoală, (popular și familiar) trebușoară, (popular) canoneală, (prin Muntenia) morânceală, (regional) meșteșug, (regional) ștrapaț; (învechit) căznire, deală, laboare, nevoință, ocupare, ostenință, preocupație, sforță, strădănuință, strădănuire.
Ocupaţie, substantiv feminin Sinonime:
îndeletnicire, preocupare, activitate; slujbă, post, profesie, meserie; cucerire, stăpânire.
Pedagog, substantiv masculin Sinonime:
educator, învăţător, profesor.
Poziţie, substantiv feminin
Sinonime:
alură, amplasare, aşezare, atitudine, caz, circumstanță, condiție, conjunctură, demnitate, dispoziție, figură, graviditate, ipostază, împrejurare, loc, opinie, orientare, părere, port, post, postură, poză, profesiune, punct de vedere, rang, sarcină, situare, situație (socială), stare, treaptă, ținută, unghi, (figurat) context, (învechit) împrejur-stare, (învechit) încunjurare, (învechit) peristas, (învechit) pozițiune, (învechit) prilejire, (învechit) stat, (rar) stațiune.
Practica, verb
Sinonime:
a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva). Practică, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.
Practician, substantiv masculin Sinonime:
profesionist.
Preceptor, substantiv masculin Sinonime:
dascăl, educator, profesor, preparator.
Repetitor, substantiv masculin
Sinonime:
educator, meditator, pedagog, preparator, profesor; acompaniator, corepetitor.
Specialitate, substantiv feminin Sinonime:
ramură, domeniu, branșă, disciplină; profesie, calificare.
Tehnician, substantiv masculin
Sinonime:
expert, maistru, meșter, practician, profesionist, specialist, tehnocrat, (învechit) tehnic.
Traiectorie, substantiv feminin
Sinonime:
cale, curbă, cursă, direcție, drum, itinerar, linie, mișcare, orbită, parabolă, parcurs, rută, traiect, traseu, (astăzi rar) marșrut, (figurat) carieră profesională, (figurat) evoluție, (învechit, în Moldova) șleau; (variante învechite) trajectorie, trajetorie.
Viitor, substantiv neutru Sinonime:
de acum înainte, perspectivă; carieră, profesiune, pregătire; posteritate, urmaşi, descendenţi.
Abilita, verb
Sinonime:
a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.
Dascăl, substantiv
Sinonime:
profesor, învăţător, institutor; (biserică) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilvania) cantor, făt, (învechit) eclisiarh, grămătic; călăuză, îndrumător, povăţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.
Dăscălie, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.
Dăscălime, substantiv
Sinonime:
învăţătorime, profesorime.
Dăscăliţă, substantiv
Sinonime:
soție de dascăl; institutoare, învăţătoare, profesoară.
Deontologie, substantiv
Sinonime:
etică profesională; prescripție.
Educator, substantiv
Sinonime:
guru, inițiator, institutor, instructor, învățător, maestru, mentor, monitor, pedagog, profesor. Educator, adjectiv
Sinonime:
educativ, inițiator, pedagogic.
Exercitare, substantiv
Sinonime:
efectuare, practicare, profesare, realizare, (învechit) exersare, (rar) exercițiu.
Tehnicitate, substantiv
Sinonime:
abilitate, experiență, profesionalism; tehnicalitate.
Specialist, substantiv
Sinonime:
expert, medic, profesionist, tehnician; (cu rol de adjectiv; învechit) special.
Marafet, substantiv
Sinonime:
abilitate, artificiu, capcană, capriciu, chef, cursă, destoinicie, dexteritate, dibăcie, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fleac, ingeniozitate, intermediere, intrigă, iscusință, isteţie, isteţime, îndeletnicire, îndemânare, înșelătorie, lucru mărunt, maimuţăreală, maraz, maşinaţie, măiestrie, meserie, meșteșug, mijloc, moft, naz, obiect lipsit de valoare, ocupaţie, organ, podoabă (pretențioasă), poftă, prefăcătorie, pricepere, procedeu, profesiune, prosteală, sclifoseală, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, toană, truc, uneltire, ușurință, viclenie, vicleșug.
Catedratic, adjectiv
Sinonime:
(italienism) profesoral, de catedră.
Meşterie, substantiv
Sinonime:
abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, însușire, măiestrie, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.
Vocațional, adjectiv
Sinonime:
profesional.
Magistru, substantiv
Sinonime:
dascăl, maestru, profesor, (învechit) căpitan, (învechit) inspector, (învechit) șef.
Topoergogramă, substantiv
Sinonime:
profesiogramă, psihoprofesiogramă.
Instructor, substantiv
Sinonime:
antrenor, consilier, educator, institutor, monitor, profesor, (învechit) preceptor.
Practicare, substantiv
Sinonime:
aplicare, cultivare, exercitare, folosire, întrebuințare, practică, profesare, utilizare.
Prof (profă), substantiv (prin abreviere)
Sinonime:
cadru didactic, dascăl, profesoară, profesor.
Confidențialitate, substantiv
Sinonime:
caracter confidențial, clasificare de securitate, incomunicabilitate, secret profesional.
Femeie-profesor, substantiv
Sinonime:
profesoară.
Pofresor, substantiv (regional)
Sinonime:
profesor.
Ex-profesor, substantiv
Sinonime:
fost profesor.
Zănat, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
datină, măiestrie, meserie, meșteșug, obicei, profesie; (variante) (regional) zanat, zănatie, zăneat, zenat.
Catehet, substantiv
Sinonime:
profesor de religie, (variantă) catihet.
